loading...

duminică, 21 ianuarie 2018

Incursiune în perceperea efectului placebo (E.P.)



Dacă am redeschide dicţionarul şi-am căuta cuvintele de-adună alinare şi linişte, găsim cu siguranţă cuvântul placebo ce reprezintă forma la viitor a verbului latin placebo = plăcere fiind tradus în sens strict ca “voi plăcea”, voi fi plăcut (agreabil). Cu alte cuvinte, cel asupra căruia ne-am  oprit, placebo are sensul de : agreabil, plăcut, având înţelesul de promisiune, definind astfel, aşteptarea unui bolnav pentru care, acţiunea medicului e necesar a fi utilă şi plăcută.  Realizăm de fapt, din punct de vedere psihologic, o nouă percepere a medicamentului cât şi a efectului acestuia asupra bolnavului. În acest context, al factorilor psihologici care însoţesc actul terapeutic, Ionescu G.(1985) remarcă faptul că “efectul placebo cuprinde ansamblul manifestărilor clinice care apar la un bolnav sau persoana sănătoasă căruia i s-a administrat, în scop terapeutic sau experimental, o substanţă neutră din punct de vedere  farmacodinamic”. Acelaşi autor face remarca legată şi de fenomenul placebo care se referă la “ansamblul modificărilor psihologice şi psihofiziologice pe care bolnavul le prezintă în legătură cu utilizarea unei substanţe placebo”.  De fapt, Delay J. şi Pichot P.(1962) după Tudose Fl. (2003), efectul placebo se referă la modificările obiective sau subiective ale stării unui subiect căruia i se administrează un placebo. Putem sublinia în acest moment, caracteristicile generale ale efectului placebo (E.P.), Illhart-1988, după Iamandescu I.B. (2002), fapt ce remarcă importanţa acestuia în medicamentaţie dar şi în legătura  indestructibilă ce trebuie să se realizeze între medic şi pacient, având la baza ei: încrederea reciprocă, acceptarea nemijlocită şi stima de sine aduse la rang de respect.
Menţionăm printre caracteristicile generale ale E.P., următoarele:
a) –substanţa administrată este inertă farmacodinamic;
b) –efectul este  simptomatic (atât simptome psihice cât şi  comatice);
c) –durata efectului este, de regulă, scurtă;
d) –instalarea efectului este mai rapidă decât cea necesitată de ajungere în sânge a unei substanţe farmacodinamine active;
e) –acţiune nespecifică (indiferent de natura bolii)
Rolul nostru în această incursiune nu este de a da verdicte vizând efectul placebo (E.P.) ci de a constata existenţa şi importanţa lui în terapia medicamentoasă hotărâtă cu multă responsabilitate de către medicul curant al bolnavului aflat în tratament. Există, cum este de aşteptat poziţii pro şi contra, important fiind faptul că avem o alternativă ce poate influenţa momentul vindecării celui care suferă, iar folosirea sa în practica medicală, suscită şi astăzi, vii comentarii.
Considerăm ca o datorie mai ales că acest E.P. are implicaţii psihologice atât pentru bolnav cât şi medic de a enumera, fără a comenta, atât indicaţiile cât şi contraindicaţiile efectului placebo, constituite sub forma placeboterapiei, astfel (Iamandescu I.B.-2002):
1) indicaţii:   a)-cazurile care beneficiază de o relaţie terapeutică excelentă (medic optimist, apropiat, autoritar, preocupat de bolnav iar acesta-încrezător în medic şi medicament);    
 b)-simptomele bolii nu pot fi tratate cu medicamente active sau aplicarea acestora are efecte echivalente fără a fi grevate de efectele secundare;
c)-situaţii în care se urmăreşte sevrajul unui medicament care-după ce şi-a îndeplinit rolul terapeuticnu mai este necesar, dar s-a instalat o dependenţă;   d)-situaţii care necesită scăderea dozelor unui medicament activ, cu efecte secundare importante;   e)-situaţii în care se urmăreşte dovedirea bazei funcţionale (absenţa substratului organic)al unor simptome “zgomotoase”.
2) contraindicaţii:      a)-existenţa unei medicaţii active şi fără efecte secundare marcate pentru simptomele de tratat;      
b)-bolnavii placebo negativ, ca şi cei care stabilesc o relaţie interpersonală “neviabilă”, deficitară cu terapeutul;     
c)-cazurile de aplicare repetată a E.P. la care acţiunea terapeutică diminuă progresiv şi la care, adesea apare efectul Nocebo, caracterizat prin simptome negative, scăderea efectului terapeutic chiar la medicamente active; 
            d)-discriminarea între bolnavii trataţi cu Placebo şi cei cu preparate active în cazul evaluării unor medicamente noi la bolnavii aflaţi într-o stare critică-(Illharat consideră că “acolo unde Placebo nu mai este un factor terapeutic ci un factor perturbator sau devine un surogat al terapiei, atunci apare problema etică”)  De fapt, adevărata problemă pe care o poate isca sau nu, efectul placebo (E.P.) e datorată de strategia medico-psihologică pe care medicul o poate aplica, având permanent în vedere, ameliorarea sau/şi vindecarea stării maladive existente. În aceste condiţii, e necesar a induce bolnavului o stare psihică menită a crea dorinţa de a vindeca, de a fi optimist, de a găsi o soluţie la problema medicală ivită, înlăturând atât cât este posibil, starea de neputinţă, neajutorare, neimplicare, depresivă, anxietatea şi angoasa, culminând cu perceperea pesimistă a întregului act medical ambulatoriu sau/şi de recuperare la care participă şi pe care medicul împreună cu psihologul vor trebui a o înlătura,  făcând posibilă în bune condiţii şi  în continuare, a menţinerii sănătăţii organice şi mentale a persoanei bolnave sau posibil de a fi bolnavă.  Acest demers menţionat anterior, Lange (1987) îl sintetizează considerând că nu este posibil să se contureze un tip de personalitate legat de comportamentul faţă de efectul Placebo (E.P.), ci există o interacţiune dinamică (pacientul cu medicul şi-între ei- medicamentul) prin care se construieşte acţiunea Placebo-ului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Romania - Activitățile economice. Transporturi.

Industrie -           în luna februarie 2016, producția industrială, a crescut cu 0.8% față de luna februarie 2015 -           creș...

loading...