joi, 6 aprilie 2017

Sistemele de productie

Tags

Dezvoltarea producţiei de bunuri materiale a făcut obiectul multor dezbateri teoretice, care în principiu, reduc aceasta la procesul de producţie şi valorificare a informaţiilor. Alţi teoreticieni (Alvin Tofler, Daniel Bell) remarcă mutaţiile profunde care vor avea loc în urma revoluţiilor tehnico-ştiinţifice în urma cărora prevăd declinul industriei şi reducerea rolului forţei de muncă productive.
În prezent, asistăm la revizuirea acestor teorii, recunoscâdu-se că sistemele economice actuale nu vor putea fi în întregime informaţionale sau postindustriale. Aşadar, se poate spune că producţia de bunuri materiale va continua, dar vor avea loc mutaţii profunde care nu vor mai fi compatibile cu concepţiile şi metodele actuale de producţie. În acest context o abordare realistă a problematicii activităţii de producere de bunuri materiale impune abordarea din punct de vedere sistemic a întregului sistem de producţie.
Tratarea sistemică a unei unităţi de producţie presupune determinarea interacţiunilor dintre diversele subsisteme şi structuri componente ale acesteia.
În general, prin sistem se înţelege un ansamblu de elemente aflate într-o relaţie de interdependenţa şi interacţiune reciprocă, formând un tot organizat şi funcţional. Sistemele sunt caracterizate de trei elemente, şi anume:
a)       obiective;
b)       sarcini;
c)                    funcţii.
Obiectivul unui sistem este bine definit atunci când există un mijloc ce poate fi utilizat pentru obţinerea rezultatelor dorite.
Sarcina sistemului derivă din obiectivul sistemului, în sensul că un anumit obiectiv poate fi atins prin realizarea mai multor sarcini.
Funcţia unui sistem este proprietatea acestuia de a transforma intrările în ieşiri şi defineşte modul cum se realizează sarcina.





loading...