Tendinte orientari in organizarea structurala a firmelor comerciale moderne

Organizarea structuralǎ a firmelor comerciale cunoaşte un proces de modernizare, subordonat obiectivelor de creştere a eficienţei, funcţionalitǎţii structurii organizatorice.
Principalele tendinţe şi orientǎri în proiectarea structurilor organizatorice ale firmelor comerciale competitive sunt urmǎtoarele:
a)      Constituirea şi integrarea organelor de management participativ (conducere colectivǎ) în structura organizatoricǎ de ansamblu a firmei. Constituirea acestor organe de management participativ (Consiliul de Administraţie, Comitetul de Direcţie) reprezintǎ o cale de rezolvare superioarǎ a unor probleme complexe de conducere şi de adoptare a unor decizii de management cu o eficienţǎ sporitǎ.
b)      Înfiinţarea unor compartimente expresie a progresului ştiinţifico-tehnic contemporan: compartimente de cercetare-dezvoltare, informaticǎ, planificare, organizare, marketing, psihosociologice.
c)       Modificarea manierei de exercitare a relaţiilor ierarhice. Aceastǎ manierǎ devine mai puţin imperativǎ. Controlul exercitat este mai puţin autoritar şi mai puţin rigid. Impunerea autoritǎţii este mai relaxatǎ mai ales în activitǎţile cu caracter inovaţional.
d)      Manifestarea unui “proces de îmbogǎţire” a posturilor. Acest proces impune ca presonalul din numeroase domenii sǎ-şi lepede gradul prea mare de specializare. Posturile trebuie sǎ încorporeze sarcini cu o mai mare diversitate, cu caracter complementar sau convergent, de naturǎ sǎ favorizeze un interes şi un efort intens şi continuu pentru realizarea cu eficienţǎ ridicatǎ de cǎtre titularul lor. Specialiştii au stabilit câteva caracteristici ale unui post raţional:
-          varietate de sarcini;
-          autonomia operaţionalǎ;
-          identificarea  cu sarcinile de realizat;
-          asigurarea unui feed-back operativ;
-          stabilirea de contacte profesionale cu alte persoane, care sǎ ofere ocazii pentru împrietenire.
Pe aceastǎ bazǎ s-au elaborat metode pentru îmbogǎţirea posturilor care sǎ asigure diminuarea ponderii sarcinilor de rutinǎ în favoarea celor ce necesitǎ creativitate, îndrumare, sprijin şi control constructiv.
e)       Constituirea de colective intercompartimentale pentru soluţionarea unor probleme deosebit de importante şi extinderea folosirii lor. Cele mai rǎspândite colective sunt cercurile de calitate, care urmǎresc îmbunǎtǎţirea calitǎţii activitǎţii, a producţiei şi serviciilor, diversificarea acestora.
f)       Trecerea de la structurile organizatorice de tip mecanicist la cele de tip organic:
-          structurile organizatorice de tip mecanicist se caracterizeazǎ prin:
§  abordarea firmei ca un sistem închis, static, centrat pe producţie;
§  structura organizatoricǎ se caracterizeazǎ printr-un grad ridicat de formalizare (adesea cu tente cazone);
§  predilecţie pentru ierarhie şi informaţie scrisǎ;
§  utilizarea redusǎ a elementelor de naturǎ consultativǎ şi participativǎ, fapt ce favorizeazǎ manifestarea birocraţiei.
-          structurile organizatorice de tip organic se bazeazǎ pe tratarea firmei ca un sistem deschis, dinamic şi multidimensional. Aceste structuri organizatorice prezintǎ şi ele câteva caracteristici:
§ structura este definitǎ într-o manierǎ mai puţin formalizatǎ;
§ elementele ierarhice nu mai dominǎ absolut;
§ se apeleazǎ pe scarǎ largǎ la formele şi relaţiile organizatorice de naturǎ participativǎ;
§ se pune accentul pe implementarea noului;
§ structura organizatoricǎ este revizuitǎ (actualizatǎ) permanent, urmǎrindu-se asigurarea unei structuri organizatorice cu o eficienţǎ ridicatǎ.




Postări populare de pe acest blog

Surse de energie

Surse ale conflictului

Mihai Eminescu (viata si activitatea literara)