Pruncuciderea

Pruncuciderea, aşa cum este prevăzută în codul penal, se referă la “uciderea copilului nou născut, săvârşită imediat după naştere ,de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere”.
Este considerată o formă de omor atenuat având o pedeapsă mai mică decât în cazul omorului calificat.
Pruncuciderea prezintă următoarele elemente juridice:
  1. omucidere prezentă;
  2. omucidere asupra nou-născutului;
  3. omucidere imediat după naştere;
  4. omucidere de către propria mamă;
  5. mama sub influenţa unor tulburări legate de actul naşterii.
Uciderea unui nou-născut în alte condiţii de către propria mamă sau de alte persoane poate fi încadrată în funcţie de circumstanţe în:
  • omor;
  • omor calificat;
  • omor prin cruzime;
  • ucidere din culpă.
Structura şi conţinutul juridic al infracţiunii se referă la:
         a) situaţia prevăzută, respectiv naştere recentă cu cele două condiţii - copil viu, fără a fi necesar să fie viabil şi nou-născut “imediat după naştere”;
         b) conţinutul constitutiv al infracţiunii- are ca latură obiectivă faptul că acţiunea de pruncucidere trebuie realizată prin acte de comisiune sau omisiune; latura subiectivă este intenţia cu cele două cerinţe - imediat după naştere şi determinată de o tulburare pricinuită de naştere;
         c) se apreciază că este discutabil din punct de vedere medico-legal şi juridic, ce a vrut legiuitorul să se înţeleagă prin “imediat după naştere” şi de ce, dacă există “tulburare pricinuită de naştere”, nu se aplică criteriul iresponsabilităţii.
         Expertiza medico-legală în caz de pruncucidere cuprinde aşadar trei mari aspecte: expertiza medico-legală a cadavrului nou-născutului, a femeii suspecte şi a locului naşterii.



Postări populare de pe acest blog

Surse de energie

Surse ale conflictului

Mihai Eminescu (viata si activitatea literara)