joi, 6 aprilie 2017

Sistemul de Cercetare Dezvoltare Inovare din Romania

Tags

Sistemul de CDI din România este rezultatul unui proces complex de restructurare, care a parcurs mai multe trepte de evoluţie începând cu anul 1990, modificările reflectând atât evoluţia societăţii româneşti cât şi influenţe politice diverse. Fără a fi completă, prezentarea ce urmează descrie situaţia actuală a sistemului de CDI din România, cu accent pe următoarele aspecte:
- structura sistemului de Cercetare-Dezvoltare-Inovare din România;
- strategia naţională de Cercetare-Dezvoltare-Inovare;
- finanţarea activităţilor de Cercetare-Dezvoltare-Inovare;
- analize comparative, direcţii de îmbunătăţire.
Cadrul organizatoric al CDI din România
Sistemul naţional de CD este constituit din ansamblul unităţilor şi instituţiilor de drept public şi de drept privat cu personalitate juridică, care au în obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea. Structura sistemului de CD din România cuprinde organizaţii publice, private şi structuri de interfaţă public-privat (Tabelul 1).
Tabelul 1 -  Structura sistemului de CD din România[1]
Organizaţii publice
Interfaţa public-privat
Organizaţii private
56 universităţi publice
66 organizaţii ale Academiei Române
Alte 96 organizaţii de cercetare (la nivel depart.)
46 Institute Naţionale de CD
40 entităţi din the Reţeaua Naţională pentru Transfer de tehnologie (ReNITT)
1000 organizaţii:
  - întreprinderi
  - institute de cercetare
  - universităţi particulare
  - fundaţii, ONG-uri
Entităţile sistemului naţional de CD sunt supuse periodic unei proces de evaluare, prin care se stabilesc unităţile şi instituţiile care au capabilitatea să desfăşoare activitate de CD, respectiv se acreditează componentele sistemului de CD de interes naţional.
Coordonarea la nivel naţional a activităţilor de CD este atribuită Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS), care are următoarele responsabilităţi principale:
-            elaborarea strategiilor de CDI;
-            definirea şi aplicarea politicilor necesare realizării obiectivelor naţionale privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică;
-            definirea cadrului normativ-metodologic, funcţional, operaţional şi financiar necesar aplicării politicilor, urmărind armonizarea legislaţiei naţionale cu a UE;
-            comunicarea cu celelalte autorităţi publice, cu structurile societatii civile şi cu cetăţenii pentr a realiza coerenţa cu celelalte politici publice;
-            stimularea dezvoltării parteneriatului internaţional, a dezvoltării regionale şi locale, precum şi a sectorului privat.
ANCS implementează strategia de CDI prin coordonarea de programe, direct sau prin participare la programe internaţionale.
-          Programele interne sunt finanţate, în general, din fonduri publice şi, în funcţie de tipul programului şi al organizaţiilor participante, din fonduri private (cofinanţare).
-          Programele internaţionale sunt finanţate din fonduri publice, prin contribuţii ale României la programe ale organizaţiilor internaţionale sau prin aplicarea acordurilor de cooperare internaţionale încheiate la nivel guvernamental sau instituţional.
Strategia naţională de CDI
Strategia Naţională în domeniul Cercetării-Dezvoltării şi Inovarii pentru perioada 2007-2013 este primul document strategic naţional integrat pentru aceste domenii. 
Strategia Naţională in domeniul CDI este corelată cu strategia Uniunii Europene. Prin lansarea Strategiei, România îşi prezintă decizia politică de a construi o societate bazată pe cunoaştere, deschisă valorilor şi competiţiei internaţionale, care să asigure o dezvoltare armonioasă economică şi socială. Strategia are ca obiective recuperarea decalajelor existente faţă de nivelul ţărilor europene şi pregătirea sistemului de CDI din Romania pentru a-şi identifica şi consolida, prin deschidere internaţională, parteneriat şi competiţe, acele zone în care România poate să exceleze.
Implementarea strategiei se va face prin instrumente specifice. Dintre acestea, un rol important il are Planul naţional de cercetare dezvoltare şi inovare. Evaluarea implementarii strategiei se va face cu participare internaţională şi stă la baza actualizării acesteia.
Strategia şi Planul naţional de CDI urmăresc maximizarea impactului benefic al investiţiei publice în CDI: investiţia în CDI susţine creşterea economică, fie prin crearea de pieţe pentru produse noi, servicii sau procese, fie prin îmbunătăţirea acestora. Investiţia are efecte directe asupra performanţelor sistemului CDI, printre ţintele stabilite fiind:
- creşterea de zece ori a numărului de brevete europene deţinute de români în 2013 faţă de 2003,
- triplarea numarului de brevete înregistrate de OSIM în 2013 faţă de 2006,
- dublarea ponderii firmelor inovatoare în 2013 faţă de 2004.
Date comparative
Caracterizarea capacităţii sistemului naţional de CD este sintetizată în Tabelul 2, prin numărul de cercetători şi cheltuielile de CD
Tabelul 2 - ANCS 2007)
Nr.
crt.
Indicatori
UM
Anul
2006
2007
2008
1.
Nr. de angajaţi

42.220
43.502

2
Nr. de cercetători

30.122
30.864

3.
Nr.de Doctori (PhD)

12.309
14.228

4.
Investiţii publice în infrastructura de CD
Pondere în PIB
Mil.
115.700
0,45
728.600
0,52

0,58

Priviţi în dinamică indicatorii din Tabelul 2 reflectă tendinţa de creştere, dar ei poziţionează România mult sub media din UE în ceea ce priveşte: ponderea cercetătorilor în totalul angajaţilor, de 35,2‰ faţă de 92‰ – media în UE, ponderea angajaţilor din CD în totalul angajaţilor, de 47,9‰  faţă de 155‰ – media în UE; cheltuielile de cercetare-dezvoltare, de 0,58% din PIB faţă de media de 1,9% .în UE. Poziţia României în ceea ce priveşte performanţele din inovare sunt sintetizate în indicatorul agregat SII (vezi Fig.1), care arată că România este departe de media UE  şi foarte departe de fruntaşii în inovare.

Un studiu Eurostat, dat publicităţii pe 22 februarie 2007[2], arată că peste 40% dintre întreprinderile europene sunt activ implicate în procesul de inovare.
Dintre cele 27 de state membre cel mai mare procent de firme care au raportat activitate de inovare se află în Germania, 65% din companii, urmată de Austria, 53%, Danemarca, Irlanda şi Luxemburg, cu 52%, Belgia şi Suedia cu aproximativ 50%. România este trecută la categoria „cele mai puţine companii care investesc în inovare”, inovarea fiind o preocupare a numai 20% dintre companii. Doar în Bulgaria şi Letonia există un procent mai mic decât cel românesc.







[1] ANCS 2009, www
[2] http://x.gov.ro/presa/integrare/afis-doc.php?idpresa=408

loading...