joi, 6 aprilie 2017

Principiile impunerii

Tags

Impunerea reprezintă un ansamblu de măsuri şi operaţiuni efectuate în baza legii care au drept scop final stabilirea impozitului ce revine în sarcina unei persoane fizice sau juridice.
Din punct de vedere tehnic, impunerea se concretizează în ansamblul metodelor şi tehnicilor utilizate pentru  identificarea şi stabilirea mărimii obiectului impozabil, determinarea  cuantumului impozitului, urmărirea şi perceperea acestuia.
Din punct de vedere politic, prin impunere se urmăreşte ca fiecare impozit introdus să răspundă cerinţelor unor anumite principii şi anume: principiilor de echitate fiscală, de politică financiară, de politică economică şi social-politice.
Astfel de principii au fost formulate pentru prima dată de către Adam Smith care aprecia că la baza politicii fiscale a Statului ar trebui să stea următoarele principii sau maxime:
            1. principiul justeţei impunerii
            2. principiul certitudinii impunerii;
            3. principiul comodităţii perceperii;
            4. principiul randamentului impozitelor.
            În prezent la introducerea în practică a unui nou impozit se urmăreşte ca acesta să răspundă cerinţelor următoarelor categorii de principii:
            1. principii de echitate fiscală;
            2. principii de politică financiară;
            3. principii de politică economică;    4. principii social – politice.

3.3.1. Principii de echitate fiscală

Pentru a se asigura respectarea cerinţelor echităţii fiscale este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii.
a) stabilirea minimului neimpozabil,
            b) sarcina fiscală să fie stabilită în funcţie de puterea contributivă a fiecărui subiect plătitor.  c) sarcina fiscală a unei categorii sociale să fie stabilită prin comparaţie cu sarcina fiscală a altei categorii sociale.
d) impunerea sa fie generală.
În funcţie de unghiul din care este privită echitatea, aceasta poate sa fie pe orizontală sau pe verticală.
Un rol deosebit în asigurarea echităţii fiscale îl are şi cota de impunere.
            În teoria şi practica fiscală se cunosc două tipuri de cote de impunere:
            a. Impunerea în cote (sume) fixe  nu ţine seama de venitul sau averea contribuabilului şi nici de situaţia personală a acestuia.
b. Impunerea în cote procentuale  poate fi întâlnită sub forma impunerii în cote proporţionale, în cote progresive şi în cote regresive.
1. Impunerea în cote proporţionale este o manifestare directă a principiului egalităţii în faţa impozitelor.
2. Impunerea în cote progresive constă în aceea că odată cu creşterea venitului (averii) are loc şi creşterea cotei impozitului astfel încât impozitul creşte mai repede decât  obiectul  impozabil.  
Impunerea progresivă cunoaşte în practica financiară două variante şi anume:
-  impunerea în cote progresive simple (globale);
-  impunerea în cote progresive compuse (pe tranşe).
3. impunerea în cote regresive, face ca ponderea impozitului în venitul cumpărătorului să fie invers proporţională cu venitul acestuia.

3.3.2. Principii de politică financiară

Din punct de vedere al politicii financiare, la introducerea unui nou impozit, se urmăreşte ca acesta să se caracterizeze printr-un randament fiscal ridicat, să fie stabil şi elastic. Pentru ca un impozit să aibă un randament fiscal ridicat se cer a fi îndeplinite mai multe condiţii, şi anume:
a) impozitul să aibă un caracter universal, adică să fie plătit de toate persoanele fizice şi/sau  juridice care obţin venituri din aceeaşi sursă sau posedă acelaşi gen de avere.;
b) este necesar să nu existe posibilităţi, legale sau nelegale, de sustragere de la impunere a unei părţi din materia impozabilă;
c) volumul cheltuielilor legate de aşezarea şi perceperea impozitului să fie cât mai redus.
Un impozit poate fi considerat stabil, dacă nu este influenţat, într-un sens sau altul, de mutaţiile de ordin conjunctural ale ciclului economic.
În ceea ce priveşte elasticitatea impozitului, aceasta presupune ca impozitul să poată fi adaptat în permanenţă necesităţilor de venituri ale statului.
Legat de felul şi numărul impozitelor utilizate pentru procurarea veniturilor necesare statului, s-au conturat două concepţii:
- una susţine că este suficient un singur impozit reprezentativ;
- cealaltă susţine necesitatea instituirii şi perceperii mai multor impozite

3.3.3. Principii de politică economică

Statul foloseşte impozitele nu numai ca mijloc de procurare a veniturilor bugetare ci şi pentru a exercita o anumită influenţă în viaţa economică şi socială.
Acest lucru se poate realiza prin două modalităţi:
 - printr-o intervenţie de natură conjuncturală (presiune sau relaxare fiscală);
- printr-o intervenţie de natură structurală
Încurajarea dezvoltării unei ramurii sau subramuri economice se poate asigura prin măsuri de ordin fiscal cum sunt:
- stabilirea unor taxe vamale ridicate la importul mărfurilor de acelaşi fel produse în alte ţări; reducerea sau scutirea de impozitele directe a mărfurilor autohtone; micşorarea impozitelor directe stabilite în sarcina agenţilor economici; facilitarea amortizării accelerate a capitalului fix, ceea ce determină reducerea profitului impozabil ş.a.,
În vederea extinderii relaţiilor comerciale cu străinătatea, statul apelează la încurajarea exportului prin restituirea parţială sau integrală a impozitelor indirecte aferente mărfurilor exportate. În aceeaşi direcţie poate acţiona şi reducerea taxelor vamale percepute la importul mărfurilor provenite din diferite ţări.

3.3.4. Principii social – politice

            Prin politica fiscală promovată de unele state se urmăreşte şi realizarea unor obiective social - politice. Astfel partidul de guvernământ urmăreşte ca politica fiscală promovată să fie în concordanţă cu interesele şi aşteptările categoriilor şi grupurilor sociale pe care le reprezintă.
            În acelaşi timp în preajma perioadelor electorale partidul de guvernământ poate să-şi menţină influenţa în rândul contribuabililor prin adoptarea anumitor măsuri de natură fiscală.
            Este bine cunoscută practica acordării unor avantaje fiscale şi persoanelor sau categoriilor sociale defavorizate. Tot prin intermediul impozitelor şi taxelor se pot restricţiona vânzarea şi consumul unor bunuri dăunătoare sănătăţii.


loading...