joi, 6 aprilie 2017

Statele balcanice in secolele XI-XV

Tags

         Această regiune a Europei a fost de-a lungul secolelor XI-XV supusă unor presiuni din partea puterilor vecine, a bizantinilor, maghiarilor, tătarilor. Perioadele de instabilitate erau dese datorită faptului că fiecare din statele vecine dorea să deţină controlul asupra populaţiei şi teritoriului din motive economice, politice sau religioase. Apoi, către sfârşitul perioadei turcii otomani aveau să ocupe întreaga regiune balcanică de la sud de Dunăre.
         De remarcat că şi aici stăpânirea bizantină a favorizat dezvoltarea economică prin susţinerea activităţii comerciale şi meşteşugăreşti mai ales în vestul peninsulei acolo unde oraşul şi cetatea Raguza (Dubrovnic) avea să cunoască o ascensiune deosebită ca şi a oraşelor Zara (Zadar) şi Split.

Bulgaria

         În 1018 primul ţarat bulgar a fost distrus de împăratul bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul, bizantinii introducând administraţie proprie. Situaţia generală avea să fie influenţată de desele războaie pentru tronul imperial, de atacurile dinspre nordul Dunării ale cumanilor şi amestecul maghiarilor, dar şi al sârbilor. Şi datorită unor condiţii grele în care trăiau, în anul 1185 doi fraţi de origine vlahă, Petru şi Asan s-au răsculat în estul Bulgariei iar apoi i-au asociat şi pe bulgari. Participarea elementului vlah a fost decisivă pentru succesul răscoalei. Cei ce s-au revoltat au profitat şi de dezordinea şi revoltele din capitala Imperiului în legătură cu schimbarea împăratului în toamna anului 1185 ce au adus la tron pe întemeietorul dinastiei Angelos prin Isac al II-lea (1185-1195). Anul următor o expediţie bizantină la nord de Munţii Balcani i-a determinat pe cei doi fraţi să se refugieze la nordul Dunării de unde se vor întoarce cu importante ajutoare vlaho-cumane. În toamna anului 1186 noua expediţie bizantină condusă de cezarul Ioan Cantacuzino avea să se încheie cu victoria răsculaţilor. Va interveni şi marele jupan sârb Ştefan Nemania în favoarea ultimilor şi după doi ani se încheie pace recunoscându-se noua situaţie politică. Capitala este stabilită la Târnovo iar Asan este încoronat ţar. Urmaşul său, Ioniţă Caloianul (1197-1207) a fost recunoscut ţar de către papa Inocenţiu al III-lea.
         Cruciada a IV-a, ce avea ca obiectiv eliberarea Ierusalimului, a ajuns să ocupe Constantinopolul în 1204. Cum cruciaţii occidentali se considerau moştenitorii de drept ai stăpânirii bizantine au încercat să-i supună pe vlaho-bulgari, expediţia lor din 14 aprilie 1205 soldându-se cu eşec, împăratul Balduin fiind învins sub zidurile Adrianopolului şi luat prizonier. A fost dus ca trofeu la Târnovo şi închis. Ţaratul bulgar a ajuns cel mai important factor politic din Balcani, năzuind să ocupe Constantinopolul.
         Sub domnia lui Ioan Asan al II-lea statul-vlaho bulgar avea să fie transformat în “al doilea ţarat bulgar“ prin preluarea tradiţiilor primului ţarat. Este o perioadă de mare avânt economic permiţându-i lui Ioan Asan al II-lea să emită prima monedă de aur după modelul bizantin. Bizantinii conduşi de împăratul grec din Tessalonic Teodor I Angelos Ducas sunt din nou înfrânţi la Clocotniţa pe râul Mariţa în primăvara anului 1230, fiind prins şi orbit, ocazie cu care Macedonia şi Tracia trec în mâna învingătorului.
         Şi bulgarii au suferit grave distrugeri datorită atacului tătarilor din 1241. De acum, luptele pentru tron, tendinţele autonomiste ale marii boierimi vor duce la fărâmiţarea ţaratului. Bizantinii vor reocupa Tracia şi Macedonia. În prima parte a secolului XIV ţar era Mihail Şişman care, în alianţă cu Ţara Românească şi cu Bizanţul, suferă o grea înfrângere în faţa armatelor sârbeşti conduse de despotul sârb Ştefan Duşan la Velbujd. A doua jumătate a aceluiaşi secol avea să aducă fărâmiţarea definitivă a statului bulgar mai ales după ce va fi împărţit în două, deci cu doi ţari în plină concurenţă. Aceste evenimente vor da posibilitatea turcilor să înainteze în Peninsula Balcanică după 1354. Ambele ţarate vor sfârşi prin a fi cucerite de turci – cel de la Târnovo 1393, cel de la Vidin 1396. Statul bulgar se va reface târziu, în epoca modernă în 1878 când va fi principat autonom şi apoi independent din anul 1908.

Serbia – XI-XIV

         Pe teritoriul actual al Serbiei existau încă din secolul X mici formaţiuni politice sub autoritate bizantină. Prin secolul XII centrul politic devine localitatea Raşca, iar primul principe mai important a fost Ştefan Nemania (1166-1196) care reuşeşte să obţină independenţa faţă de bizantini şi să o consolideze. Fiul său, Ştefan (1196-1228)va fi încoronat de papa Honoriu al III-lea ca rege, obţine autocefalia bisericii ortodoxe sârbe din partea patriarhului de la Constantinopol. Succesorii săi reuşesc să consolideze statul încurajând dezvoltarea exploatărilor miniere de argint, cositor şi cupru, a comerţului pe mare şi uscat.
         Apogeul statului sârb va fi atins în timpul lui Ştefan Dusan (1331-1355) când va deveni principalul arbitru al politicii în Balcani. În 1349 a elaborat un cod de legi, Zaconicul, completat în 1354, îmbinând tradiţia locală cu legi de inspiraţie bizantină. Bătălia de la Velbujd şi alte războaie câştigate i-au permis lărgirea graniţelor statului ce cuprindea teritoriul dintre Dunăre şi Istmul Corint, de la Marea Neagră la Munţii Haemus. Se proclamă ţar al sârbilor şi al grecilor năzuind să ocupe Constantinopolul. De altfel, într-un tratat sârbo-bizantin semnat de Ştefan Duşan şi Ioan al VI-lea Cantacuzino, Bizanţul recunoaşte noua realitate teritorială şi implicit puterea statului sârb. Bizanţul va primi o nouă lovitură la 2 martie 1354 prin ocuparea de către turci a portului Galipoli prin care se putea cotrola comerţul prin Dardanele.
         Ştefan Duşan moare la 20 decembrie 1355, iar urmaşii lui nu vor reuşi să menţină unitatea statală a Serbiei ce va fi cucerită parte cu parte de către turci; cneazul Lazăr a fost luat prizonier şi apoi ucis. Anumite regiuni sârbeşti îşi vor menţine autonomia câteva decenii.
         Acum şi soarta Bizanţului este pecetluită, Constantinopolul fiind înconjurat de turci, transformându-se într-un oraş asediat.


loading...