loading...

duminică, 21 ianuarie 2018

Drogul-drumul dintre curiozitate şi dependenţă



Uimeşte de la bun început, remarca naivă dar plină de teribilism pe post de personalitate a adolescentului  la prima “priză”-“Am luat din curiozitate. Am vrut să ştiu cum e”. Şi visul alb, curiozitatea albă, continuă de cele mai multe ori până la moartea albă. Aceasta este “lait.motivul” filmului format din clişee cu ace, doza, înlocuitor, bani, viaţă distrusă, ce pune egal între sfârşit şi drog.  Pornind pe drumul sinuos dintre  curiozitate şi dependenţă, putem nota faptul că în accepţia clasică drogul este substanţa care, fiind absorbită de un organism viu, îi modifică una sau mai multe funcţii; în sens farmacologic, drogul este o substanţă utilizată sau nu în medicină, a cărei folosire abuzivă poate crea dependenţă fizică şi psihică sau tulburări grave ale percepţiei şi comportamentului. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) defineşte abuzul de droguri ca, fiind orice utilizare excesivă, continuă sau sporadică, incompatibilă sau în relaţie cu practica medicală, a unui drog.  Consumul de droguri poate fi:    -excepţional, în scopul de a încerca o dată sau de mai multe ori un drog, fără a continua însă;    -ocazional, sub formă intermitentă, fără a ajunge la dependenţă;    -sistematic, caracterizându-se  prin dependenţă.  Acelaşi OMS defineşte dependenţa ca fiind starea fizică sau psihică ce rezultă din interacţiunea unui organism cu o substanţă, caracterizată prin modificări comportamentale şi alte  reacţii, însoţite întotdeauna de nevoia de a consuma substanţa în mod continuu sau periodic, pentru a-i resimţi efectele psihice şi a evita suferinţele. Să nu uităm că toate drogurile adictive au două elemente în comun şi anume: produc iniţial un efect de plăcere, urmat de un recul şi de efecte neplăcute. Acest lucru se întâmplă ca efect al depresiei,  al producţiei normale  de substanţe chimice în creier, care, în mod normal, produc efectul de “plăcere”. După suprimare, creierul intră într-o stare de depresie. El are nevoie din punct de vedere fizic, de mai mult drog pentru a ajunge la “normalitate” funcţională şi pentru ca individul “să se simtă bine din nou”.  Acest consumator-adolescent apare în momentul în care se raportează la următoarele condiţii şi anume: - problematica generală a adolescenţei; - modul contemporan de transmitere a modelelor sociale şi familiale ; - dimensiunile contra-transferenţiale ale răspunsurilor reprezentative şi emoţionale ale conduitelor adictive pubertare şi postpubertare declanşate la adulţi. Devine astfel, drogul, consumul lui, problemă socială, fapt ce determină un comportament special al comunităţii în faţa reacţiei nocive “a prafului alb” asupra membrilor săi. Ce determină apariţia lui? Eşecul, dezrădăcinarea, intoleranţa, lipsa comunicării şi relaţionării, neimplicarea familiei în actul educaţional, criza de identitate, carenţele afective, comportamente delictuale, fapt care duce la apariţia unor mecanisme explicative legate de itemii anteriori ce-au declanşat ,Neacşu I., Mareş R., Nica M. (2002)     -curiozitatea –îndeosebi pentru experienţe noi, inedite;          -contagiunea –ca element rezidual, un arhaism cerebral şi comportamental;   -destructurarea psihică –datorată acţiunii unei matrice funcţionale negative asupra unui psihic vulnerabil (ameninţări, coşmaruri, şocuri, sentimente de distrugere fizică, mentală, traume);  -imaginar bolnav –conectat binelui fizic, determinat de preocuparea pentru distracţie, pentru libertate necondiţionată;  -catharsisus sexual –efect al stărilor emoţionale pulsative;  -imitaţia –sub diferitele ei forme, impregnaţia, ca stocaj în memoria de lungă durată, a unor modele negative de conduită percepute prin canalele massmedia;  -dezinhibiţia –ca set de imagini care îl inspiră pe subiect, îi sparge sau îi reduce din controlul realizat prin inhibiţia pozitivă, mărindu-i curajul, riscul în abordarea problemei drogului;  -desensibilizarea –ca efect al repetării unor imagini, al unui model negativ mai puternic;  -substituţia –ca proces de înlocuire a unei personalităţi prea puternice cu una mai slabă şi mai accesibilă; -compensarea –ca mecanism de răspuns la un comportament deviant interzis cu un alt comportament deviant mai greu de controlat (apare aici efectul de stimulare a aversităţii reciproce);  -disimularitatea –ca mecanism prin care subiecţii cu un statut profesional redus, aflaţi într-o situaţie de inferioritate, caută şi găsesc răspuns adoptând un alt statut;  -dezindividuaţia –ca efect al neputinţei, al respingerii sau neacceptării stării de anonimat, al difuziei responsabilităţii, al unui mediu neutral, nonstimulativ;  -inadaptare severă –la regimul şcolar supraîncărcat informaţional, la stresul de suprasolicitare;  -imaturitate psiho-afectivă şi socio-afectivă, asociată cu un QI emoţional  foarte scăzut;     -măsuri punitive exagerate, cu efect declanşator de marginalizare;  -stimuli infraliminali –conţinuşi de imagini atent manipulate şi focalizate pe anumite nevoi aflate în  stare de aşteptare;  -structura de personalitate de tip A –competitică, aflată sub presiunea  timpului, nemulţumită, conflictuală cu sinele sau cu alţii;  -simptomul comportamentului resocializat – delincvent, suprainhibat şi nevrotic, hiperactiv;  Aşa cum aminteam şi în subcapitolul anterior, adictivii crează dependenţă.
În cazul de faţă, drogul crează (Lupu I., Zamc I.,Săndulescu C.(2004):
 a) dependenţa fizică = reprezintă consecinţa interacţiunii prelingite între otrganism şi o substanţă exogenă şi care determină nevoia fizică de  aconsuma substanţa.   Întreruperea consumului (sevrajul) provoacă tulburări somatice şi psihice care constituie sindromul de abstinenţă. Acest sindrom dispare la administrarea substanţei, dependenţa fiind marcată când drogul este consumat. 
b) dependenţa psihică = este o stare psihică caracterizată prin dorinţa irepresibilă de a retrăi senzaţiile datorate ingestiei unui produs. Reducerea produsului toxic poate provoca manifestări psihice (în special angoasă, iritabilitate) dar nu sindrom de abstinenţă;    Pe aceeaşi “linie”, toleranţa  este momentul prin care organismul se obişnuieşte cu o substanţă şi necesită mărirea dozei pentru a obţine acelaşi efect, fapt care crează situaţia în care “cererea” devine mai mare decât “oferta”, putând declanşa atitudini şi comportamente deviante. În acest context, influenţa comunităţii se recunoaşte într-o serie de factori  legaţi de: - apartenenţa la un grup favorabil utilizării drogului; - căutarea unei plăceri prin transgresarea interdicţiilor şi gustului riscului; - căutarea unei spiritualităţi în izolarea de lume; - un mod de a protesta; 
- precaritate, izolare socială, neintegrare, trăirea exclusiv în prezent;  Persoana consumatoare de drog ajunge a se complace într-o situaţie în care se rezolvă practic toate problemele, este lipsită de griji, ajungând a-şi crea în timp o nouă personalitate. Cum se ajunge aici? De fapt, la baza unei asemenea dizarmonii, se află acei factori care premerg noua atitudine  aditivă şi anume - intoleranţa la frustrare; - nevoia imperioasă de satisfacţie;  - agresivitatea patologică; - inadaptarea ce poate merge până la comportament deviant; - relaţii părinţi-copil perturbate; - tulburări psihopatologice de gravitate variabilă, creize de adolescenţă, psihopatie, schizofrenie;  De aici şi până la a recunoaşte unele “identităţi” ale consumatorului de drog, drumul este foarte scurt,datorită faptului că “amprenta” devine pe zi ce trece o certitudine. Astfel, vorbim de câteva manifestări comportamentale  cu valoare orientativă în percepţia unui subiect consumator de droguri, în accepţia –Lupu I., Zancu I., Săndulescu C.(2004) astfel: -sensibilitatea = foarte crescute (hiper şi/sau hiposensibilitate) la nivelul unor valori senzoriale de bază;  -percepţia = neconcordanţă la nivelul intrapersonal şi inter-personal, iluzivă şi spaţio-temporal, cu semnificaţii proprii; -gândirea = redusă la nivel, critic, dominată de raţionamentul întrerupt, fără o dialectică a nuanţelor, slab decizională şi performanţială în soluţionarea problemelor, cu transfer disocial; -memoria = puternic afectogenă, senzorial dereglată,discontinuă semantic, redusă ca volum şi pe termen lung; 
-imaginaţia = haotică, difuză, nerealistă, necorelată reprezentărilor, noncreativă;   -limbajul = bolovănos, nerelevant, sincopa în coerenţă, repetitiv şi situativ; -emoţionalitatea/afectivitatea = ambivalenţă, sărăcită, cu fixaţie pe zonele vulnerabile ale propriei persoane, tensionată;   -voinţa = slabă, grevată de temporizare, de indecizie; -personalitatea = casantă, abrazivă, deficitară, tranzacţională;   -energetică/motivaţială = slabă, negativă, pe termen apropiat; -relaţionare = restrânsă, centrată pe sine şi apropiaţii anturajului; -dezordini adiţionale = în sfera insomniei repetate; a a biofeedback-ului dominaţia învăţării negative, retardul semnificaţiilor fiinţei, fuga de prieteni, respingerea schimbării, precum şi a relaţiilor cu cei apropiaţi. 
Este interesantă “evoluţia” distructivă a consumatorului de drog şi de aceea am intenţionat a deschide drumul spre cunoaşterea fenomenului şi nu a trata întregul compartiment comportamental adictiv. Ce este cel mai dureros e faptul că în anii de început ai mileniului trei, România nu mai este ţara de tranzit a drogului, ci a devenit de consum cea ce ridică o multitudine de situaţii problemă, atât la nivel de individ cât şi de comunitate. Prevenirea  întinderii şi aprofundării flagelului, devine o muncă grea, istovitoare, de lungă durată şi chiar, în unele cazuri, cea  a lui Sisiffără început şi fără sfârşit. 
Implicarea tuturor factorilor direct răspunzători, începând de la familie-şcoală-şi ajungând la comuniatate, pe cele trei paliere ale prevenţiei:
1) –primară = când încă nu apare direct contactul  cu drogul;
2) –secundară = când se ameliorează şi se reduc consecinţele consumării de drog;
3) –terţiară = când toxicolamii sunt “confirmaţi” şi deja se pune problema reabilităţii şi reinserţiei lor sociale; Dacă aminteam anterior pragurile prevenţiei  consumului de droguri, e necesar a găsi strategii care să vină printr-un act corectiv în întâmpinarea şi/sau stoparea consumului de droguri. Astfel, strategiile pot fi:     -educaţionale = populaţia este informată şi educată cu privire la pericolele folosirii drogurilor;     -automat-protective = controlul variabilelor de mediu;     -coercitive = folosirea legii sau a altor forme de control; completate pe compartimente vitale cum sunt: stilul de viaţă, modul personal de viaţă cât şi asigurarea de servicii care privesc direct evoluţia şi valoarea umană.  S-a spus totul despre moartea albă? Consider că nu, iar demersul  intreprins de noi îl apreciem doar ca un preambul . restul stă în puterea celor ce doresc a se implica, s-o facă şi să persevereze în a-şi îndeplini misiunea, aceea de a nu distruge fiinţa umană.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Romania - Activitățile economice. Transporturi.

Industrie -           în luna februarie 2016, producția industrială, a crescut cu 0.8% față de luna februarie 2015 -           creș...

loading...