loading...

duminică, 21 ianuarie 2018

Nulitatea contractului



S. 5. 1.  Noțiune                                                                                                         Nulitatea este sancțiunea de drept civil care desființează retroactiv, în tot sau în parte, efectele unui  contract încheiat cu nerespectarea condițiilor de validitate cerute de lege[1]. În acest sens Codul civil, prevede ,,Orice contract încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este lovit de nulitate, dacă prin lege nu se prevede o altă dispoziție (art. 1246).                  Nulitatea îndeplinește două funcții:                                                                         - preventivă; această funcție, anterioară contractului, face să crească vigilența viitoarelor părți contractante în fața unei eventuale situații de fapt care putea însemna nerespectarea condițiilor de validitate ale acestuia, ceea ce ar conduce la desființarea contractului;                                                                          - sancționatorie; acesta funcție intervine ulterior încheierii contractului, având drept scop înlăturarea eefectelor contracre legii.                                                       
         S. 5. 2.  Clasificare a nulităților
         Nulitățile se pot clasifica după mai multe criterii: natura interesului (general sau individual) ocrotit prin dispoziția legală încălcată, întinderea efectelor nulității, modul de consacrare în legislație, felul condiției de validitate nerespectate.                      S. 5. 2. 1. După natura interesului (general sau individual) ocrotit prin dispoziția legală încălcată, nulitățile sunt  absolute și relative (art. 1246 alin. 2 Cod civil).                                                                                                                          F Cu referire la nulitatea absolută Codul civil precizează că ,,Este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes general (art. 1247).                                                                             Prin urmare, nulitatea absolută intervine în cazul nerespectării, cu prilejul încheierii contractului, a unei norme ce ocrotește un interes general, public. Sub aspect terminologic, nulitatea absolută este desemnată, atât în legislație, cât și în practică, prin sintagma: actul este ,,nul"  sau ,,nul de drept,, iar acțiunea în instanță care se introduce pentru constatarea acestei sancțiuni este denumită ,,acțiune în nulitate,,[2].                                                                                                                       F Cauzele de nulitate absolută, pe de o parte sunt prevăzute expres de lege iar pe de altă parte, atunci când nu sunt prevăzute expres, rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general (art. 1250 Cod civil).                                    Nulitatea absolută are următoarele cauze:                                                      - când obiectul contractului nu este determinat sau determinabil (art. 1226 alin. 2 Cod civil);                                                                                                          - când cauza (contractului) ilicită sau imorală este comună (art. 1238 alin. 2 Cod civil);                                                                                                                - nerespectarea formei cerută ad validitatem (art. 1242 alin. 1 Cod civil);                   - nerespectarea înscrierii în cartea funciară a convențiilor care strămută sau constituie drepturi reale (art. 1244 Cod civil);                                                   - nerespectarea elementului constitutiv al persoanei juridice referitor la scopul licit și moral al acesteia, care trebuie să fie în acord cu interesul general (art. 187 Cod civil); eate una din cauzele de nulitate absolută ,,care rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general,, (art. 1250 Cod civil).                             - nerespectarea unor dispoziții referitoare la actul de înființare al persoanei juridice, potrivit art. 196 alin. 2 Cod civil): a) lipsește actul de înființare sau nu a fost încheieat în formă autentică în situațiile anume prevăzute de lege; c) obiectul de activitate este ilicit, contrar ordinii publice ori bunelor moravuri; d) lipsește autorizația dministrativă pentru înființarea acesteia; e) actul de înființare nu prevede denumirea, sediul sau obeictul de activitate; f) actul de înființare nu prevede aporturile fondatorilor sau al asociaților ori capitalul social subscris și vărsat; g) s-au încălcat dispozițiile legale privind patrimoniul inițial sau capitalul social minim, subscris și vărsat.                                                                                         - actele și operațiunile săvârșite de persoanele fizice, fără autorizațiile prevăzute de lege,  în cazul în care activitățile respective trebuie autorizate de organele competente (art. 207 alin. 1 și 2 Cod civil).                                                   - când se încalcă dispozițiile legale referitoare la capacitatea civiă a părților, în cazurile: 1. nerespectarea unei incapacități speciale, impusă pentru ocrotirea unui interes general, public cum este cea stabilită de art. 1653 alin. 1 Cod civil (referitoare la judecători, procurori, grefieri, esecutori, avocați, notari publici, consilieri juridici, practicieni în insolvență, care nu pot cumpăra, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase); 2. nerespectarea unei incapacități de a cumpăra - direct sau prin persoane interpuse, nici chiar prin licitație publică - de către funcționarii publici, judecătorii sindici, practicienii în insolvență, executorii, a bunurile pe care le administrează ori a căror administrare o supraveghează (art. 164 alin. 1 lit. Cod civil).
         F Referitor la nulitatea relativă Codul civil prevede ,,Contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil (art. 1248 alin. 1).                                                               Astfel, nulitatea relativă intervine pentru a sancționa încălcarea unei dispoziții legale al cărei scop este ocrotirea unor interese private ale uneia dintre părțile contractului[3]. Nulitatea relativă este desemnată prin sintagma ,,anulare,, sau anulabilitate, iar acțiunea în instanță se numește ,,acțiune în anulare,,.                                  Codul civil introduce o prezumție de nulitate relativă ,,În cazurile în care natura nulității nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege, contractul este lovit de nulitate relativă (art. 1252),,.                                                   F Cauzele de nulitate relativă intervin atunci când au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la capacitatea de exercițiu, când consimțământul uneia dintre părți a fost viciat[4], precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege (art. 1251 Cod civil).                                                                                                     Nulitatea relativă are următoarele cauze:                                                       - când a lipsit discernământul uneia din părți, fie și numai vremelnic, la momentul încheierii contractului (art. 1205 alin. 1 Cod civil);                                        - când consimțământul exprimat a fost viciat prin eroare esențială (art. 1207 alin. 1), dol (art. 1214 alin. 2 și 3 Cod civil), violență (art. 1216, 1220 Cod civil), leziune (art. 1222 Cod civil);                                                                                     - când lipsește cauza contractului, cu excepția cazului în care contractul a fost greșit calificat și poate produce  alte efecte juridice (art. 1238 alin. 1 Cod civil);                                                                                                                  - când actele juridice civile a fost încheiate de o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă (altele decât cele pe care minorul lipsit[5] de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă[6] le poate face singur), sau când actele au fost făcute de tutore fără autorizarea instanței de tutelă, atunci câns acaeastă autoriare a fost cerută de lege (art. 44 Cod civil);                                                                                                          - nerespectarea unor dispoziții referitoare la actul de înființare al persoanei juridice (potrivit art. 196 alin. 2 Cod civil): b) toți fondatorii sau asociații au fost, potrivit legii, incapabili, la data înființării persoanei juridice; h) nu s-a respectat numărul minim de fondatori sau asociați prevăzut de lege;                                        - când actul juridic a fost încheiat în frauda intereselor persoanei juridice d eun membru al organelor de administrație dacă acesta din urmă, soțul, ascendenții sau descendenții lui, rudeleîn linie coalterală sau afinii săi, până la gradul al patrulea inclusiv, aveau vreun interes să se încheie acel act și dacă partea cealaltă a cunoscut sau trebuia să cunoască acest lucru (art. 215 alin. 1 Cod civil).                   - când se încalcă dispozițiile legale referitoare la capacitatea civiă a părților, în cazul nerespectării unei incapacități de a cumpăra - direct sau prin persoane interpuse, nici chiar prin licitație publică -        de către: a) mandatarii, pentru bunurile pe care sunt însărcinați să le vândă[7], b) părinții, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, pentru bunurile persoanelor pe care le reprezintă (art. 1654 lin. 1 lit. ași b).                                                                                        F Nulitatea absolută și nulitatea relativă sunt guvernate de reguli juridice diferite. Acestea formează regimul juridic aplicabil pentru fiecare categorie în parte, respectiv: regimul juridic al nulității absolute și regimul juridic al nulității relative.                                                                                             Regimul juridic al nulității, absolute și relative, răspunde la următoarele întrebări:                                                                                                          - cine invocă nulitatea, absolută/relativă?                                                                  - poate fi sau nu acoperită prin confirmare?                                                        - de la constatare ei - a nulității absolute/relative - în ce termen de prescripție poate fi invocată?                                                                                                 Regimul juridic al nulității absolute este următorul:                                               - nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acțiune sau de excepție. Instanța este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută (art. 1247 alin. 2 ș 3 Cod civil).                                                                       Referitor la ,,orice persoană interesată,, care are dreptul să invoce nulitatea absolută, sunt avute în vedere nu numai părțile și avânzii cauză ai părților, ci și procurorul, autoritățile publice competente, respectiv, alte persoane prejudiciate prin actul încheiat[8].                                                                             Instanța judecătorească este obligată să invoce nulitatea din oficiu datorită funcției acestui organ jurisdicțional de a restabili ordinea de drept încălcată prin nesocotirea un interes general, public, social, în condițiile  încheierii actului juridic respectiv.                                                                                                           - contractul lovit de nulitate absolută nu este susceptibil de confirmare decât în cazurile prevăzute de lege (art.1247 alin. 4 Cod civil). Această regulă este impusă de interesul ocrotit prin norma a cărei încălcare atrage nulitatea absolută[9]. Prin urmare, părțile, nu pot conveni printr-un alt acord să considere contractul încheiat ca fiind valid[10]. Un regim juridic identic sub aspectul posibilității de confirmare a celor două categorii de nulități, este prevăzut în cazul nerespectării dispozițiilor referitoare la actul de înființare al persoanei juridice ( cu referire la art. 196 alin. 1și 2 Cod civil). Astfel, încălcarea unora dintre dispoziții  atrage nulitatea absolută, iar a altora, nulitatea relativă, cu toate acestea, potrivit art. 197 alin. 1 Cod civil, ,,Nulitatea absolută sau relativă a persoanei juridice se acoperă în toate cazurile, dacă, până la închiderea dezbaterilor în fața primei instanțe de judecată, cauza de nulitate a fost înlăturată,,.                                                 - acțiunea în nulitate absolută poate fi invocată oricând, este deci imprescripitibilă sub aspect extinctiv,indiferent de cale aprocedurală folosită -acțiune sau excepție, afară dacă legea prevede expres, că nulitatea absolută este prescriptibilă[11].                                                                                                                 Regimul juridic al nulității relative este următorul:                                               - nulitatea relativă poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziția legală încălcată.                                                                        Partea ce are interes în invocarea în anulare este prin urmare partea prejudicată prin încheierea actului respectiv.    Există câteva excepții de la această regulă din rațiuni de protecție a anumitor persoane, acțiunea în anulare putând fi invocată și de către: a) reprezentantul legal al minorului lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă (art. 46 alin. 3 Cod civil); b) ocrotitorul legal al minorului lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă (art. 46 alin. 3 Cod civil); c) succesorii părții ocrotite (exceptând acțiunile intuitu personae; d) creditorii chirografari pe calea acțiunii oblice (cu excepția acțiunilor strâns legate de persoana debitorului, potrivit art. 1560 alin. 1 și 2 Cod civil[12]); e) procuror; atunci când actul s-a încheiat fără autorizarea instanței de tutelă, necesară potrivit legii, aceasta va sesiza procurorul în vederea exercitării acțiunii în anulare (art. 46 alin. 4 Cod civil).                                            Nulitatea relativă nu poate fi invocată din oficiu de instanța judecătorească (art. 1248 alin. 2 și 3 Cod civil). Spre deosebire de nulitatea absolută acțiunea în anulare nu poate fi invocată de instanța judecătorească datorită interesului personal, privat pe care norma încălcată îl ocrotește, ori instanța judecătorească pune în discuție un interes public, general.                                                        - contractul lovit de nulitate relativă este susceptibil de confirmare (art. 1248 alin. 4 Cod civil). Partea interesată (sau succesorii ei în drepturi) poate confirma expres sau tacit contractul lovit de nulitate relativă. Spre exemplu, confirmarea expresă, o poate face minorul devenit major pentru actul făcut singur în timpul minorității, atunci când el trebuia să fie reprezentat sau asistat (art. 48 Cod civil)[13]. Confirmarea tacită poate rezulta fie din neinvocarea nulității înăuntrul termenului de prescripție extinctivă, fie din executarea actului anulabil[14].                      De asemenea, nu trebuie confundată confirmarea nulității cu acoperirea nulității. Dacă în primul caz, partea interesată să invoce nulitatea își asumă riscul unui contract care nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru încheierea lui chiar și atunci când este prejudiciat (urmat de o reducere a obligațiilor sale cu valoarea daunelor  - interese la care ar fi îndreptățit) în al doilea caz legea acordă un termen pentru ca actul juridic să fie reîntocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru încheierea lui. Pentru ultima ipoteză, spre exemplu ,,Nulitatea (...) relativă a persoanei juridice se acoperă în toate cazurile, dacă, până la închiderea dezbaterilor în fața primei instanțe de judecată, cauza de nulitate a fost înlăturată,, (art. 197 alin. 2 Cod civil).                                                                       - nulitatea relativă poate fi invocată pe cale de acțiune numai în termenul de prescripție stabilit de lege (art. 1249 alin. 1 Cod civil).                              Termenul general de prescripție este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen (art. 2517 Cod civil). În funcție de cauza de anulabilitate însă legea stabilește termene speciale cât și momente diferite de început al prescripției.                      Prin urmare, potrivit art. 2529 alin. 1 și 2 Cod civil, prescripția dreptului la acțiunea unui act juridic începe să curgă:                                                                         a) în caz de violență, din ziua când aceasta a încetat;                                        b) în cazul dolului, din ziua când a fost descoperit;                                                 c) în caz de eroare ori în celelalte cazuri de anulare, din ziua când cel îndreptățit, reprezentantul său legal ori cel chemat de lege să îi încuviințeze sau să îi autorizeze actele a cunoscut cauza anulării, însă nu mai târziu de împlinire a 18 luni din ziua încheierii actului juridic.                                                                                    În cazurile în care nulitatea relativă poate fi invocată de o terță persoană, ă prescripția începe să curgă, dacă prin lege nu se dispune altfel, de la data când terțul a cunoscut existența cauei de nulitate.                                                                    Dreptul la acțiunea în anulare[15] sau în reducerea obligațiilor pentru leziune se prescrie în termen de doi ani de la data încheierii contractului (art. 1223 Cod civil).                                                                                                                              Cu toate acestea, partea căreia i se cere executarea contractului poate opune oricând nulitatea relativă a contractului, chiar și după împlinirea termenului de prescripție a dreptului la acțiunea în anulare (art. 1249 alin. 2). Prin urmare, atunci când se pune problema valorificării anulabilității pe cale de excepție, aceasta este imprescriptibilă extinctiv pentru cel căruia i se cere executarea contractului[16].                                                                                    S. 5. 2. 2. După întinderea efectelor nulitatea poate fi parțială și totală.        Nulitatea totală desființează în întregime contractul.                                        Nulitatea totală intervine și în condițiile art. 1254, potrivit căruia ,,Clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri și care nu sunt considerate nescrise, atrag nulitatea contractului în întregul său numai dacă sunt prin natura lor esențiale sau dacă, în lipsa acestora, contractul nu s-ar fi încheiat,,.    Înseamnă că nulitatea contractului în întregul său, adică totală, intervine dacă sunt încălcate, prin clauzele contractuale, dispozițiile legii, ordinea publică sau bunele moravuri, iar aceste clauze sunt considerate esențiale sau dacă în lipsa lor - în sensul de cunoaștere de către părți a faptului că se încalcă dispozițiile legii, ordinea publică sau bunele moravuri - contractul nu s-ar fi încheiat. Din formularea ,,clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunele moravuri și care nu sunt considerate nescrise,, rezultă că aceste clauze contrare (...) sunt considerate scrise în sensul ele produc acele efectel ce conduc la invalidarea întregului contract.                                                                                      De asemenea, rezultă că, dacă ,,clauzele contrare legii (...),, nu sunt esențiale pentru încheierea contractului, nu înseamnă că nu ar trebui luate în considerare, deoarece ele atrag o nulitatea parțială a contractului.                               În cazul în care contractul este menținut în parte, clauzele nule sunt înlocuite de drept cu dispozițiile legale aplicabile (art. 1255 alin. 2 Cod civil).           Prin urmare, nulitatea parțială desființează doar acele efecte ale contractului care sunt contrarii legii, iar cele care nu contravin legii se mențin, producându-și, prin urmare, efectele. Mai mult chiar, în cazul constatării nulității parțiale legea permite înlocuirea de drept a clauzelor nule cu dispozițiile aplicabile.                  De asemenea, în cazul unui contract pentru care s-a constatat nulitatea parțială, clauzele care contravin unor dispoziții legale imperative și sunt considerate de lege nescrise sunt înlocuite de drept cu dispozițiile legale aplicabile (alin. 2 coroborat cu alin. 3 din art. 1255 Cod civil).
         S. 5. 2. 3. După modul de consacrare în legislație nulitatea este expresă și virtuală                                                                                                       Nulitatea expresă (explicită sau textuală) este prevăzută ca atare într-o dispoziție legală[17], spre exemplu, ,,este anulabil contractul încheiat de o persoană care la momentul încheierii acestuia (art. 1205 alin. 1 Cod civil), sau ,,sub sancțiunea nulității absolute, el (cu referire la obiectul obligației, n.a.) trebuie să fie determinat sau determinabil (art. 1223 alin. 1 Cod civil).                                               Nulitățile exprese formează majoritatea, în sensul precizării lor atât în codul civil, cât și în alte acte normative.                                                                             Nulitatea virtuală (implicită sau tacită) nu este expres prevăzută de lege, dar rezultă neîndoielnic din modul în care etse reglementată o anumită condiție de valabilitate a actului juridic[18]. Deși nulitățile virtuale sunt în minoritate, o definiție a acestora este prevăzută ca atare de Codul civil. Astfel, potrivit art. 1253 ,,în afara cazurilor în care legea prevede sancțiunea nulității, contractul se desființează și atunci când sancțiunea nulității absolute sau, după caz, relative, trebuie aplicată pentru ca scopul dispoziției legale încălcate să fie atins,,.
         S. 5. 2. 4. După felul condiției de validitate nerespectate nulitatea poate fi de fond și de formă                                                                                                  Nulitatea de fond intervine în cazul nerespectării unei condiții de fond a contractului, respectiv, consimțământ, capacitate, obiect, cauză.                                              Nulitatea de formă intervine în cazul nerespectării formei cerute ad validitatem. Spre exemplu, nerespectarea formei scrise (a înscrisului sub semnătură privată) sau a formei autentice cerută ad validitatem.)
S. 5. 3. Efectele nulității.      
         Efectele nulității reprezintă consecințele juridice ale aplicării sancțiunii nulității[19], respectiv desființarea totală sau parțială a contractului  - după cum se constată că este vorba de nulitate totală sau parțială - și restabilirea legalității, a ordinii de drept încălcate.                                                                            Efectul nulității se exprimă în adagiul juridic quod nullum est, nullum producit efectum, adică ceea ce este nul nu produce niciun efect.                               Efectele nulității sunt guvernate de următoarele principii:                                          - principiul retroactivității efectelor nulității;                                                              - principiul repunerii în situația anterioară;                                                         - principiul desființării contractului subsecvent ca urmare a desființării contractului primar ( inițial) - resolute iure dantis, resolvitur ius accipientis.

         S. 5. 3. 1. Principiul retroactivității efectelor nulității                                              Potrivit acestui principiu nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor (ex nunc) ci și pentru trecut (ex tunc). Prin urmare, efectele contractului produse sunt desființate din momentul încheierii sale, considerându-se că acesta n-a fost încheiat niciodată.                                                                                                                         Acest principiu este consacrat de Codul civil prin dispozițiile ,,Contractul lovit de nulitate este considerat a nu fi fost niciodată încheiat,, (art. 1254).                    Consecințele aplicării principiului retroactivității efectelor nulității se produc diferit după cum contractul a fost executat sau nu, astfel:                                                        - dacă contractul nu a fost executat, nici total nici în parte, nu -și mai produce efectele, deoarece nu se poate cere îndeplinirea prestațiilor rezultate dintr-un act, care din punct de vedere juridic se consideră că nu a fost niciodată încheiat.           - dacă contractul  a fost executat în tot sau în parte ,,dreptul de restituire aparține celui care a efectuat prestația supusă restituirii sau, după caz, unei alte persoane îndreptățite,, (art. 1636 Cod civil), iar în privința modalității de restituire[20] ,,dacă restituirea nu poate avea loc în natură din cauza imposibilității sau unui impediment serios ori     aceasta privește prestarea unor servicii deja efectuate, restituirea se face prin echivalent,, (art. 1640 alin. 1 Cod civil).                            F Principiul retroactivității efectelor nulității se aplică ,,chiar și în cazul contractului cu executare succesivă, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestațiile primite,,[21] (art. 1254 alin. 2)[22].                                F În privința debitorului de bună - credință, acesta nu este exonerat de obligația de restituire, pentru eventualele fructe obținute anterior anulării.  Codul civil se orientează ,,nu pe ideea de protecție a debitorului de bună - credință  ci pe ideea reechilibrării situației părților, buna - credință funcționând doar în sensul luării în considerare a celei mai mici contrapretații posibile,,[23]. În acest sens  Codul civil precizează că ,,dacă bunul a pierit în întregime sau a fost înstrăinat, iar cel obligat la restiuire este de bună - credință ori a primit bunul în temeiul unui act desființat cu efect retroactiv, fără culpa sa, acesta trebuie să restituie valoarea cea mai mică dintre cele pe care bunul le-a avut la data primirii, a pierii sau, după caz, a înstrîinării,, (art. 1641).                                                                                             Referitor la debitorul de rea - credință  - adică cel care  a distrus sau a înstrăinat cu rea - credință bunul primit, sau acela din culpa căruia contractul a fost desființat retroactiv - are o situație deosebită de cel de bună - credință, deoarece este obligat să restituie valoarea ce mai mare dintre cele pe care bunul le-a avut la data primirii, pieirii sau, după caz, a înstrăinării (art. 1642 alin. 1 Cod civil).
         S. 5. 3. 2. Principiul repunerii în situația anterioară (restitutio in integrum)                                                                                                Repunerea în situația anterioară este consecința principiului retroactivității efectelor nulității, și constă în aceea că tot ce s-a executat în temeiul unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părțile să se găsească în situația în care actul nu s-a încheiat niciodată.                                                                                  De la principiul repunerii în situația anterioară există anumite excepții, potrivit cărora prestațiile efectuate nu sunt supuse restituirii, menținându-se prin urmare, în tot sau în parte. Sunt astfel de excepții, potrivit cărora se menține actul subsecvent în:                                                                                                          - situația debitorului de bună credință. Potrivit art. 1641 alin2 Cod civil, Cel obligat la restituiree este liberat dacă bunul piere  fără culpa sa. În acest caz, el este ținut să cedeze creditorului îndemnizațiile de asigurare primite sau, după caz, dreptul de aprimi aceste îndemnizații        ,,.                                                                        - situația posesorului de bună - credință. Astfel, potrvit art. 1645 alin. 1 Cod civil, ,,dacă a fost de bună - credință cel obligat la restiuire păstrează fructele produse de bunul supus restituirii și suportă cheltuielile făcute cu producerea lor,,. Prin urmare fructele produse de bunul supus restituirii rămân ale posesorului de bună -  credință.                                                                                                                  - situația incapabilului - a persoanei care nu are capacitate de exercițiu deplină. În această categorie sunt incluse persoana lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă. Persoana incapabilului nu este ținută la restituirea prestațiilor decât în limita îmbogățirii sale, apreciată la data cererii de restituire. Sarcina probei acestei îmbogățiri revine celui care solicit restituirea (art. 1645 alin. 1Cod civil).          Această excepție nu se mai aplică dacă incapabilul ,,cu intenție sau din culpă gravă, a făcut ca restituirea să fie imposibilă,, (art. 1647 alin. 2 Cod civil). În această din urmă ipoteză incapabilul - considerăm ca fiind de rea credință - este ținut la restituirea integrală.
         S. 5. 3. 3.    Desființarea contractului subsecvent ca urmare a desființării contractului primar (inițial) (resolute iure dantis, resolvitur ius accipientis)                                                                                                                       Desființarea contractului subsecvent ca urmare a desființării contractului primar este consecința:                                                                                                      - primelor două principii menționate, respectiv, retroactivitatea efectelor nulității și  repunerea în situația anterioară;                                                                   - unui principiu de drept potrivit căruia, ,,nimeni nu poate transmite un drept pe care nu-l are sau nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuși,,[24].                                                                                                          Acest principiu privește efectele nulității față de terți. Acest principiu se traduce astfel,  dacă un contract, considerat primar, este nul între părți, contractul subsecvent încheiat în baza contractului primar (inițial), devine nul, datorită legăturii juridice cu contractul primar. Prin urmare efectele nulității contractului primar se răsfrîng asupra unor terțe persoane care au contractat cu părțile, în baza unui contract subsecvent.                                                                                          Spre exemplu, dacă un contract translativ de proprietate (contract primar) este declarat nul și contractul de ipotecă (contract subsecvent) încheiat de dobânditorul bunului în baza contractului primar devine nul. Prin urmare, sunt desființate drepturile constituite - în cazul de față, dreptul de ipotecă - sau transferate de către dobânditor asupra bunului în favoarea unor terți.                            În lumina acesui principiu sunt și dispozițiile art. 1648 alin. 1Cod civil, astfel, ,,Dacă bunul supus restituirii - ca urmare a constatării nulității contractului  translativ ce are ca obiect bunul în cauză, n. a. - a fost înstrăinat, acțiunea în restituire poate fi exercitată și împotriva terțului dobânditor[25], sub rezerva regulilor de carte funciară sau a efectului dobândirii cu bună credință    a bunurilor mobile ori, după caz, a aplicării regulilor privitoare la uzucapiune.                                  Articolul 1648 alin. 1Cod civil teza a doua prevede și excepțiile de la principiul ,,desființării contractului subsecvent ca urmare a desființării contractului primar,, și anume:                                                                                                                - respectarea regulilor de carte funciară care poate paraliza acțiunea în restituire îndreptată împotriva terțului. Spre exemplu, subdobânditorul de bună credință al  unui drept real imobiliar care a înscris dreptul său în cartea funciară, când acțiunea în rectificare produce efecte și fațăd e terțe persoane.                                     - dobândirea cu bună - credință a bunurilor mobile. Spre exmplu, terțul subdobânditor de bună credință devine proprietarul bunului mobil, chiar când se desființează titlul autorului său[26].                                                                                  - uzucapiunea (prescripția achizitivă). Uzucapiunea este, de asemenea, modalitatea prin care terțul paralizează acțiunea îndreptată împotriva sa, după desființarea titlului autorului[27].                                                                                             F În privința celorlalte acte juridice, cu excepția actelor de dispoziție, toate celelalte acte juridice făcute în favoarea unui terț de bună - credință sunt opozabile adevăratului proprietar sau celui care are dreptul la restituire, cu excepția contractelor cu executare succesivă, care, sub condiția respectării formalităților de publicitate prevăzute de lege, vor continua să producă efecte pe durata stipulată de părți dar nu mai mult de un an de la data desființării titlului constituitorului (art. 1649 Cod civil).
S. 6. Principiile de drept care înlătură efectele nulității
         Există anumite ipoteze în care, deși actul juridic este lovit de nulitate, i se recunoaște valabilitatea, în tot sau în parte. Principiile de drept care înlătură efectele nulității sunt fondate pe rațiuni mai puternice care, în ,,conflict,, cu regula juridică quod nullum est, nullum producit efectum, o înlătură sau o anihilează[28].                 Principiile în baza cărora sunt înlăturate efectele nulității sunt:                                - conversiunea actului juridic;                                                                            - validarea contractului;                                                                                               - validitatea aparenței în drept - error communis facit ius (eroarea comună valorează drept);                                                                                                              - răspunderea civilă delictuală.                                                                          F Conversiunea actului juridic                                                                  Prin conversiunea actului juridic se înțelege, în principiu, ,,înlocuirea actului nul cu un act juridic valabil,,[29], sau, altfel spus, un act juridic nul este valabil ca alt act juridic, dacă îndeplinește condițiile de validitate ale acestuia din urmă.                         Temeiul convesiunii îl reprezintă regula de interpretare a clauzelor îndoielnice consacrată de art. 1268 alin. 3 Cod civil, care prevede ,,Clauzele se intepretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce nici unul,,        [30].                                                                        Conversiunea contractului nul este consacrată în Codul civil, potrivit căruia ,,Un contract lovit de nulitate absolută va produce, totuși, efectele actului juridic pentru care sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă  prevăzute de lege,, (art. 1260 alin. 1)       .                                                                                                                Conversiunea operează dacă sunt îndeplinite următoarele condiții[31]:                     - actul nul să fie desființat efectiv și total;                                                          - să existe un element de diferență între actul nul și actul valabil;                      - actul considerat valabil să îndeplinească toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, iar acestea să se găsească în chiar actul desființat;                         - să existe manifestarea de voință a părții sau părților, după caz, în sensul realizării conversiunii. În acest sens Codul civil prevede că ,,nu va opera conversiunea, dacă intenția de a exclude aplicarea acesteia este stipulată în chiar contractul lovit de nulitate sau rezultă neîndoielnic din scopurile  urmărite de părți la data încheierii  contractului.. (art. 1260 Cod civil).                                                  Dintre aplicațiile conversiunii exemplificăm[32]:                                                  - actul nul ca vânzare cumpărare dar valabil ca antecontract de vânzare - cumpărare[33];                                                                                                               - actul de înstrăinare a unui bun succesoral de către un moștenitor, nul ca atare, însă valabil ca act de accepatre a succesiunii[34].                          
F Validarea contractului                                                                                          Când un contract este afectat de o cauză de nulitate poate fi validat dacă nulitatea este acoperită, potrivit art. 1261 alin. 1 Cod civil.                              Nulitatea poate fi acoperită:                                                                              - prin confirmare sau                                                                                         - prin alte moduri prevăzute de lege.                                                                           Confirmarea presupune:                                                                                             - un contract afectat de nulitate relativă, respectiv, un contract anulabil (în principiu);                                                                                                                   - renunțarea de a invoca nulitatea înăuntrul termenului de prescripție (pentru că nulitatea realtivă este prescriptibilă extinctiv), ca rezultat al voinței exprese sau tacite;                                                                                                                            Potrivit art. 1263 Cod civil, pentru a produce efecte confirmarea, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:                                                                             1. referitoare la contractul anulabil, și anume, condițiile de validitate ale contractului în momentul confirmării să fie întrunite (alin. 1);                                      2. referitoare la persoane:                                                                                 - persoana care are dreptul să invoce nulitatea poate confirma contractul numai în cunoscând cauza de nulitate și, în caz de violență, numai după încetarea acesteia (alin. 2);                                                                                              - persoana chemată de lege să încuviințeze actele minorului poate, în numele și în interesul acestuia, cere anularea contractului făcut fără încuviințarea sa ori să confirme contractul atunci când această încuviințare este suficientă pentru încheierea valabilă a acestuia (alin. 3). Aceste dispoziții privesc și actele încheiate fără autorizarea instanței tutelare (alin. 4).                                           De remarcat este însă că, minorul devenit major poate confirma singur actul făcut în timpul minorității, atunci când el trebuia să fie reprezentat sau asistat. De asemenea, după descărcarea tutorelui, el poate confirma actul făcut de tutorele său fără respectarea tuturor formalităților cerute pentru încheierea sa valabilă (art. 48 Cod civil);                                                                                                                       - persoana care trebuie să confirme poate să fie pus în întârziere printr-o notificare prin care partea interesată să-i solicite fie să confirme contractul anulabil, fie să exercite ațiunea în anulare. În termen de șase luni de la notificare trebuie să ceară anularea contractului sub sancțiunea decăderii (alin. 6).                                         3. referitoare la obligația ce formează obiectul contractului, ,,în lipsa confirmării exprese este suficient ca obligația să fie executată în mod voluntar la data la care ea putea fi valabil confirmată de către partea interesat (alin. 5);           4. referitoare  la actul confirmativ (art. 1264 Cod civil). Pentru a fi valabil, actul confirmativ trebuie:                                                                                             - să cuprindă obiectul, cauza și natura obligației și                                                - să facă mențiune         despre motivul acțiunii în nulitate, precum și despre intenția de arepara viciul pe care se întemeia acea acțiune.                                               În privința efectelor confirmării, acestea se produc în mod retroactiv, din momentul încheierii contractului și presupun renunțarea la mijloacele și excepțiile ce puteau fi opuse pentru a se putea obține  anularea actului (art. 1265 alin. 1 Cod civil).         Confirmarea nu produce efecte asupra      , potrivit secțiunii anterioare, drepturilor dobândite și conservate de terții de bună credință.                                            Confirmarea făcută de una dintre părți nu împiedică invocare nulității de cealaltă parte, de asemenea, fiecare dintre părți poate invoca nulitatea sau mai multe părți o pot invoca împotriva alteia (art. 1265 alin. 2 Cod civil). Adică ,,actul confirmativ nu produce efecte de natură să acopere cauze de nulitate care puteau fi invocate și de alte părți decât titularul actului confirmativ,,[35]                              De asemenea, confirmarea unui contract anulabil pentru vicierea consimțământului prin dol sau violență poate fi însoțită de cererea părții îndreptățite de a cere daune interese (art. 1265 alin. 3 Cod civil). Prin umare confirmarea unui contract anulabil în cazul menționat nu implică renunțarea la dreptul de a cere daune - interese.                                                                                 
         De altfel, în caz de violență sau dol, cel al cărui consimțământ este viciat are dreptul de a pretinde, în afară de anulare, și daune - interese sau, dacă preferă menținerea contractului, de a solicita numai reducerea prestației sale cu valoarea daunelor interese la care ar fi îndreptățit (art. 1257 Cod civil).
         F Validitatea aparenței în drept - error communis facit ius                                             Principiul validității aparenței în drept înlătură nulitatea unui act juridic încheiat într-o situație de eroare comună, obștească[36]. Principiul este reglementat de Codul civil în art. 17 alin. 2, potrivit căruia ,,când cineva, împărtășind o credință comună și invicibilă, a considerat că o persoană are un anumit drept sau o anumită calitate juridică, instanța judecătorească, ținând seama de împrejurări, va putea hotărî că actul încheiat în această stare va produce, față de cel aflat în eroare, aceleași efecte ca și când ar fi valabil, afară de cazul în care desființarea lui nu i-ar cauza un prejudiciu,,. Cu alte cuvinte, în cazul în care un act a fost încheiat într-o situație de eroare comună și invicibilă, instanța judecătorească poate hotărî, în funcție de împrejurările date, ca actul astfel întocmit va produce față de cel aflat în eroare, aceleași efecte ca și când ar fi valabil (dacă desființarea actului nu i-ar cauza un prejudiciu).                                               De asemenea, eroarea comună și invicibilă nu se prezum (art. 17 alin. 3 Cod civil), prin urmare cine invocă eroarea comună are și sarcina dovedirii acesteia.                   Ca aplicație a acestui principiu menționăm art. 293 alin. 2 Cod civil, potrivit căruia ,,În cazul în care soțul unei persoane declarate moarte s-a recăsătorit și, după aceasta hotărârea declarativă de moarte este anulată, noua căsătorie rămâne valabilă, dacă soțul celui declarat mort a fost de bună credință. Prima căsătorie se consideră desfăcută pe data încheierii noii căsătorii,,. Prin urmare a doua căsătorie rămâne valabilă fiind încheiată în condiții de eroare comună și invicibilă - datorată hotărârii declarative de moarte - iar soțul care s-a recăsătorit a fost de bună - credință.                                                                                                                         
                                                                                                                          F Răspunderea civilă delictuală.                                                                    Acest principiu se aplică incapabilului minor, în cazul în care acesta ar săvârși un delict civil cu ocazia încheierii unui contract, spe exemplu, creează manopere dolosive prin falsificarea datei de naștere din actul de identitate, creând o aparență înșelătoare că este major, pentru a încheia contractul[37] . În acest caz minorul nu poate cere anularea contractului, deoarece celalaltă parte a fi prejudiciată[38], iar Cod civil, prevede că, ,,Nulitatea relativă nu este înlăturată de simpla declarație a celui lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă că este capabil să contracteze. Dacă însă, a folosit manopere dolosive, instanța, la cererea părții induse în eroare, poate considera valabil contractul atunci când apreciază că aceasta ar constitui o sancțiune civilă adevată,, (art. 45 alin.   1 și 2).                                                                                            Prin urmare, în temeiul principiilor executării în natură a obligațiilor și reparării în natură și integrale a pagubelor, actul anulabil va fi menținut, deoarece reprezintă cea mai bună reparare a prejudiciului ce s-ar produce cocontractantului prin fapa ilicită a minorului[39].
         ü Efectele nulității pentru cazuri speciale                                                                1. Nulitatea contractului plurilateral (art. 1256 Cod civil)                                  Contractul plurilateral este contractul la încheierea căruia participă mai multe persoane, fiecare asumându-și anumite obligații[40], respectiv, prestații. Prestația fiecărei părți este făcută în considerarea unui scop comun. Nulitatea contractului în privința uneia din părți nu atrage desființarea în întregime a contractului     , afară de cazul în care participarea acesteia este esențială pentru existența contractului. Un exemplu de contract plurilateral este contractul de societate[41].                                                                                                         2. Nulitatea sau anularea contractului încheiat în formă autentică (art. 1258 Cod civil)                                                                                                      Dacă se constată nulitatea contractului sau contractul este anulabil pentru pentru o cauză de nulitate care rezultă din însuși textul contractului, partea prejudiciată poate cere obligarea notarului public la repararea prejudiciilor suferite, în condițiile răspunderii civile delictuale pentru faptă proprie.                               3. Refacerea contractului nul    (art. 1259 Cod civil)                                            Nulitatea unui contract      nu întotdeauna determină desființarea acestuia cu efect retroactiv. Fără distincție, contractul nul - absolut n. a. - poate fi refăcut, în tot sau în parte, în funcție de tipul de nulitate care afectează contractul - nulitate totală sau parțială.                                                                                                        Contractul nul poate fi refăcut cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege la data refacerii lui.                                                                                                      Spre deosebire de efectul nulității care constă, în principal, în desființarea contractului cu efect retroactiv (ex tunc), în toate cazurile, contractul refăcut nu va produce efecte decât pentru viitor (ex nunc), nu și pentru trecut (ex tunc).                             


[1] A se vedea, Gh. Beleiu, op. cit. p. 214; L. Pop, op. cit. p. 435; Marilena Uliescu, Adina Georgeta Nicolae, op. cit. p. 63  și operele citate acolo.
[2] A se vedea, Dinu Ștefănescu, op. cit. p. 81.
[3] Idem, p. 82.
[4] A se vedea, art. 1205 alin. 1 (lipsa discernământului), art. 1207 Cod civil (în cazul erorii), art. 1214 alin. 3 Cod civil (în cazul dolului), art. 1216 alin. 1 Cod civil (în cazul violenței), art. 1238 alin. 1 Cod civil (lipsa cauzei),
[5] În această categorie sunt incluse: acte de conservare, precum și acte de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la data încheierii lor (art. 43 alin. 3 Cod civil).
[6] În această categorie sunt incluse: acte de conservare, acte de administrare care nu îl prejudiciază, precum și acte de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la data încheierii lor (art. 41 alin. 3 Cod civil).
[7] Cu excepția cazului prevăzut de art. 1304 Cod civil.
[8] A se vedea, Marilena Uliescu, Adina Georgeta Nicolae, op. cit. p. 67. 
[9] A se vedea, Dinu Ștefănescu, op. cit. p. 82.
[10] Idem.
[11] A se vedea, Marilena Uliescu, Adina Georgeta Nicolae, op. cit. p. 68, cu referire la Lgea nr. 102001, art. 45 alin. 5, care prevede că prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate (care poate fi și o cauză de nulitate absolută), dreptul la acțiune se prescrie în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. 
[12] Creditorul a cărui creanță este certă și exigibilă poate să exercite drepturile și acțiunile debitorului (...), potrivit art. 1560 alin. 2 Cod civil.
[13] În susținerea celor menționate în text, art. 48 Cod civil, prevede ,,După descărcarea tutorelul, el poate de asemenea, să confirme actul făcut de tutorele său fără respectarea tuturor formalităților cerute pentru încheierea sa valabilă. În timpul minorității, confirmarea actului anulabil se poate face numai în condițiile art. 1263 și 1264 Cod civil).
[14] A se vedea, Dinu Ștefănescu, op. cit. p. 84; Brândușa Ștefănescu, Raluca Dimitriu (coordonatori), A.S.E., op. cit. p. 110; Camelia Toader, Romeo Popescu, Marian Nicolae, Bogdan Dumitrache (coordonatori Francisk Deak, Corneliu Bîrsan, Gheorghe Beleiu), Drept civil român, curs selectiv pentru licență, Editura PRESS Mihalea SRL, Ediția a III-a revăzută și adăugită, București, 1998, p. 82, cu precizarea că autorii menționează că în ambele cazuri de confirmare tacită ,,cel în cauză trebuie să fi cunoscut cauza de anulare și să fi executat actul ori să fi lăsat termenul de prescripție să se împlinească în cunoștință de cauză,,. În același sens a se vedea Marilena Uliescu, Adina Georgeta Nicolae, op. cit. p. 69.
                                                                                                                     
[15] Pentru lipsa discernământului (art. 1206), pentru eroare esențială (art. 1207), pentru dol (art. 1214), pentru violență exercitată de o parte și violență exercitată de un terț (art. 1216, respectiv, 1220), pentru leziune (art. 1222), toate din Codul civil.
[16] A se vedea, Marilena Uliescu, Adina Georgeta Nicolae, op. cit. p. 68
[17]  A se vedea, Gh. Beleiu, Drept civil român, Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil.Ediția a V-a revăzută și adăugită de Marian Nicolae, Petrică Truș, Casa de editură și presă Șansa SRL, București, 1998, p. 198.
[18] A se vedea, Camelia Toader, Romeo Popescu, Marian Nicolae, Bogdan Dumitrache (coordonatori, Francisk Deak, Corneliu Bîrsan, Gheorghe Beleiu), op. cit. p. 77.
[19] A se vedea, Gh. Beleiu, op. cit. p. 202, și Camelia Toader, Romeo Popescu, Marian Nicolae, Bogdan Dumitrache (coordonatori, Francisk Deak, Corneliu Bîrsan, Gheorghe Beleiu), op. cit. p. 84.

[20] A se vedea, art. 1639 - 1647 Cod civil.
[21] Idem.
[22] Situația contractului cu executare succesivă era o excepția de la principiul  retroactivității efectelor nulității, până la intrarea în vigoare a Codului civil actual.
[23] A se vedea, Marilena Uliescu, Adina Georgeta Nicolae, op. cit. p. 74.       

[24] Ase vedea, Brândușa Ștefănescu, Raluca Dimitriu (coordonatori), A.S.E., op. cit. p. 113.

[25] Dacă asupra bunului supus restituirii au fost constitute drepturi reale dispozițiile art. 1648 alin. 1 Cod civil se aplică în mod corespunzător (art. 1648 alin. 2 Cod civil).
[26] A se vedea, Marilena Uliescu, Adina Georgeta Nicolae, op. cit. p. 76.
[27] Idem.
[28] A se vedea, Camelia Toader, Romeo Popescu, Marian Nicolae, Bogdan Dumitrache (coordonatori Francisk Deak, Corneliu Bîrsan, Gheorghe Beleiu), op. cit. p. 89; M. Nicolae, Instituții de drept civil, Curs selectiv pentru licență, 2009 - 2010, Editura Universul Juridic, București, 2009, p. 115; Marilena Uliescu, Adina Georgeta Nicolae, op. cit. p. 77.
[29] A se vedea, Gh. Beleiu, op. cit. p. 207.
[30] A sevedea, Gh. Beleiu, op. cit. p. 207, cu referire la dispozițiile art. 978 din Codul civil anterior ,,actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat,,.
[31] Idem.
[32] A se vedea, Camelia Toader, Romeo Popescu, Marian Nicolae, Bogdan Dumitrache (coordonatori Francisk Deak, Corneliu Bîrsan, Gheorghe Beleiu), op. cit. p. 89;
[33] A se vedea, T. S., s. civ.,dec. nr. 412/1980, în Culegere de decizii, 1980, p. 22.
[34] A se vedea, T. S., s. civ.,dec. nr. 28/1979, în Revista română de drept ,, nr. 1/1980, p. 63.
[35] A se vedea, Marilena Uliescu, Adina Georgeta Nicolae, op. cit. p. 80.

[36] A se vedea, Camelia Toader, Romeo Popescu, Marian Nicolae, Bogdan Dumitrache (coordonatori Francisk Deak, Corneliu Bîrsan, Gheorghe Beleiu), op. cit. p. 90;

[37] Idem.
[38] A se vedea, Marilena Uliescu, Adina Georgeta Nicolae, op. cit. p. 81.
[39] A se vedea, M. Nicolae, op. cit. (Instituții de drept civil...) p. 117.
[40] A se vedea, Stanciu D Cărpenaru, Tratat de drept  comercial român, Ediția a III- a revizuită conform noului Cod civil, Editura Universul Juridic, București, 2012, p. 119.
[41] Idem.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Romania - Activitățile economice. Transporturi.

Industrie -           în luna februarie 2016, producția industrială, a crescut cu 0.8% față de luna februarie 2015 -           creș...

loading...