Satisfactiile si insatisfactiile activitatii antreprenoriale

Iniţierea unei afaceri poate produce întreprinzătorului satisfacţii deosebite dar şi insatisfacţii.
  1. Satisfacţiile  cele mai importante ale activităţii antreprenoriale sunt:
a1. Autonomia (independenţa).
Iniţiind o afacere, întreprinzǎtorul îşi câştigă independenţa pentru că el este cel care ia decizii şi face ca lucrurile să ia direcţia stabilită de el însuşi. Deşi afacerea presupune pentru el un grad ridicat de responsabilitate, îtreprinzătorul doreşte să şi-o asume. Libertatea de decizie şi acţiune conferită de deţinerea unei afaceri apare pentru el ca o necesitate asumată.
a2. Autorealizarea.
Deţinând o afacere proprie, întreprinzătorul nu mai întâmpină piedici în autorealizare. Singurele piedici în calea succesului sunt cele determinate de propria sa capacitate şi creativitate.
a3. Posibilitatea unui câştig nelimitat.
Majoritatea întreprinzătorilor câştigă mai mult decât dacă ar lucra pentru alţii. Dacă are succes, întreprinzătorul poate obţine un profit care îi acoperă dobânda la capitalul împrumutat şi care să recompenseze riscul asumat, efortul depus, talentul şi propria capacitate antreprenorială şi managerială.
a4. Siguranţa muncii.      
Când se implică în afaceri, întreprinzătorul are locul de muncă asigurat şi poate lucra cât este capabil de muncă nefiind obligat să iasă la pensie. Acest avantaj este un motiv important pentru persoanele care doresc să intre într-o afacere.
a5. Angajarea membrilor familiei.
Dacă afacerea merge bine, întreprinzătorul îşi va putea angaja toţi membrii familiei. Aceasta poate oferi continuitatea afacerii prin preluarea ei de către copii. În plus poate exista o încredere şi o morală mai bună în afacerea derulată de membrii unei familii.
a6. Folosirea independentă a capitalului acumulat.
Întreprinzătorul în loc să investească în afacerile (deţinute de alţii care pot fi foarte riscante) sau să-şi ţină banii în depozite bancare poate folosi banii în propria afacere.
a7. Aplicarea cunoştinţelor şi abilităţilor proprii.
Unele persoane care nu pot găsi un loc de muncă adecvat cunoştinţelor proprii datorită excesului de ofertă de forţă de muncă în domeniul respectiv, datorită sexului sau datorită vârstei înaintate pot iniţia o afacere antreprenorială în care să-şi exercite priceperile personale.
a8. Ieşirea din rutină.
Sunt multe persoane care simt nevoia de schimbare, care doresc să realizeze lucruri noi şi să părăsească o activitate monotonă, de rutină. Iniţierea unei afaceri reprezintă o ocazie pentru a împlini această satisfacţie personală.
a9. Putere şi influenţă.
Susţinerea unei afaceri conferă deţinătorului putere şi influenţă. El ia deciziile şi influenţează cursul acţiunilor, el decide soarta întreprinderii, fapt ce-i creează o satisfacţie psihologică deosebită.



  1. Insatisfacţiile activităţii antreprenoriale
b1. Incertitudinea veniturilor.
Oscilaţiile în evoluţia afacerii pot determina fluctuaţia veniturilor. De multe ori se fac numeroase plăţi financiare iar întreprinzătorul va fi ultimul care va fi plătit. Insuccesul în afaceri va fi un eveniment necontrolabil care stabilizează afacerea ducând la imposibilitatea de a controla veniturile.
b2. Riscul pierderii capitalului investit.
În cele mai multe cazuri întreprinzătorul contribuie cu o importantă sumă de bani sau cu alte active personale. Acestea vor fi pierdute dacă afacerea nu reuşeşte. Fluctuaţiile de preţ, fluctuaţiile dobânzilor şi ale cursului de schimb, problemele de muncă pot periclita orice afacere şi o dată cu eşecul se pierde şi reputaţia.
b3. Povara responsabilităţii totale.
Întreprinzătorul este singurul răspunzător de eşecul sau succesul în afaceri. Responsabilitatea creşte odată cu mărimea firmei. Dacă pentru unele persoane munca de conducere poate fi atractivă, pentru altele ea poate constitui o adevărată povară. Deciziile luate îi afectează nu numai pe întreprinzători şi firmă, ci şi pe clienţi, salariaţi. De aceea multe persoane preferă să lucreze pentru alţii limitându-şi responsabilitatea la sarcinile de muncă în cadrul programului lor de lucru.
b4. Periclitarea carierei.
Una din marile griji pe care le au unele persoane care doresc să devină întreprinzători este că ele nu vor mai fi capabile să se întoarcă la vechiul lor loc de muncă în caz de eşec. Această preocupare o au persoanele care au un loc de muncă şi bine plătit.

b5. Apelarea la experţi.
Întreprinzătorul nu poate fi cunoscător în toate domeniile de activitate. De aceea este nevoie să apeleze la experţi şi să asculte recomandările lor. Acest lucru reprezintă o lezare a spiritului lor de interdependenţă.
b6. Frustrarea în caz de succes.
Dacă firma propusă va creşte numărul de salariaţi, firma se dezvoltă iar unele prerogative vor trebui delegate altor persoane ceea ce poate părea frustrant pentru unii întreprinzători. Cea mai neplăcută decizie în caz de creşterea a afacerii este pentru unii întreprinzători, aceea de a ceda o parte din control sub formă de societate pe acţiuni.
b7. Abaterile de la etică.
Succesul în afacere poate să ceară unele abateri de la valorile de etică profesională. Practicile pot fi în conflict cu etica întreprinzătorului, fapt ce poate crea o stare de nemulţumire.  
b8. Program de lucru foarte încărcat.
Întreprinzătorul nu are un program de lucru fix. El este primul care vine şi ultimul care pleacă. În fazele de început ale afacerii el trebuie să facă totul 14 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, fără concediu.
b9. Deteriorarea relaţiilor familiale.
Implicarea în afacere presupune un mare consum cerebral de energie şi timp din partea întreprinzătorului. Programul de lucru prelungit face să-i rămână puţin timp pentru cei dragi şi puţini oameni acceptă acest lucru.


b10. Afectarea stării de sănătate.
Munca îndelungată, stresul prelungit, consumul nervos şi de energie, aduc organismul într-o stare de epuizare făcând loc frecvent apariţiei unor boli.



Postări populare de pe acest blog

Surse de energie

Surse ale conflictului

Mihai Eminescu (viata si activitatea literara)