Revolutia stiintifica



In secolele al XV-lea si al XVII-lea, in Europa stiinta a cunoscut un mare avant. Marii ganditori, deschizatori de drumuri si noile instrumente stiintifice au schimbat radical conceptiile despre univers si locul omului in el.

Revolutia stiintifica s-a produs intr-o societate dinamica, aflata in plina expansiune si avansata din punct de vedere tehnologic. Inventarea prafului de pusca, a armelor de foc, construirea unor vase care permiteau efectuarea calatoriilor oceanice le-au dat posibilitatea europenilor sa exploreze, sa faca harti si bineinteles sa cucereasca noi teritorii. Inventarea tiparului a permis pastrarea si transmiterea celor mai importante informatii, noilor generatii. Incepand cu secolul al XVI-lea intre societate, stiinta si tehnologie s-au nascut legaturi din ce in ce mai stranse, fiecare influentand in mod continuu dezvoltarea celorlalte doua.

Drumul spre progres
Cu exceptia catorva descoperi stiintifice remarcabile, gandirea stiintifica din epoca medievala tarzie a facut relativ putine progrese in comparatie cu tehnologia. Tehnologia se ocupa de probleme practice, care puteau fi testate imediat, determinandu-se daca functioneaza sau nu. In schimb, stiinta studia mai ales natura universului si legile care il guverneaza. Noile idei erau greu de demonstrat si din aceasta cauza se loveau de o opozitie generala. Aceste idei veneau in contradictie cu vechile teorii dogmatice si cu explicatiile religioase date fenomenelor naturale, motiv pentru care erau considerate socante si calificate drept sacrilegii.
La inceputul secolului al XVI-lea – inceputul erei moderne – majoritatea ideilor privind universul erau bazate pe teoriile ganditorului grec Aristotel (384 – 322 i.e.n.) si pe completarile aduse de astronomul grec Ptolomeu (secolul al II-lea e.n.). Scrierile grecesti si romane aveau o influenta puternica in tarile din vestul continentului, mai ales daca Biserica le considera acceptabile.
Acest lucru era valabil si pentru descrierea data de Ptolomeu cerurilor; el sustinea ca Pamantul se afla in centrul sistemului solar. Potrivit lui Ptolomeu, Soarele, Luna si restul planetelor se roteau in jurul Pamantului, care era fix. 
Nu toti ganditorii greci erau de acord cu Ptolomeu, care sustinea ca Soarele se roteste in jurul Pamantului: totusi teoriile sale au ramas in picioare de-a lungul Evului Mediu. Prima alternativa bine demonstrata a apartinut   savantului polonez Nicolaus Copernicus (1473 – 1543).  De fapt, Copernicus prezenta o imagine noua si revolutionara a universului. El a sustinut ca Soarele e centrul universului, iar planetele se rotesc in jurul sau. Nici Pamantul nu facea exceptie de la acesta regula: in fiecare an efectua o miscare de revolutie in jurul Soarelui si zilnic o miscare de rotatie in jurul axei proprii. Pentru prima oara s-a lansat ideea ca Luna e un satelit al Pamantului.
Astazi, stim cu certitudine ca ideile lui Copernicus au fost in cea mai mare parte corecte; el a aranjat planetele in ordinea reala, cu Mercur cel mai aproape de Soare si Saturn cel mai departe. (Uranus, Neptun si Pluto nu fusesera inca descoperite.) O lovitura decisiva a fost data de astronomul danez Tycho Brahe (1546 – 1601), care a notat pozitia unui numar mare de corpuri ceresti si  a  publicat primul catalog modern de stele.
Подпись: Observatorul din Uraniborg (Danemarca)
Savantul italian Galileo Galilei (1564 – 1642) a reusit sa aduca o serie de dovezi mult mai spectaculoase. El a beneficiat de avantajele unei noi inventii – telescopul, conceput in jurul anului 1600, in Olanda. Dupa ce a aflat de existenta acestui instrument in 1609, Galileo a construit o versiune mai elaborata a telescopului, pe care a folosit-o pentru studierea boltii ceresti. Descoperirile sale au avut un impact deosebit: Galileo a aratat existenta a numeroase stele ce nu puteau fi observate cu ochiul liber, de asemenea a dovedit ca suprafata Lunii nu e neteda, ca Jupiter are sateliti, ca Venus are mai multe faze, iar Soarele prezinta pete. Galileo si-a folosit descoperirile pentru a sustine teoria heliocentrica (care sustine ca Soarele se afla in centrul universului) a lui Copernicus.  
In 1632 publica cartea Dialog privind cele doua sisteme ale lumii, demoland argumentele lui Ptolomeu; dar a fost convocat la Roma, judecat de inchizitie si gasit vinovat de erezie.
Astronomul german Johannes Kepler (1571 – 1630) a adus dovezi zdrobitoare in favoarea lui Copernicus, cand in 1609 – 1616 a prezentat cele trei legi ale miscarii planetare. Kepler a descoperit ca aceste traiectorii sunt de fapt eliptice, reusind astfel sa inlature dificultatile cu care se confruntasera predecesorii sai. Kepler a creat Tabelele lui Rudolphine, cu ajutorul carora se puteau determina miscarile planetelor in viitor.

Legile lui Newton
Englezul Sir Newton (1642 – 1727) a fost cel mai mare om de stiinta de la Galileo incoace. Lucrarea sa Principia matematica (1687) a demonstrat ca Pamantul si restul planetelor nu sunt entitati separate, ci sunt guvernate de aceleasi legi naturale; de fapt, toate corpurile materiale se supun celor trei legi ale miscarii.
O alta contributie importanta a lui Newton a fost formularea conceptului de atractie universala si a principiilor matematice conform carora functioneaza. Prin legile descoperite, Newton a confirmat teoria heliocentrica. Acest model universal, guvernat de legile newtoniene a dainuit in timp neschimbat, pana la revolutia stiintifica din secolul al XX-lea, initiata de Albert Einstein.

Descoperirile medicale
Cercetarea stiintifica s-a extins foarte mult, incluzand si corpul omenesc si bolile sale. Medicul Andreas Vesalius (1514 –1564), originar din Flandra, face primul studiu complex de anatomie umana. Primele baze ale stiintei medicale moderne au fost puse abia un secol mai tarziu, cand invatatul englez Sir William Harvey (1578 – 1657) a facut publica descoperirea sa: sangele circula prin corp pompat de inima, nu de ficat, cum se crezuse.

Un nou limbaj

Pana la inceputul secolului al XVII-lea, cele mai simple simboluri matematice         (plus, minus, inmultit, impartit si egal) au ajuns sa fie folosite in mod obisnuit. Mai tarziu, in 1614 John Napier (1550 – 1617) introduce logaritmii. Primul calculator capabil sa efectueze adunari – stramosul computerului de astazi – a fost construit in anii 1640, de Blaise Pascal (1623 – 1662); 30 de ani mai tarziu, germanul Gottfried Wihelm Leibnitz (1646 – 1716) creaza o masina de calcul ce poate efectua inmultiri. Leibnitz a inventat calculul diferential si integral, ce se numara intre cele mai importante descoperiri matematice ale secolului.
Descartes este figura centrala a epocii. Matematicile constituie dupa el instrumentul universal de explorare si explicare a lumii. Descartes prin aplicarea algebrei si geometriei, a pus bazele calculului infinitesimal. De asemenea este considerat unul dintre intemeietorii filozofiei moderne. Dupa el, filozofia incepe cu indoiala totala  dubito ergo cogito – ma indoiesc deci cuget.
Подпись: Pompă cu vid

Inventii

Pe langa telescop, au fost inventate si alte instrumente de o importanta deosebita: microscopul, termometrul, barometrul si pompa de aer.
Ulterior progresele stiintei au cunoscut o amploare si mai mare. Newton a explicat ca lumina e alcatuita din mai multe culori spectrale, ce pot fi separate cu ajutorul unei prisme. Doi importanti savanti englezi au contribuit la dezvoltarea stiintei; Robert Hooke (1635 – 1703) a fost primul om ce a folosit cuvantul celula pentru a descrie ce a observat cu ajutorul microscopului; William Gilbert (1544 – 1603) a efectuat primele studii de electricitate si magnetism. Irlandezul Robert Boyle (1627 – 91) a creat pompa cu aer comprimat si a enuntat „Legea lui Boyle”, ce defineste relatia dintre volum si presiune. Savantul olandez Christiaan Huygens (1629 – 1695) a construit primul ceas de tip pendula, valorificand observatiile lui Galileo cu privire la pendul si credinta lui ca acest mecanism poate masura timpul.

Raspandirea cunostintelor

In acele timpuri interesul pentru stiinta a cunoscut o raspandire larga; acest interes era reflectat in participarea la societati academice, cum ar fi Societatea Regala din Londra (fondata in 1662) si Academia Regala Franceza de Stiinte (1660); se inregistra o participare intensa la redactarea revistelor de stiinta, precum  Studii filozofice  publicata de Societatea Regala – prima revista de acest tip publicata in Anglia.
Existenta acestor societati si reviste, favoriza circulatia informatiilor despre noile descoperiri stiintifice.

 Revolutia comerciala
Intre 1500 si 1750, Europa de Vest a cunoscut progrese economice si sociale deosebite. Comertul a inflorit, orasele s-au extins, fiind create conditiile pentru revolutia industriala care avea sa urmeze.
Dupa anul 1500, ritmul schimbarilor s-a intensificat. Noile descoperiri geografice au creat noi contacte cu Africa, Asia si cele doua Americi, provocand schimbari ale centrului de gravitate in Europa. Italia si Germania au devenit mai putin importante, iar conducerea economica a fost preluata de statele care aveau acces la Atlantic – Portugalia si Spania, Olanda, Anglia si Franta.
Comertul a dus la aparitia unei clase mijlocii prospere si la cresterea numarului de orase, care au incurajat dezvoltarea unei piete monetare si a unei productii agricole pentru piata, in schimbul celei particulare. Utilizarea din ce in ce mai mare a banilor si problemele care derivau din aceasta, ca de exemplu inflatia, tindeau sa tulbure ordinea traditionala, iar acest lucru a accentuat procesul prin care relatiile bazate pe bani (patron si angajat, cumparator si vanzator) le-au inlocuit pe cele bazate pe aranjamente feudale, patronaj si rang.
Ritmul acestor schimbari a variat intr-o mare masura de la o tara la alta. Chiar si in anul 1800, agricultura era inca principala activitate economica aproape in toata Europa. Majoritatea oamenilor lucrau pamantul, iar rangul mostenit si statutul continuau sa reprezinte o sursa de prestigiu si putere. Revolutia comerciala a avut si un impact asupra calitatii vietii, care a fost simtita chiar si in secolul al XVI-lea. Si mai important a  fost faptul ca aceasta a pus bazele marii revolutii industriale care, incepand in Marea Britanie a secolului XVIII, avea sa transforme Europa si in cele din urma intreaga lume.

Mestesugarii
Pana in secolul al XVIII-lea, expansiunea s-a realizat cu precadere in domeniul comercial si in cel al relatiilor comerciale, semnalandu-se o dezvoltare modesta a fabricilor. Atelierele care puteau fi numite pe drept cuvant fabrici erau putine, iar majoritatea bunurilor fabricate erau produse de grupuri de mestesugari relativ mici, in orase. Multi muncitori  industriali erau mai putin specializati, ramaneau la casele lor si isi castigau o parte din venituri cultivand suprafete restranse de teren.  Printre acestia se numarau filatorii si tesatorii, care primeau materiale neprelucrate pentru a le transforma in textile pentru comercianti.  Cu toate acestea, s-au realizat progrese in tehnologie, in special in prelucrarea fierului si a alamei, stimulata de folosirea artileriei si de cererile noilor monarhii europene, active si ambitioase. De asemenea, inventia secolului al XV-lea: tiparirea cu ajutorul masinii de scris mobile, a facut ca noile tehnologii sa se raspandeasca rapid, in ciuda incercarilor repetate de a le tine secrete pentru beneficiul statului in cauza.
Cele mai importante progrese industriale s-au inregistrat in minerit.  Asemenea metalelor destinate uzului industrial, a aurului si a argintului din America Latina, carbunele a inceput sa fie solicitat  in unele zone in care cheresteaua era greu de procurat.
Incepand cu sfarsitul secolului al XVII-lea, Olanda a fost ajunsa din urma de Anglia (Marea Britanie din 1707), iar mai tarziu de Franta. Insa Franta nu a reusit sa tina pasul cu Marea Britanie si suprematia comerciala si imperiala a ajuns sa fie detinuta de Marea Britanie. Insulele britanice aveau o pozitie centrala in reteaua de rute maritime nord-atlantice. Marea Britanie era protejata de Canal impotriva rivalilor sai puternici si a razboaielor care distrugeau restul Europei. Din punct de vedere istoric, statul britanic era puternic si stabil, comparativ cu celelalte. Si – probabil cel mai important factor – societatea britanica era mult mai deschisa si mai accesibila decat celelalte.
Desi in Marea Britanie domnea aristocratia, oamenii de conditie umila care reuseau sa produca averi si sa realizeze ceva erau recunoscuti ca fiind gentlemeni si erau acceptati peste tot, putand ocupa aproape orice pozitie sociala sau politica. Clasele micii nobilimi investeau si ele, iar membrii parlamentului (dominat in mare parte de astfel de clase) aveau aptitudini comerciale egalate doar de olandezi.

Dezvoltarea capitalelor

In timpul acestei perioade de 250 de ani, populatia Europei a crescut, iar orasele au inflorit. Cele mai mari expansiuni urbane se inregistrau in principalul centru comercial al fiecarei tari – Amsterdam, Londra, Paris. In general, celelalte orase din aceleasi tari ramaneau surprinzator de mici, porturile franceze ca Nantes, Bordeaux si Marseille fiind exceptii. Cresterea populatiei in Londra a fost fenomenala: pana in 1700, acesta a fost cel mai mare oras din Europa, cu aproximativ 600.000 locuitori, iar pana in 1800, a ajuns la 900.000, aproape dublul parizienilor – lucru remarcabil tinand cont ca populatia Marii Britanii era doar o treime din cea a Frantei.
Profituri imense au fost obtinute din „comertul triunghiular”, prin care echipajele europene vindeau bijuterii si arme de foc in schimbul sclavilor africani, care erau apoi vanduti pentru marfurile americane, vandute ulterior in Europa. Proportiile acestui comert au crescut intr-un mod dramatic pe o perioada de 300 de ani, culminand in secolul al XVIII-lea, iar profiturile obtinute in urma acestuia au contribuit intr-o mare masura la dezvoltarea ulterioara a Europei.
In cea mai mare parte a perioadei dintre anii 1500 – 1750, comertul maritim a fost o afacere periculoasa, in care investitiile puteau fi complet spulberate din cauza furtunilor, epidemiilor, navelor straine ostile sau piratilor. Din acest motiv, comerciantii dintr-o anumita tara nu riscau sa concureze intre ei si apelau la stat pentru incurajare si protectie.

Incepand cu secolul al XVIII-lea, Marea Britanie a trecut printr-o transformare progresiva, devenind dintr-o societate feudala centrata pe proprietatea asupra pamantului, o forta in era industriala ce lua nastere.
In 1750 Marea Britanie era deja o putere maritima si comerciala importanta, dar majoritatea populatiei traia inca din agricultura. Activitatile industriale, precum mineritul si prelucrarea fierului, se desfasurau la o scara relativ redusa iar Londra era singurul oras cu adevarat mare. De-a lungul secolelor schimbarea era atat de lenta, incat ramanea aproape neobservata. Majoritatea oamenilor considerau ca viata lor face parte dintr-o ordine traditionala fireasca si nu realizau ca sub ochii lor lua nastere o noua etapa a istoriei.

Schimbari revolutionare

Aceasta perioada din istoria Angliei este cunoscuta ca revolutie industriala, cu toate ca procesul de transformare a implicat progrese in domenii diferite, multe dintre ele nu aveau nimic in comun cu procesele industriale, dar actionau convergent asupra economiei, producand efecte atat de spectaculoase incat puteau fi considerate revolutionare. O serie de inventii si descoperiri au transformat producerea textilelor si prelucrarea metalelor in industrii recunoscute pe plan mondial. Noi surse de energie – mai ales motorul cu aburi – au fost valorificate. Exploatarea carbunilor a fost „combustibilul” acestei revolutii, iar numarul populatiei a asigurat forta de munca necesara si o piata pentru bunurile produse de industrie.
O revolutie rapida a mijloacelor de transport a condus la scaderea costurilor de transport a materiilor prime si produselor finite; de asemenea, „revolutia agriculturii” a pus capat fricii de foamete si a devenit posibila sustinerea unei populatii in crestere.
Modificari spectaculoase au avut loc in productia de textile, datorita unor noi utilaje. Suveica zburatoare a lui John Kay (1733) a facut procesul de tesere mai rapid, iar „spinning jenny” (1767), roata de tors creata de James Hargreaves, a imbunatatit procesul de tors.
Acestor inventii le-au urmat sistemul lui Arkwright (1769) de mentinere a umiditatii in procesul de fabricatie; in actionare se foloseau caii, apa sau forta aburilor. Razboiul de tesut electric inventat de Edmund Cartwright (1785) a dezvoltat procesul de tesere.
In curand producerea textilelor, o activitate domestica, de mici proportii pana atunci (oamenii teseau si torceau in casele lor), a fost concentrata in mari fabrici, modificand radical modul de viata al muncitorilor. Productia de masa a insemnat ieftinirea textilelor cu impact dramatic asupra industriei. Lana fusese cel mai important produs de export al Marii Britanii; acum insa bumbacul castigase teren, profitand de cererea imensa de imbracaminte usoara si racoroasa necesara in zonele toride ale Africii si Asiei.
Primele manufacturi textile foloseau energie hidraulica, gratuita dar nesigura, deoarece o seceta putea duce la incetarea lucrului. Folosirea motoarelor cu aburi pentru actionarea utilajelor a fost un pas decisiv pentru producerea textilelor dar si pentru intreaga industrie.
Motoarele cu aburi erau folosite inca din secolul al XVII-lea, dar implicau cheltuieli de functionare mari. In 1769, James Watt, un inginer de origine scotiana, a creat un condensator capabil sa mentina constanta temperatura in cilindrul principal. Aceasta descoperire era extrem de importanta. In 1774, Watt s-a asociat cu Matthew Boulton si au inceput sa produca motoare cu aburi la fabrica Soho din Birmingham. Efectul asupra industriei britanice poate fi dedus din faimoasa fraza a lui Boulthon „Eu vand aici ceea ce intrega lume isi doreste sa aiba – putere!”
Fierul a fost simbol important al revolutiei industriale din Marea Britanie, dar in 1700 industria fierului lupta pentru supravietuire. Metalul trebuia topit: adica incalzit pana devenea lichid, astfel incat minereul se scurgea lasand in urma impuritatile. Dar procesul de topire necesita carbune, iar padurile Marii Britanii (din care se obtinea carbunele) fusesera in mare masura distruse, fiind necesare importurile costisitoare.
Solutia a fost gasita prin 1709 de Abraham Darby de la Coalbrookdale. Asemenea altor experimentatori si-a dat seama de ineficienta carbunelui in procesul de topire a metalului; a descoperit  cocsul, mai putin sulfuros, care dadea rezultate excelente. Tehnologia lui Darby a ramas secreta cel putin pana in anii 1730 si, in consecinta, Coalbrookdale a inflorit spectaculos. Un viitor membru al dinastiei Darby, al treilea Abraham Darby, a construit primul pod de fier peste raul Severn (1779).
O data secretul aflat, productia de fier a crescut si s-au facut numeroase alte progrese tehnologice. Astfel, Watt si Boulton au folosit prima oara in 1775, motoare cu aburi pentru a da furnalelor curentul puternic necesar pentru a atinge temperaturi mari – unul din multele exemple de combinare cu succes a unor inventii in domeniul industrial. Fabricile de metal au dus la dezvoltarea unor orase ca Birmingham si Sheffield, iar Marea Britanie realiza in 1850 jumatate din productia anuala de fier din lume.
Un element indispensabil procesului de expansiune industriala a fost productia in cantitati mari a carbunelui. Cocsul era necesar la topirea fierului si alimentarea motoarelor cu aburi care actionau utilase de productie, furnale, vapoare si locomotive. Populatia in crestere necesita cantitati mai mari de carbune pentru scopuri casnice; in 1798 William Murdok a folosit ulei de huila pentru a ilumina lucrarile lui Boulton si Watt din Soho. In 1815, Glasgow si Londra erau iluminate cu gaz de huila.
Marea Britanie dispunea de mari si bogate depozite carbonifere in apropierea zacamintelor de fier. De la inceputul secolului al XVIII-lea, motoarele cu aburi erau folosite pentru a pompa apa din mine. 
Calitatea proasta a cailor de comunicatie facea dificil si scump transportul bunurilor; pana in secolul al XVIII-lea drumurile erau atat de rele, incat se prefera transportul marfurilor grele pe apa. Introducerea taxelor pentru drumuri  a avut ca rezultat intretinerea mai buna a cailor foarte circulate; tehnicile de constructie au fost imbunatatite de Ack Metcalfe, Thomas Telford, John Macadam si alti constructori.
O importanta deosebita a avut-o construirea canalelor, incepand cu canalul Bridgewater (1763), construit de James Brindley  pentru a lega minele.
In 1850, erau nu mai putin de 10.000 km de linii de cale ferata, folosite pentru transportul de calatori si de marfuri, la viteze de neimaginat. Un alt triumf al epocii motorului cu aburi l-a constituit dotarea vapoarelor cu motoare; in 1833 vasul canadian Royal William a facut prima calatorie transatlantica cu ajutorul unui motor cu aburi.
Flota impresionanta a Marii Britanii si uriasul sau imperiu colonial i-au oferit piete de desfacere gata create peste hotare si mijloacele de a le aproviziona cu marfuri.  Revolutia industriala ar fi fost mult mai lenta daca populatia aflata in crestere nu ar fi pus la dispozitia fabricilor cantitatea imensa de forta de munca necesara.
Cresterea populatiei pare sa fi inceput in anii 1740, dupa obtinerea unor recolte bogate. Cresterea a fost cu promptitudine sustinuta de cresterea productiei de hrana si de o economie in continua dezvoltare.
Revolutia agricola, ca si cea industriala, a fost rezultatul multor schimbari, cea mai importanta fiind abandonarea cultivarii ciclice, care presupune ca prin rotatie, in fiecare an, o treime din terenurile cultivate sa fie lasate neinsamantate. Acest sistem a fost inlocuit cu rotatia culturilor in asa fel incat pamantul era cultivat fara a-si epuiza potentialul.
Incercarea de a creste eficienta si profiturile in agricultura a dus la delimitarea si consolidarea micilor ferme. Acest proces dura de secole, dar a cunoscut apogeul dupa 1760. A avut la baza schimburile de pamant, cumpararea lor sau evacuarea taranilor si din acest motiv a avut importante consecinte sociale.
Micii fermieri si taranii erau inlaturati de un nou tip de fermieri, iar ingradirea terenurilor comune si a celor necultivate a insemnat un adevarat dezastru pentru taranii saraci, a caror supravietuire depindea deseori de cultivarea sau pasunatul liber. Ingradirea terenurilor si mecanizarea au dus la scaderea cererii de munca si, in timp, surplusul de populatie a parasit pamantul pentru a se alatura muncitorilor din fabrici.
Viata rurala se schimbase pentru totdeauna.
Stanescu Laura
Bibliografie:
Anglia, Nicolae Petrescu, ed. 1939
Dictionar Enciclopedic
Colectia Arborele lumii




Postări populare de pe acest blog

Surse de energie

Surse ale conflictului

Mihai Eminescu (viata si activitatea literara)