Global Rabota

joi, 6 aprilie 2017

Rusia intre Bizant Roma si nomazi

Tags

         Influenţa bizantină a slavilor orientali se va limita la sfera religioasă şi culturală. Dar din timpul lui Vladimir, legăturile cu lumea occidentală s-au menţinut. Dinastia Rurikizilor a cultivat legături paneuropene, printr-o politică de alianţe matrimoniale în care Jaroslav cel Înţelept va fi un autentic principe european. Din cele 38 de căsătorii contractate de Rurikizi în secolul al XI-lea 8 erau în Germania, 2 în Franţa, 5 în Scandinavia, 3 în Bizanţ. De exemplu, una din soţiile împăratului Henric al IV-lea al Imperiului Romano German, Adelaide, a fost repudiată de împărat, se va întoarce la Kiev în 1106. Anna Iaroslavna, din 1051 a fost soţia rusoaică a regelui Franţei Henric I, a fost regentă după moartea regelui pentru fiul său.
         După creştinare, sistemul juridic rămâne cel autohton la care se adaugă jurisdicţia ecleziastică. Dreptul rus rămăsese monopolul statului, drept care se impune prin forţă : pedepse corporale, mutila şi pedepse obişnuite în codul Bizanţului (Ecloga) care era cunoscut şi în Rusia, dar nu va fi niciodată aplicat. La slavii orientali se continua redactarea şi aplicarea Codului de justiţie rus, Ruskaia Pravode, una din cele mai importante izvoare pentru societatea veche rusă.
         Sub aspect politic, conceptul de “monarchos” sau “autocrator” se întâlnea numai în retorica clericală. În realitate Rusia Kieveană nu forma un regat, ci mai mult o federaţie, în care Principii exercitau puterea împreună cu urmaşii lor. Familia Rurikizilor care erau descendenţii varegului Rurik, guverna colegial interiorul teritoriului, şi exerciţiul colegial al puterii se baza pe regula senoriatului. La moartea marelui principe al Kievului urma la tron fratele mai bătrân. Dacă avem în vedere feudalismul caracteristic societăţii occidentale, cu siguranţă în Rusia Kieveană n-a existat un sistem feudal pentru o lungă perioadă de timp, stilul de viaţă al principilor şi cel al boierilor lor şi urmaşilor lor era caracterizat de continua mobilitate, care le permitea să rezolve probleme importante, mai întâi de toate apărarea militară împotriva unui atac extern. Fără această clasă de războinici de profesie, miliţiile din teritoriile mobilizate ad-hoc n-ar fi avut nici o şansă împotriva cavalerilor pecenegilor sau cumanilor.
         Din secolul al XI-lea, între principii ruşi au izbucnit numeroase conflicte, care au stat la baza unor războaie interne care au determinat scăderea capacităţii de apărare împotriva popoarelor nomade din stepă. Totuşi, figuri importante de cnezi precum Vladimir Monomahul (1113-1125) vor reuşi cu ajutorul clerului şi a populaţiei oraşelor să-şi unească eforturile pentru o politică coerentă faţă de cumani. Descendent dintr-o mamă bizantină din înalta nobilime, pentru a consolida propria politică faţă de oamenii din stepă, s-a căsătorit a doua oară cu fiica unui şef cuman. Prima soţie, Gita, era engleză. Orientat către Scandinavia, Ungaria, Bizanţ, Vladimir Monomahul a acţionat pentru stabilitate economică şi politică. În timpul domniei sale a fost completată Cronica lui Nestor, operă în care pentru prima dată se subliniază conştiinţa unităţii statului rus. A scris o autobiografie “Învăţătura”, pentru urmaşii săi în care ni se prezintă ca un principe impregnat de etica creştină.
         În ultima treime a secolului al XII-lea, deceniile de relativă stabilitate politică au alternat cu perioade de aonarhie, mai ales în regiunea Kievului. Din iulie 1146 şi până în aprilie 1170 la Kiev au rezidat 8 mari principi. În 1169 Kievul a fost ars de către ruşii de nord conduşi de Andrei.Bogoliubski (1174) : au fost arse bisericile şi mănăstirile (Sfânta Sofia, Biserica Adormirii Maicii Domnului) şi oraşul. Andrei Bogoliubski îşi va rezerva tezaurele din biserici luându-şi titlul de mare principe de Kiev.


loading...