loading...

duminică, 21 ianuarie 2018

Forma contractului (condiții de formă)



S. 4. 3. 1. Definiția formei contractului. Accepțiuni.                                      În timp ce, condițiile de validitate țin de fondul contractului, considerate condiții intrinseci ale acestuia, forma contractului este o condiție generală extrinsecă, ce constă ,,în modalitatea de exteriorizare a manifestării de voință făcută cu intenția de a crea, modifica ori stinge un raport juridic civil concret,,[1].             Sintagma forma contractului are două înțelesuri (accepțiuni):                                      - pe de o parte, stricto -sensu[2], desemnează modalitatea de exteriorizare a voinței juridice, este sensul de mai sus exprimat;                                                - pe de altă parte, lato- sensu[3] , desemnează acele ,,condiții de formă,, pentru exteriorizarea voinței juridice (al acordului de voință) cerute de lege - forma cerută ad validitatem, forma cerută ad probatione, forma cerută pentru opozabilitatea față de terți - pentru anumite contracte, în lipsa căror condiții contractele nu - și produc efectele juridice prevăzute de legea care le reglementează.
S. 4. 3. 2. Principiul consensualismului                                                                     Principiul consensualismului este exprimat în art. 1178 Cod civil care reglementează libertatea formei ,,contractul se încheie prin simplu acord de voință (...) dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea contractului,, în timp ce art. 1240 Cod civil        reglementează formele de exprimare a acordului de voință, respectiv al consimțământului, care întregește  principiul libertății formei contractului, și anume, ,,voința de a contracta poate fi exprimată verbal sau scris,, (alin. 1) ,,Voința poate fi manifestată și printr-un comportament care, potrivit legii, convenției părților, practicilor stabilite între acestea sau uzanțelor, nu lasă nicio îndoială asupra intenției de a produce efectele juridice corespunzătoare,, (alin. 2).                                                             Rezultă că, simplul de acord de voință (simpla manifestare de voință) exteriorizat - verbal, în scris sau printr-un alt comportament care indică, fără nicio îndoială, intenția de a produce efecte juridice -  este necesar și suficient  pentru a produce efecte juridice fără a se impune nicio formalitate în acest sens.  
         S. 4. 3. 3. Condițiile de formă        pentru exprimarea acordului de voință - excepții de la principiul consensualismului                                                         Pe lângă acordul de voință al părților legea, impune pentru anumite contracte îndeplinirea unor formalități. Aceste formalități reprezintă excepții de la principiul consensualismului și sunt cerute:                                                    -  pentru valabilitatea contractului - ad validitatem;                                                    - pentru proba contractului - ad probationam;                                                  - pentru opozabiliatatea față de terți.                                                                          F  Forma cerută ad validitatem reprezintă acele formalități pe care legea le cere pentru încheierea valabilă a contractului. ,,Forma ad validitatem nu contrazice și nici nu anihilează libertatea contractuală, reprezintă însă un mijloc eficient de garantare a exercitării acestei libertăți (...), un formalism de protecție - prin aceea că legiunitorul atrage atenția asupra importanței sau consecințelor actelor încheiate,,[4].                                                                                                      Contractele, (respectiv, actele juridice) supuse acestei condiții întră în categoria contractelor solemne denumite și formale.                                                   În principal, forma impusă, ad validitatem, contractelor solemne este aceea a înscrisului autentic cerută pentru contractele: de donație (art. 1011 alin. 1 Cod civil), de vânzare a unei moșteniri (art. 1747 alin. 2 Cod civil), de întreținere (art. 2255 Cod civil), de ipotecă imobiliară (art. 2378 alin. 1 Cod civil), prospectul de emisiune semnat de fondatori pentru constituirea unei societăți pe acțiuni prin subscripție publică (art. 18 alin. 2  din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată și modificată), actul constitutiv al societății comerciale la care printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un imobil (art. 5 alin. 6, a, din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată și modificată).                                                                                                                     Sunt situații, însă, în care forma impusă, ad validitatem, contractelor solemne este aceea a înscrisului sub semnătură privată, spre exemplu, în cazul contractului de arendare (art. 1838 alin. 1 Cod civil) al contractului privind dobândirea unui drept de utilizare pe durată limitată a unor bunuri imobiliare[5], contractele între societatea cu răspundere limitată și persoana fizică sau juridică, asociat unic al celei dintâi, se încheie în formă scrisă (art. 15 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată și modificată).                                  Ø Sancțiunea pentru contracul încheiat în lipsa formei pe care, în mod neîndoielnic, legea o cere pentru încheierea sa valabilă este nulitatea absolută.                   Iar în situația în care părțile se înțeleg ca un contract să fie încheiat într-o anumită formă, pe care legea nu o cere, contractul se consideră valabil chiar dacă forma nu a fost respectată (art. 1242 Cod civil).                                                          F Forma cerută ad probationem este exprimată printr-un înscris care dovedește încheierea valabilă a contractului. Contractul ca atare este valabil prin simplu acord de voință dar legea cere să fie dovedit numai printr-un înscris, astfel, potrivit art. 1241 Cod civil ,,Înscrisul care constată încheierea contractului poate fi sub semnătură privată sau autentic, având forța probantă prevăzută de lege.                      Prin urmare încheierea anumitor contracte nu poate fi dovedită prin orice mijloc de probă (martori sau prezumții) părțile fiind obligate să întocmească un contract în formă scrisă.                                                                                                 Forma scrisă ad probationem (pentru dovadă sau pentru probă), este cerută, cu titlu de exemplu, pentru următoarele contracte: de societate (art. 1884 alin. 1), de transport (art. 1956), de depozit voluntar (art. 2104) de asigurare (art. 2200 alin. 1), de cesiune de creanță a drepturilor patrimoniale de autor (art. 42 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, modificată[6]), de sponsorizare (art. 1 alin. 1din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, modificată și completată[7].                                                                                                              Ø În privința contractelor care se încheie prin mijloace electronice Codul civil prevede că acestea sunt supuse condițiilor de formă prevăzute de legea specială (art. 1245)[8].                                                                                                   Ø Sancțiunea pentru nerespectarea formei cerute ad validitatem nu atrage nevalabilitatea contractului ci imposibilitatea dovedirii acestuia cu alt mijloc de probă (proba cu martori sau prezumții) decât înscrisul sub semnătura privată.                          F Forma cerută pentru opozabilitatea față de terți. Această formă impune respectarea anumitor formalități care sunt necesare, potrivit legii, pentru a face actul juridic și opozabil terților, adică persoanelor care nu au participat la încheierea lui, în scopul protejării drepturilor și intereselor  lor[9].                                  Forma cerută pentru opozabilitatea față de terți este asigurată prin îndeplinirea unor formalități de publicitate.                                                                          Publicitatea[10] se realizează prin cartea funciară, Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare, denumită arhivă, registrul comerțului, precum și alte forme de publicitate prevăzute d elege (art. 18 alin. 2 Cod civil)[11].                                                       Exemplificăm următoarele formalități de publicitate:                                               - înregistrările și publicitatea prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, spre exemplu,      prospectul de emisiune semnat de fondatori pentru constituirea unei societăți pe acțiuni prin subscripție publică (art. 18 alin. 2  din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată și modificată);              - înmatricularea profesioniștilor comercianți   persoane fizice sau juridice, înainte de începerea activității acestora în registrul comerțului        (art. 1 alin. 1 din Legea nr 26/1990 modificată privind registrul comerțului);                                          - publicarea societăților comerciale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicație, acolounde legea dispune astfel (art. 5 alin. 1 din Legea nr 26/1990 modificată privind registrul comerțului);                                - înscrieri în registrul comerțului a mențiunilor privind actele și faptele a căror înregistrare este cerută de lege efectuate de profesioniștii comercianți persoane fizice sau juridice în cursul exercitării și la încetarea comerțului lor (art. 1 alin. 1 din Legea nr 26/1990 modificată privind registrul comerțului);                               - înscrieri în Arhiva Eletronică de Garanții Mobiliare pentru constituirea gajului (art. 2482 alin. 1 Cod civil) și a altor garanții reale mobiliare (spre exemplu, în cazul ipotecii mobiliare asupra acțiunilor, potrivit art. 99 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată și modificată);                                - înregistrarea contractului de arendare într-un registru special ținut de secretarul consiliului local în a cărui rază teritorială se află bunurile agricole arendate (art. 1838 alin. 1 Cod civil);                                                                              - înscrierea în cartea funciară a înstrăinărilor de drepturi imobiliare; spre exemplu, în cazurile prevăzute de lege, vânzarea nu poate fi opusă terților decât după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară (art. 1675 Cod civil); cazurile anume prevăzute de lege sunt în materie de vânzare de imobile, astfel strămutarea proprietății de la vânzător la cumpărător este supusă dispozițiilor de carte funciară (art. 1676 Cod civil).                                                                                     Dispozițiile art. 1244 Cod civil, cu referire la îndeplinirea formalității de înscriere în cartea funciară, precizează necesitatea încheierii prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute, a convențiilor care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscris eîn cartea funciară, o stfel de cerință fiind distinctă însă de formalitatea de publicitate propriuzisă adică ,,de intabularea sau înscrierea provizoie a dreptului tabular (în condițiile art. 881 alin. 2 Cod civil), dar și de notarea (pentru opozabilitate) a drepturilor, actelor sau altor raporturi juridice în legătură cu imobilele înscrise în cartea funciară (art. 902 și urm Cod civil),,[12].                Ø Publiciattea asigură opozabilitatea dreptului, actului, faptului și a oricărui raport juridic supus publicității (art. 20 alin. 1 Cod civil).  Prin urmare, sancțiunea nerespectării acestei condiții de formă constă în inopozabilitatea actului juridic față de terți, în afară de cazul în care se dovedește că aceștia au avut cunoștință de de existența drepturilor, actelor, faptelor sau raporturilor juridice pe altă cale.               Prin urmare, contractul este valabil și își produce efecte juridice între părțile contractante dar rămâne ineficace față de terți, părțile aflându-se în ,,situația imposibilă de a se prevala de acel act față de terți. Spre exemplu, creditorul ipotecar nu poate urmări bunul ipotecat în mâinile terțului dobânditor care ar fi transcris înaintea lui actul de înstrăinare,,[13].


[1] A se vedea, Gh. Beleiu, op. cit. p. 95.
[2] Este vorba despre sensul restrâns, strict,  al expresiei.
[3] Este vorba despre sensul larg al expresiei.
[4] A se vedea, Marilena Uliescu, Adina Georgeta Nicolae, op. cit. p. 59.
[5] În condițiile  Legii nr. 282 din 23 iunie 2004 privind protecția dobânditorilor cu privire la unele aspecte ale contractelor purtând asupra dobândirii unui drept de utilizare pe durată limitată a unor bunuri imobile, potrivit art. 5; Idem
[6] Prin Legea nr. 285/2004, O.G. nr. 123/2005, Legea nr. 329/2006 și Legea nr. 202/2010.
[7] Prin O.G. nr. 36/1998, Legea nr. 204/2001 și Legea nr. 394/2006.
[8] A se vedea, 365/2002 cu privire la comerțul electronic, republicată în anul 2006, și Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică
[9] A se vedea, Dinu Ștefănescu, op. cit. p. 80.
[10] Procedura și condițiile de publicitate se stabilesc prin lege (art. 19 alin. 1 Cod civil).
[11] Drepturile, actele și faptele privitoarela starea și capacitatea persoanelor, cele în legătură cu bunurile care aparțin acestora, precumși orice alte raporturi juridice sunt supuse publicității în cazurile expres prevăzute de lege (art. 18 alin. 1 Cod civil).
[12] A se vedea, Marilena Uliescu, Adina Georgeta Nicolae, op. cit. p. 62.      
[13] Idem.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Romania - Activitățile economice. Transporturi.

Industrie -           în luna februarie 2016, producția industrială, a crescut cu 0.8% față de luna februarie 2015 -           creș...

loading...