joi, 6 aprilie 2017

REVOLUTIA NEOLITICA

Tags

În epipaleolitic epicentrul dezvoltării omului era  în Europa, însă odată cu perioada postglaciară, epicentrul se mută în zona Orientului. Totuşi, Marija  Gimbutas şi Colin Renfrew resping ideea conform căreia zorii civilizaţiei îi reprezintă Asia Anterioară. Mai mult decât atât, Henrieta Todorova afirmă „Ex Balcani lux”.
În neolitic, oamenii învaţă să stăpânească resursele alimentare, devenind independenţi de capriciile naturii. Se transformă din consumatori în producători, prin cultivarea plantelor şi creşterea animalelor.
Inovaţiile epocii noi a pietrei sunt.
- tehnica şlefuirii şi perforării uneltelor din piatră (silex, calcedonii provenite din concreţiuni de silex ale formaţiunilor de calcare cretacice, cuarţit provenit din şisturile cristaline, gresii ş.a.);
-trecerea de la economia "prădătoare"(Guy Rachet) la una producătoare, de la cules şi vegecultură la cultivarea plantelor şi de la vânătoare la domesticirea şi creşterea animalelor. Vegecultura depindea de reproducţia vegetativă a tuberculilor, a rădăcinilor sau a rizomilor.
- olăritului şi implicit roata. „Ceramica reprezintă poate cea mai veche întrebuinţare pe deplin conştientă şi calculată pe care omul a dat-o unei transformări chimice -esenţa procesului- căldura izolează din silicatul de aluminiu hidratatul – argila şi câteva molecule de apă, denumită „apă de compoziţie” (este nevoie de ardere la peste 6000 C)”. (Gordon Childe). Datorită faptului că ceramica va constitui reperul pentru definirea caracteristicilor culturale ale diverselor comunităţi neolitice, Richard Pittioni a propus să i se spună întregii perioade Keramikum .                                                                                                                                      
- ocupaţii casnice: torsul şi ţesutul;
- transportul la distanţe mari a unor blocuri de piatră pentru construcţiile megalitice;
- noi tipuri de unelte: plantatorul, săpăliga, plugul din lemn, secera, tesla, fusaiola, greutăţile pentru războiul de ţesut şi pentru plasele de pescuit din lut;
- cuptorul cu reverberaţie, pentru arderea ceramicii, dar şi pentru prelucrarea aurului şi a cuprului;
- locuinţe cu platforme groase de lipitură calcinată, care asigură un climat salubru,
- cele mai vechi soiuri de cereale: orzul, grâul şi meiul;
- domesticirea şi creşterea animalelor. oaia şi capra, apoi porcul;
- păstoritul - reprezentând o specializare în creşterea animalelor;
- viaţa sedentară cu tot ce implică acest mod de viaţă;
-         aşezări de mari dimensiuni ce vor evolua spre stadiul urban;
-         perfecţionarea tehnicii măsurării timpului;
-         diviziunea muncii, creşterea rolului femeii în societate pe fondul unei sacralizări a acesteia în contextul practicării cultului fecundităţii şi al fertilităţii;
-         schimbări importante în universul spiritual pe fondul unei „solidarităţi mistice între om şi vegetaţie”(M.Eliade).                                                                                                                                                                                                             
În evoluţia culturală a neoliticului se pot distinge două perioade.
a) neolitic aceramic, etapă care a durat mult timp - începe la mijlocul mil. IX-VIII î.Hr.
b) neoliticul cu ceramică - mileniile VIII-IV î.Hr.








loading...