loading...

duminică, 21 ianuarie 2018

Cultura Contabilă



Cultura definită în termeni generali are drept postament un ansamblu de valori care influenţează modul în care oamenii gândesc, comunică, de­cid şi acţionează.
Definiţiile culturii cunosc o mare varietate. Spre exemplu, unii cercetă­tori limitează conceptul de cultură la sfera ideilor, gândurilor şi emoţiilor, definind-o ca fiind un set comun şi durabil în timp de înţelesuri, valori şi credinţe care caracterizează un grup naţional, etnic sau de alt tip şi care direcţionează comportamentul membrilor. Alţii includ în sfera culturii nor­mele comportamentale şi instituţiile comune unui grup, afirmând că este un sistem integrat de paternuri comportamentale învăţate, caracteristice membrilor unei comunităţi şi care nu sunt rezultatul moştenirii biologice. În alte lucrări de specialitate cultura este definită ca reprezentând un set de norme comportamentale, credinţe şi valori specifice unui grup şi transmise prin interacţiuni sociale. Dicţionarul explicativ al limbii române atribuie noţiunii de cultură semnificaţia ansamblului valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi al instituţiilor necesare pentru comunicarea acestor valori.
Indiferent care este accepţiunea care se atribuie culturii, elementele sale componente formează un ansamblu destinat să creeze, să transmită, să proceseze şi să stocheze informaţia, generând un sistem care acţionează ca un adevărat adeziv social, care oferă o identitate comună, clar delimitată de cea a altor grupări sociale.
Cultura, în calitate de concept, identifică patru grupări de elemente aflate în relaţie de interdependenţă: comportamentul, atitudinile, normele şi valorile.
În raport cu organizaţiile, au fost identificate patru tipuri de fenomene culturale:
  • Influenţa culturii naţionale şi a culturii locale, realizată prin inter­mediul membrilor organizaţiei;
  • Influenţa comunităţii profesionale (prin statutul social, relaţii, mod de gândire etc), care adesea poate determina apariţia subculturilor;
  • Cultura grupului din organizaţie (preocupări, norme, categorii socio-profesionale, mod de gândire etc);
  • Cultura organizaţiei, caracterizată prin ansamblul de comporta­mente şi elemente care dau o coerenţă internă, precum şi prin anumite practici care nu sunt întâmplătoare.

Cultura contabilă poate fi definită ca reprezentând ansamblul informa­ţiilor, normelor, valorilor şi instituţiilor care dezvoltă abilitatea de a poseda şi de a pune în aplicare cunoştinţe variate în domeniul contabilităţii şi al ştiinţelor asociate contabilităţii; totalitatea acestor cunoştinţe conferă un nivel ridicat de dezvoltare intelectuală, către care trebuie să aspire fieca­re profesionist contabil. A vorbi despre cultura contabilă înseamnă a ne raporta la instituţiile specifice profesiei contabile, la reglementările din domeniul contabilităţii şi al ştiinţelor adiacente, la reglementările profesiei în conformitate cu bunele practici rezultate din uzanţele interne şi interna­ţionale.
Exercitarea profesiei contabile nu este doar un mijloc de câştigare a existenţei, ci şi un important factor de socializare. Pe parcursul exercitării profesiei, practicianul acumulează cunoştinţe noi, dobândeşte un statut so­cial, relaţionează, devine membru al unui grup organizat, învaţă şi adoptă moduri de gândire şi de comportament specifice. Organismele care gestio­nează profesia contabilă furnizează în general suportul cultural al acestei profesii. Se poate vorbi în acest caz despre o cultură fondată pe exercitarea profesiei.

Deşi fenomenele de globalizare şi normalizare au drept obiectiv asi­gurarea unei uniformităţi a culturii contabile, studiile efectuate reliefează faptul că mediul cultural naţional, local, regional acţionează ca un stimul extern al culturii contabile.
Serviciile profesionale, ca forme de exercitare a profesiei contabile, se realizează în cabinete organizate pe principiile generale ale oricărui sistem cibernetic deschis. Asemenea oricărei entităţi organizatorice, organizaţia profesională se confruntă cu influenţe contextuale culturale specifice ţării în care activează, determinând forme însuşite de comportament, potrivit unui model cultural implicit. Oricât s-ar încerca definirea unor politici şi structuri omogene pe ansamblul zonei specifice de activitate, acestea rămân sensibile la raporturile sociale, politice etc. care poartă amprenta spaţiului cultural autohton. În mod indirect, instituţiile care formează mediul extern organizaţiilor profesionale contribuie la modelarea soluţiilor culturale, structurale şi sociale adoptate în cadrul acestora. Elemente precum asimetria dintre cunoştinţele profesionale ale utilizatorilor informaţiei contabile şi cultura contabilă, importul voluntar sau involuntar al unui anumit tip de management care nu se potriveşte mediului cultural naţional pot constitui factori de constrângere în atingerea obiectivelor organizaţiilor profesionale. Pe de altă parte, salariaţii organizaţiei aduc cu ei factori culturali locali şi regionali care îşi pun amprenta asupra organizaţiei şi implicit asupra tehnicilor de management. Comportamentele lor păstrează amprenta a ceea ce sunt aceştia ca indivizi în afara organizaţiei, în funcţie de ceea ce sunt ei obişnuiţi să facă sau să gândească, de ceea ce ei apreciază că este bun sau rău, corect sau incorect, drept sau nedrept. Dacă aceştia au în co­mun anumite obiceiuri specifice, este posibil să adopte spontan anumite comportamente neimpuse sau neîncurajate de organizaţie, aspect care va influenţa implicit funcţionarea acesteia.
Conceptul de cultură contabilă se referă la tot ceea ce înseamnă stan­darde colective de gândire, atitudini, valori, convingeri, norme şi obiceiuri care definesc profesia contabilă. În componenta culturală contabilă putem distinge unele elemente vizibile cum ar fi: comportamente şi limbaj comune, simboluri, percepţii, reprezentări etc. Cultura contabilă se formează şi se modelează datorită interacţiunilor repetate între membrii profesiei, aduce­rii la acelaşi numitor comun a credinţelor şi valorilor proprii. O cultură contabilă solidă se bazează pe faptul că în cadrul profesiei există un puternic aliniament la valorile şi principiile organismului profesional. Alături de co­municarea adecvată, aceasta este factorul de rezistenţă al profesiei.
Ca orice sistem, cultura contabilă înglobează un ansamblu de valori care se asociază pentru ca rezultanta finală să definească modelul grupului cultural specific. Variabilele culturii contabile sunt forme de comportament, ceea ce înseamnă că nu sunt singulare, efemere şi accidentale. Aceste for­me de comportament sunt însuşite de profesioniştii contabili, salariaţii şi colaboratorii lor. Aşa cum locuitorii unei ţări poartă cu ei cultura naţională, tot astfel profesia contabilă poartă cu ea cultura contabilă. Ea se regăseşte prin ceea ce membrii profesiei au în comun: o istorie unică, un limbaj con­tabil, norme de comportament, standarde de calitate, obiective comune, un organism care gestionează profesia în spiritul responsabilităţii de a ac­ţiona în interesul public. Apariţia şi dezvoltarea culturii contabile nu au un caracter instantaneu. Acestea reprezintă procese lente, care presupun nu numai prezenţa fizică, ci şi interacţiunea permanentă, învăţarea intensă şi continuă, identificarea cu obiectivele profesiei contabile. Cultura contabilă este sinonimul identităţii culturale care particularizează fiecare profesionist contabil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Romania - Activitățile economice. Transporturi.

Industrie -           în luna februarie 2016, producția industrială, a crescut cu 0.8% față de luna februarie 2015 -           creș...

loading...