joi, 6 aprilie 2017

Sferele de actiune ale comunicarii globale

Tags

O trecere în revistă a noilor conexiuni, ce apar în cazul manifestării sistemului comunicaţional global impune cunoaşterea sferelor sale de acţiune. Nu este vorba despre altceva decât de noile relaţii ce se stabilesc, prin intermediul său, între firme, agenţi economici şi pieţe. Abordarea acestui gen de comunicare conduce la o puternică implicare a economicului, socio-culturalului şi politicului, atât în viaţa firmei, cât şi în viaţa de zi cu zi a societăţii.
În cadrul noilor relaţii, care implică raporturile firmă-piaţă, vom observa că tendinţele înregistrate sunt cel puţin paradoxale: asistăm la manifestarea unei evidente „opoziţii” între comportamentele consumatorilor şi evoluţia psiho-socială a lor. Acest fenomen se caracterizează, din punct de vedere comunicaţional, printr-o supraaglomerare de sunete şi imagini, amplificată îndeosebi de dezvoltarea şi impactul noilor tehnologii.
În asemenea condiţii, apare evident faptul că, într-un mediu ambiental adeseori bazat pe ostilitate şi contradicţii, consumatorul aspiră la realizarea unei noi relaţii de comunicare cu firma. Aceasta nu se poate realiza decât prin a ieşi din „zgomotul comunicaţiilor”, deoarece corporaţia


nu-şi mai poate vinde produsele având la bază doar o simplă relaţie de comunicare, cu fundament economic. Evoluţia viitoare a relaţiilor sale cu consumatorul va fi condiţionată şi de conştientizarea profundelor mutaţii apărute în structurile şi metodele de lucru.
„Elementul central şi motor al acestor transformări îl constituie comunicarea. Astfel, pentru a exista şi a se dezvolta durabil, firma trebuie să apeleze la ansamblul propriilor mesaje privind construirea unui veritabil teritoriu al identităţii şi personalităţii sale. Fundamentele acestui teritoriu îşi au originea în cultura fiecărei firme. Ele sunt constituite din şi de grupul psiho-socio-profesional care a creat (sau creează) cultura fiecărei firme şi „garantează”, printr-o memorie colectivă şi o formidabilă energie, comunicarea internă şi cu mediul ambiental. Altfel exprimat, acesta este adevăratul „motor” al dezvoltării firmei, al cuceririi de noi pieţe de desfacere a propriilor produse. Pentru că, finalmente, în funcţie de propriul grup psiho-socio-profesional de care dispune, fiecare corporaţii îşi „propulsează” cultura spre şi în viitor, făcând astfel viabile, cu forţă şi coerenţă, conceptele de marcă şi produs87.”
Putem spune că, acest cadru poate fi realizat numai prin intermediul comunicării globale.
În privinţa relaţiilor dintre corporaţii - agenţi de comunicare, aşa cum o demonstrează realitatea - comunicarea tinde să acţioneze ca factor central şi dominant al supravieţuirii şi dezvoltării fiecărei firme. Agenţii publicitari tradiţionali, ca şi cele mai renumite şi puternice grupuri multi-media, vizualizează conceptul de agent de comunicare dintr-o nouă perspectivă. Este vorba de acel agent de comunicare capabil a răspunde noilor şi multiplelor nevoi şi doleanţe ale clientelei, acestea din urmă fiind expresia manifestării corespunzătoarea a binomului „firmă-piaţă”. Rolul agentului de comunicare devine substanţial. El va trebui să se implice în cultura organizaţiei, să ajute la folosirea cât mai eficientă a surselor financiare aflate la dispoziţia firmei, să construiască o imagine de marcă durabilă. De aceea, în cadrul firmei secolului 21, singurul management eficient se va dovedi a fi „managementul comunicării”.


Aceste noi inter-relaţii au luat astăzi amploare. Încă din anii ’80, evoluţia pieţei comunicării a suferit profunde transformări, generate de profundele mutaţii apărute în mediul macroeconomic; în cel al nevoilor şi aspiraţiilor firmelor; apariţiei şi afirmării nevoilor de comunicare prin intermediul audiovizualului; intensificării concurenţei în domeniu. Spre exemplu, potrivit statisticilor realizate, piaţa mondială a comunicării era estimată la 630 miliarde dolari[1] (cheltuieli publicitare şi promoţionale, anunţuri cotidiene, design publicitar etc.) din care Europa deţine 30%.
Pe plan mondial, tendinţele din cadrul pieţei comunicării au în
vedere:
tV tendinţa concentraţionistă de la nivelul capitalului investit în comunicare, practicată în cadrul grupurilor şi companiilor publicitare puternice.
Această tendinţă este accentuată şi de „cursa” pentru dezvoltarea şi internaţionalizarea comunicării.
tV tendinţa de specializare a agenţilor de talie mijlocie în diferitele compartimente pe care le implică „arta comunicării”: comunicare financiară, marketing direct, promovarea produselor, relaţii cu publicul, sponsorizare etc.
tV accentuarea luptei de concurenţă dintre marile concerne pentru achiziţionarea agenţiilor specializate, pentru a oferi firmelor o gamă cât mai diversă şi mai completă de produse audiovizuale.
Putem afirma cu certitudine că, la ora actuală, comunicarea globală gravitează în jurul a trei niveluri de analiză. Acestea ar fi[2]:
1.      spaţiul public perceput ca loc de derulare a unor multiple acţiuni comunicaţionale;
2.      nivelul mass-media audiovizuală, cu rol important în perceperea şi propagarea strategiilor de comunicare ale diferitelor instituţii sociale, îndeosebi cele ale marilor concerne, importantelor modificări intervenite în cadrul mijloacelor tehnice de comunicare, şi a produselor multimedia;
spaţiul privat şi relaţiile sale cu spaţiul public ce sunt afectate, într-o măsură mai mare sau mai mică, de procesul individualizării practicilor de comunicare implicat de apariţia de noi reţele de comunicaţie, concomitent cu tendinţa de reducere a formelor argumentative din cadrul acţiunilor comunicaţionale.



[1]   Regouby, C., op. cit. pg. 53
[2]   Pailliart, I., (coord.), L’espace public et l’entreprise de la communication, Grenoble, Universite Stendhal, Ellug, 3, 1995

loading...