loading...

duminică, 21 ianuarie 2018

FORMELE JURIDICE ALE SOCIETĂŢILOR COMERCIALE



societatea comercială are două laturi, una contractuală, care porneşte de la dispoziţiile art. 1881 Cod civil şi defineşte societatea în sens de contract de societate, şi cealaltă, instituţională, potrivit căreia societatea este privită din prisma calităţii sale de persoană juridică, de subiect de drept. Latura instituțională a societății comerciale, se circumscrie personalitatății juridice a acesteia, corespunzând formei juridice. Astfel, art. 2, Legea nr. 31/1990 prevede ,,societățile comerciale se pot constitui în una dintre următoarele forme: a) societate în nume colectiv; b) societate în comandită simplă; c) societate pe acțiuni; d) societate în comandită pe acțiuni; e) societate cu răspundere limitată.

Secţiunea 10. 1. Clasificarea societăţilor comerciale
         ü Prima clasificare a societăţilor comerciale după anul 1989, a fost realizată de Legea 15/1990 cu privire la transformarea întreprinderilor de stat în societăţi comerciale şi regii autonome. Potrivit acestei legi clasificarea s-a făcut în funcţie de titularul de  capital al  societăţii comerciale. Astfel, societăţile comerciale puteau fi:
         F societăţi cu capital integral de stat;
         F societăţi cu capital mixt (de stat şi privat) ;
         F societăţi cu capital integral privat.
         În temeiul Legii nr. 15/1990, Regiile Autonome, au luat fiinţă prin reorganizarea unităţilor economice de stat în ramuri strategice ale economiei naţionale. Ele au personalitate juridică, şi desfăşoară o activitate comparabilă cu cea a societăţilor comerciale.
         Prin O.U.G. nr. 30/2000 s-a modificat fundamental existenţa Regiilor Autonome. Astfel o parte din regii s-a desfiinţat, o altă parte s-a reorganizat sub forma unor societăţi naţionale sau companii naţionale, deoarece avea ca obiect activităţi de interes public, iar cele considerate a funcţiona în domenii esenţiale ce privesc interesele statului au continuat să existe în forma iniţială. Potrivit Legii  15/1990  societăţile naţionale și companiile naţionale sunt societăţi comerciale
         ü Potrivit art. 2 din Legea 31/1990, societăţile comerciale se vor constitui în una din următoarele forme: a) societatea în nume colectiv ; b) societatea în comandită simplă; c) societatea pe acţiuni ; d) societatea în comandită pe acţiuni ; e) societatea cu răspundere limitată.
         În continuare art. 3 alin. 2 şi 3 instituie drept criteriu de clasificare a celor 5 forme de societăţi comerciale ,,întinderea obligaţiilor pe care asociaţii şi le asumă pentru datoriile contractate de societate în cursul activităţii,,. Deşi obligaţiile sociale, indiferent de forma juridică a societăţii comerciale, sunt garantate cu patrimonial social (art. 3 alin.1), întinderea lor este diferită după cum urmează:
         F asociaţii în societatea în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi în societatea în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. Creditorii societăţii se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru obligaţiile ei şi, numai dacă societatea nu le plăteşte în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere, se vor putea îndrepta împotriva acestor asociaţi.
         F acţionarii, asociaţii comanditari, precum şi asociaţii în societatea cu răspundere limitată răspund numai până la concurenţa capitalului social subscris.
          Deosebim prin urmare, societăţi cu răspundere nelimitată, al căror prototip este societatea în nume colectiv, şi societăţi cu răspundere limitată, categorie din care fac parte societatăţile pe acţiuni şi cu răspundere limitată.
          Din punct de vedere al răspunderii asociaţilor societăţile în comandită au o poziţie intermediară datorită prezenţei celor două categorii de asociaţi/acţionari, care răspund diferit :
         F comanditaţii care răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale, şi
          F comanditarii, a căror răspundere este limitată până la concurenţa capitalului subscris.
ü În literatura de specialitate s-au propus şi alte criterii de clasificare :
         F în funcţie de structura capitalului: societăţi al căror capital este fracţionat pe părţi sociale, şi societăţi al căror capital este fracţionat pe acţiuni.
         Prin parte socială se înţelege cota din capitalul social care se cuvine asociatului, în schimbul aportului său în societate. Capitalul social al societăţilor cu răspundere limitată este divizat pe părţi sociale (art.7 pct. d, art. 193, 202, 203), iar al societăţilor în nume colectiv, şi în comandită simplă, în părţi de interes. 
         Partea de interes este un drept de creanţă al asociaţilor împotriva societăţii, pentru dividente şi pentru cota parte corespunzătoare din patrimoniul social, în caz de lichidare. Deosebirea dintre părţile sociale şi părţile de interes este în principiu de nume. Considerăm că Legea 31/1990 nu desemnează expres fracţiunile de capital social  pentru societatea în nume colectiv şi pentru societatea în comandită simplă, deoarece pentru aceste entităţi juridice acelaşi act normativ nu prevede un minim de capital social la constituire, deşi un capital trebuie să existe, pentru a fi persoană juridică. În literatură juridică străină nu se face distincţie între partea socială şi partea de interes. Din spiritul Legii nr. 31/ 1990 însă rezultă că părţile de interes nu se pot transmite nici între vii - inter vivos, nici pentru cauză de moarte – mortis cauza.
          Părţile sociale însă se pot transmite între vii, în condiţiile art. 202 alin. 2 şi 3, între asociaţi, iar către alte persoane din afară societăţii numai dacă există aprobarea asociaţilor care reprezintă cel puţin trei pătrimi din capitalul social, şi prin succesiune în condiţiile art. 202 alin. 4 Legii nr. 31/1990.
         Acţiunile reprezintă fracţiuni de capital social ale societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni. Prin contrast cu părţile de interes/părţile sociale, acţiunile sunt transmisibile și negociabile. Ele sunt reprezentate prin înscrisuri sau titluri de valoare.          Acţiunile se transmit:
         - fie pe calea cesiunii, în condițiile dreptului comun,
         - fie prin modalităţi specifice dreptului comercial, prin predarea lor materială noului titular denumită și tradiţiune, în cazul acţiunilor la purtător, şi prin înscrierea operaţiunii în registrul societăţii emitente, în cazul acţiunilor nominative.
         Atât părţile sociale/părţile de interes cât şi acţiunile conferă asociaţilor/acţionarilor  dreptul de a participa la luarea hotărârilor în organele de conducere ale societăţii, dreptul de a încasa la finele fiecărui an de gestiune dividende, iar în caz de retragere, excludere ca şi în ipoteza dizolvării şi lichidării societăţii, dreptul, în schimbul aportului pe care l-au vărsat, la contravaluarea corespunzătoare. 
         F  în funcţie de obiectul de activitate societățile comerciale se împart în: societăţi de producţie, de distribuţie sau de circulaţie, societăţi de prestări servicii (de transport, de consultanţă) şi de executări de lucrări. Acest criteriu de clasificare cuprinde ,,o compartimentare mai detaliată a societăţilor comerciale ,,în: societăţi bancare, de asigurare, de audit, de editură, de turism, agricole etc., societăţi care intră sub incidenţa unor legi speciale.
         F  în funcţie de posibilitatea emiterii unor titluri de valoare societățile comerciale se împart în: societăţi emitente şi societăţi neemitente, respectiv, societăți care nu emit titluri comerciale de valoare. Astfel, societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni, emit acţiuni şi obligaţiuni, societăţile în nume colectiv, în comandită simplă, şi cu răspundere limitată, sunt entităţi juridice neemitente
         F  în funcţie de preponderenţa elementului personal subiectiv, sau al celui patrimonial-obiectiv, societăţile comerciale se impart în societăţi de persoane şi societăţi de capitaluri. Din prima categorie fac parte societatea în nume colectiv şi în comandită simplă, iar din cea de-a doua, societatea pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni.
Această clasificare nu trebuie absolutizată, deoarece, nu există tip de societate comercială, în care să nu existe îmbinat elementul patrimonial, cu cel personal. Problema este a prevalenţei elementului personal, sau patrimonial.
 Alături de aceste societăţi Legea nr. 31/1990 reglementează societatea cu răspundere limitată care împrumută atât trăsăturile caracteristice ale  societăţilor de persoane cât şi acelea ale societăţilor de capitaluri. Societatea cu răspundere limitată îmbină atât elemental personal cât şi elemental patrimonial.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Romania - Activitățile economice. Transporturi.

Industrie -           în luna februarie 2016, producția industrială, a crescut cu 0.8% față de luna februarie 2015 -           creș...

loading...