Global Rabota

joi, 6 aprilie 2017

Statul franc carolingian

Tags

Venirea francilor în Galia a avut ca urmare o puternică transformare în cadrul societăţii galo-romane prin accelerarea procesului de destrămare a sclavagismului. În acelaşi timp relaţiile gentilice ale francilor se destramă mai ales după sedentarizarea lor. Aceste transformări se oglindesc mai ales în cele două legiuiri cutumiare : “legea salică” datând din primii ani ai secolului al VI-lea şi “legea ripuarică” datând din secolele VI-VII. Caracteristic societăţii rurale este faptul că începe constituirea obştii săteşti sau marca francă ale cărei trăsături se vor preciza mai ales în secolele următoare. Pământul nearabil, păşunile, pădurile, apele vor fi în proprietate comună, în timp ce ogoarele vor fi în proprietate particulară.
         În plan politic, două au fost consecinţele mai importante ale domniei lui Clovis, înlăturarea arianismului şi unitatea poporului franc sub aceeaşi dinastie, indiferent de rivalităţile dintre fraţi, urmaşii lui. Unitatea regatului este restabilită în 613 de către Clotar al II-lea căruia i-a urmat cel mai valoros rege din dinastia Merovingiană, Dagobert (629-639) după care regii care au condus statul şi-au pierdut aproape cu totul autoritatea – unii numindu-i „regi trândavi”. Veniturile regale s-au diminuat ca urmare a micşorării domeniului statului în favoarea marilor proprietari funciari.
         Refacerea şi afirmarea statului franc a avut loc la jumătatea secolului al VIII-lea când conducerea a fost preluată de dinastia de origine majordomală a carolingienilor. Întemeietorul este considerat Carol Martel (715-741), care a renunţat la sprijinul bisericii, bazându-se pe forţele aristocraţiei şi pe cele ale micilor proprietari din Austrasia. Un mare pericol a venit dinspre vest, din Spania unde arabii în 711, au desfiinţat după o singură bătălie statul vizigot. Era necesar un efort considerabil pentru a îndepărta ameninţarea arabă. Cucerirea musulmană blocase, pentru secole întregi, comerţul în Mediterană. Prin abile manevre politice pentru a atrage forţele existente în vederea opririi arabilor, regele franc reuşeşte o victorie strălucită la Poitiers (732) asupra cavalerilor lui Abdel Rahman. Fiul său, Pepin cel Scurt, a înlocuit dinastia merovingiană cu sprijinul papalităţii în anul 751, când la o adunare a aristocraţiei ce a avut loc la Soissons l-a depus pe ultimul rege Childeric al III-lea, devenind el rege (751-768).



loading...