Global Rabota

joi, 6 aprilie 2017

Procesul de evaluare a oportunitatilor de afaceri

Tags

 Procesul de evaluare a oportunităţilor de afaceri cuprinde două faze:
Faza 1: Evaluarea informală
Faza 2: Evaluarea formală

            3.4.1 Evaluarea informală
            Este un mijloc rapid şi simplu de selecţie a oportunităţilor de afaceri şi determină gradul în care acestea merită să li se acorde în continuare atenţie. Metodele de evaluare informală a oportunităţilor ce pot fi folosite sunt:
a)      Acceptul spontan.
Dacă o oportunitate de afaceri este prezentată la 10 prieteni şi ei sunt încântaţi de ea, atunci merită să i se acorde atenţie în continuare. Apoi se cere părerea la alte 20 de persoane necunoscute. Dacă şi ele sunt încântate de idee vor fi întrebate dacă vor cumpăra produsul, dacă eventual ar cumpăra produsul sau nu ar cumpăra. Dacă răspund că ar cumpăra trebuie întrebaţi cât ar fi dispuşi să plătească. Dacă prietenii nu sunt încântaţi de produs, probabilitatea ca străinii să accepte produsul este mică.
b)     Testul similarităţii
Acest test trebuie realizat în cadrul produselor care se adresează unui segment de
piaţă mai mic. Când piaţa este mai mică ea nu poate asimila două produse asemănătoare. Dacă piaţa este mai mare s-ar putea ca şi acest produs similar cu altele să fie acceptat. Pe de altă parte, chiar dacă produsul are pretenţia de a fi nou şi diferit de celelalte produse de pe piaţă, trebuie cercetată cu atenţie mărimea pieţei.


c)      Testul bancherului.
Acest test constă în prezentarea ideii de afaceri unui bancher. Dacă bancherul nu agreează ideea, aceasta trebuie reevaluată deoarece bancherul are experienţă şi un simţ deosebit a ceea ce se întâmplă pe piaţă.
d)     Testarea prototipului.
Elaborarea unui prototip poate fi costisitoare, însă nu va fi atât de costisitoare în cazul eşecului când produsul nu se vinde. În cazul în care produsul va fi realizat în cantităţi mari, prototipul elaborat va trebui să fie comercializat printr-un magazin cu amănuntul la un preţ la care se speră că va fi vândut când va începe producţia de masă.

3.4.2 Evaluarea formală
Evaluarea formală se mai numeşte şi studiul de fezabilitate. Acest studiu cuprinde următoarele elemente:
  1. Descrierea generală a afacerii care include:
-          Prezentarea afacerii în care se doreşte să se intre;
-          Prezentarea produsului sau serviciului care urmează să se vândă;
-          Precizarea clienţilor principali şi a motivelor pentru care clienţii vor cumpăra produsul.
  1. Descrierea produsului sau serviciului.
Pentru ca produsul să aibă succes el trebuie să fie fezabil din punct de vedere tehnic, să
aibă unele avantaje competitive (concurenţiale) iar costul să fie acceptabil. Evaluarea acestor aspecte se face din două puncte de vedere:
a)      Stadiul de elaborare al produsului.
Trebuie să se precizeze dacă produsul se află în stadiul de idee, în stadiul de prototip, stadiu de licenţă sau stadiu de comercializare. Se realizează fotografii ale produsului şi se cere părerea specialiştilor.
b)     Punctele tari şi punctele slabe.
Se precizează cu obiectivitate atuurile produsului (punctele tari) cât şi dezavantajele (punctele slabe).
  1. Fezabilitatea de marketing.
Fezabilitatea de marketing cuprinde evaluarea preliminară a pieţei pentru a se obţine informaţii despre:
-          potenţialul pieţei produsului avut în vedere;
-          evaluarea concurenţei;
-          evaluarea elementelor care pot face produsul vandabil.
Fezabilitatea de marketing trebuie să analizeze următoarele aspecte:
1. Mărimea şi tendinţele pieţei.
Se procură datele cu privire la volumul de vânzări trecute şi prezente şi se face estimarea vânzărilor viitoare în unităţi fizice şi valorice.
2. Evaluarea concurenţei.
Se identifică toţi competitorii care oferă produse identice sau similare şi se prezintă modalităţi prin care s-ar putea depăşi avantajele competitive ale concurenţilor.
3. Cota de piaţă.
Se calculează ca procent din totalul vânzărilor de pe piaţă. Estimările trebuie să fie realiste.
4. Tehnicile de marketing folosite.
Se prezintă metodele şi tehnicile de marketing pentru a vinde şi distribui produsul sau  serviciul respectiv.
  1. Fezabilitatea tehnică sau a producţiei.
Se apreciază cantităţile de materiale, timpul necesar pentru producţie, structura calificării personalului, echipamentele şi spaţiile de producţie necesare.

  1. Fezabilitatea factorului umane.
Se întocmeşte o situaţie privind principalele calificări şi competenţe manageriale de asigurare şi dezvoltare a resurselor umane (principalele calificări ale personalului, direcţiile de pregătire şi performanţele acestuia).
  1. Fezabilitatea financiară.
Se pune problema stabilirii sumei de bani necesare iniţierii afacerii. Se fac estimări ale fondurilor necesare. Aceste estimări vor permite băncilor sau investitorilor să-şi formeze o idee asupra necesarului de finanţat şi să decidă dacă vor fi dispuşi să finanţeze afacerea.
G. Evaluarea riscurilor.
Chiar dacă din procesul de evaluare s-a ajuns la concluzia că se poate iniţia afacerea este necesară încă o revizuire finală şi o evaluare a riscurilor. Dacă în această etapă se constată că riscurile sunt prea mari, întreprinzătorul poate lua decizia să nu se implice în afacere. Cele mai importante riscuri şi probleme majore pot fi:
-          o piaţă foarte mică pe care nu se poate supravieţui deşi produsul este unic;
-          incapacitatea de a produce la un preţ competitiv întrucât concurenţii sunt puternici şi pot reduce preţurile pentru a elimina noul venit (intrusul);
-          imposibilitatea de a introduce şi un alt produs;
-          lipsa controlului produsului dacă produsul este doar o componentă a unui produs complex realizat de altă firmă;
-          imposibilitatea realizării unei creşteri rapide în primii doi ani, fapt ce poate reduce eficienţa produsului. 




loading...