joi, 6 aprilie 2017

Principiile bugetare

Tags

1. Principiul anualităţii;
            2. Principiul universalităţii;
            3. Principiul unităţii bugetare;
            4. Principiul neafectării veniturilor bugetare;
            5. Principiul specializării bugetare;
            6. Principiul echilibrului bugetar;
            7.Principiul publicităţii bugetului.

6.2.1. Principiul anualităţii bugetului

Principiul anualităţii bugetului este prima regulă bugetară aplicată în practică şi vizează două aspecte: perioada de timp pentru care se întocmeşte şi aprobă bugetul  şi perioada în care se încasează veniturile şi se efectuează cheltuielile înscrise în autorizaţia dată Guvernului de către Parlament.
            În prezent tot mai mulţi specialişti susţin necesitatea renunţării la principiul anualităţii şi  trecerea la adaoptarea unor bugete multianuale sau plurianuale.
            Chiar şi în România legea privind finanţele publice prevede ca la fundamentarea indicatorilor bugetari să stea proiecţii sau previziuni ale cadrului macroeconomic pentru un orizont viitor de timp de 3 ani.
Pe plan mondial prevalează, însă, soluţia elaborării şi aprobării bugetului pentru o perioadă de 12 luni.
De regulă bugetul este elaborat şi aprobat pentru o perioadă de 12 luni. Anul bugetar poate să coincidă sau nu cu anul calendaristic.
  Factorii care influenţează data începerii anului bugetar sunt:
  - caracterul economiei;
  - nivelul de dezvoltare al acesteia;
  - programul  de lucru al Parlamentului;
  - tradiţia, etc.. 
În practica financiară apar frecvent situaţii când unele venituri aferente anului bugetar nu pot fi încasate până la finele acestuia, sau unele cheltuieli angajate în anul respectiv nu pot fi lichidate decât în anul următor.
Cele două sisteme pentru execuţia de casă a bugetului:
            a) sistemul de gestiune – presupune ca la finele anului bugetar contul de execuţie bugetară să se încheie automat, iar veniturile neîncasate şi cheltuielile neefectuate să se reflecte în contul  bugetar al anului în care se realizează.
            b) sistemul de exerciţiu - presupune existenţa unei perioade de 3/6 luni de la  expirarea anului bugetar până la încheierea contului de execuţie bugetare, timp în care continuă să se încaseze venituri şi să se efectueze cheltuieli.
            Exerciţiul bugetar se prelungeşte astfel la 15 sau 18 luni după caz. Toate veniturile şi toate cheltuielile sunt înregistrate în contul de execuţie bugetară aferent anului pentru care au fost aprobate.
            Cel mai utilizat este sistemul de gestiune care este mai practic, dar mai puţin exact. Sistemul de exerciţiu este mai riguros, dar prezintă şi unele dezavantaje.
În România anul bugetar coincide cu cel calendaristic, iar pentru execuţia de casă a bugetului se utilizează sistemul de gestiune.

6.2.2. Principiul universalităţii bugetului

Principiul universalităţii bugetului presupune ca toate veniturile şi toate cheltuielile să figureze în buget cu sumele lor totale sau globale, fără vreo compensare între ele. Înfăptuirea acestui principiu necesită respectarea a două reguli complementare: regula produsului brut (noncompensării) şi regula nonafectării veniturilor.
            Această regulă conferă bugetului caracter „brut”, adică înscrierea veniturilor şi cheltuielilor în sume globale sau brute, scopul principal fiind acela de a facilita controlul financiar.
            Chiar şi în situaţii în care obţinerea unor venituri bugetare presupune efectuarea prealabilă a unor cheltuieli, principiul universalităţii interzice înscrierea în buget numai a soldului dintre acestea.
            Bugetul de stat elaborat în forma cerută de acest principul permite analiza corelaţiilor existente între diferite categorii de venituri şi cheltuieli aferente acestora, precum şi cunoaşterea volumului total al cheltuielilor de efectuat şi al veniturilor de încasat.
            În practică cerinţele principalului universalităţii nu se mai respectă riguros şi s-a trecut la elaborarea unor bugete „mixte”, în care veniturile şi cheltuielile unor instituţii figurează cu sumele lor globale, iar alte numai cu soldul dintre acestea.
            În România legea privind finanţele publice precizează faptul că veniturile şi cheltuielile se înscriu în buget în totalitate în sume brute.

6.2.3. Principiul unităţii bugetare

Acest principiu presupune ca toate veniturile şi cheltuielile statului să fie reflectate în sumele lor totale, dar într-un singur document.
Sub aspect financiar, aplicarea unei asemenea  reguli dă o imagine mai clară a situaţiei financiare a statului, deoarece citirea unui singur document se  face mai uşor de înţeles.
            Debugetizarea este scoaterea în afara bugetului a anumitor categorii de cheltuieli, în special de investiţii, şi acoperirea acestora din surse alternative (generate în special de încheierea şi derularea unor parteneriate public-private).
            În plus, ca şi abateri de la unitatea bugetară, se întâlnesc în practică o serie de bugete dintre care menţionăm:
            a) bugetele anexe;
            b) bugetele autonome;
            c) bugetele extraordinare;
            d) conturile speciale de trezorerie.
           
            a) Bugetele anexe sunt distincte de bugetul general al statului, votate separat de Parlament şi supuse controlului puterii legislative.
            În bugetele anexe se înscriu de regulă veniturile şi cheltuielile unor instituţii publice şi ale unor întreprinderi industriale proprietate de stat şi care nu au în mod obligatoriu personalitatea juridică.
            b) Bugetele autonome sunt elaborate de întreprinderile publice cu personalitate juridică şi cu largă autonomie funcţională.
            Cea mai importantă şi reprezentativă categorie de bugete autonome o reprezintă bugetele locale.
            Bugetele locale sunt corelate cu bugetul de stat în măsura în care primesc de la acesta subvenţii şi alte transferuri.
            c) Bugetele extraordinare sunt bugete distincte de cele ordinare în care se înscriu veniturile şi cheltuielile considerate excepţionale, ocazionale de situaţii deosebite.     Pentru că încalcă principiile contabilităţii naţionale, Guvernele au renunţat în prezent la întocmirea unor bugete extraordinare.
            d) Conturile speciale de trezorerie evidenţiază încasări ce nu reprezintă un venit propriu-zis pentru bugetul de stat şi plăţi care nu au caracter definitiv. Aceste instrumente financiare au caracterul unor „conturi în aşteptare”.


6.2.4. Neafectarea veniturilor bugetare

Este principalul care presupune ca veniturile odată încasate la buget să se depersonalizeze astfel încât veniturile în totalitatea lor să fie utilizate pentru acoperirea tuturor cheltuielilor.
  Acest principiu interzice ca un anumit venit să fie special afectat acoperirii unei anumite cheltuieli. Aceasta deoarece nu se poate realiza o concordanţă deplină între mărimea unui venit şi nivelul cheltuielilor ce urmează a fi finanţate pe seama acestuia.
  În practică se înregistrează frecvente abateri şi de la acest principiu. Abaterile de la principiul unităţii constituie în acelaşi timp şi încălcări ale principiului neafectării veniturilor. Totuşi, cea mai reprezentativă abatere de la cerinţele acestui principiu este aceea a existenţei şi funcţionării fondurilor speciale extrabugetare (de exemplu: fondul special al drumurilor publice).
 
6.2.5. Principiul specializării bugetare

            Punerea în aplicare a acestui principiu se realizează prin intermediul clasificaţiei bugetare care este o schemă unitară de grupare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare după anumite criterii. Ea trebuie să fie suficient de simplă şi clară pentru a putea fi uşor înţeleasă şi aplicată şi să ofere informaţii cu privire la sursa de provenienţă a veniturilor, destinaţia cheltuielilor şi  instituţiile publice prin care se realizează acestea. Utilizarea ei este obligatorie pentru toate instituţiile publice, atât în faza de proiectare şi aprobare a bugetului, cât şi în cea de execuţie şi încheiere a acestuia.
            Asigurarea bunului mers al activităţii bugetare a impus o anumită supleţe în aplicarea principiului specializării, concretizată într-o serie de excepţii de la regula generală: transferuri de credite; viramente de credite; credite globale; fonduri speciale (secrete) la dispoziţia Guvernului.

6.2.6. Principiul echilibrului bugetar
           
            În accepţiunea sa clasică acest principiu presupunea ca veniturile ordinare totale să acopere integral volumul cheltuielilor publice ale perioadei.
            Anualitatea şi echilibrul bugetului erau indisolubil legate având drept rezultat echilibrul bugetar anual, considerat drept „principiul de aur al gestiunii bugetare”.
            Echilibrul bugetar presupune atât elaborarea unor  bugete balansate, cât şi păstrarea echilibrului pe perioada de execuţie a bugetului.
Acest principiu a fost treptat abandonat, atât sub impulsul teoreticienilor, cât mai ales sub impactul economiei reale care nu asigura un randament fiscal suficient pentru acoperirea cheltuielilor publice anuale. Drept consecinţă multe ţări au renunţat la aplicarea sa în practică, guvernele elaborând şi prezentând Parlamentului spre aprobare bugete deficitare.
În ţara noastră, se consideră ca legislaţia bugetară să prevadă şi  posibilitatea administrării unui buget deficitar. Acoperirea deficitului bugetar se va realiza prin împrumuturi pe termen scurt, mijlociu şi lung de la bănci, case de economii, prin lansarea de obligaţiuni de stat (bonuri de tezaur), atât pe piaţă internă cât şi pe piaţă externă.

6.2.7. Principiul publicităţii

Publicitatea bugetului presupune ca după supunerea proiectului de buget dezbaterii parlamentare, şi după aprobarea bugetului, acesta să fie publicat spre a fi adus la cunoştinţa opiniei publice.
Publicitatea bugetului se realizează  prin  mass‑media (presă, radio, televiziune etc.), atât în faza de întocmire, cât şi în faza de aprobare şi execuţie a bugetului de stat. Cifrele bugetului sunt comentate cu prilejul dezbaterilor parlamentare, nu numai în sălile de şedinţe ale organelor legislative, ci şi în presă, radio-tv ş.a.
După aprobarea legii bugetare aceasta este dată publicităţii în Monitorul Oficial. În plus, mersul execuţiei bugetare este publicat trimestrial. Sunt  date publicităţii informaţii atât despre bugetul de stat şi bugetele locale, cât şi despre bugetele anexă, bugetele extraordinare, fondurile speciale, bugetele regiilor autonome etc.
Publicarea de informaţii cu privire la bugetul de stat constituie o necesitate nu numai pe plan intern, dar şi pe plan extern. Forma în care bugetul este prezentat publicului larg trebuie să fie simplă, clară şi concisă pentru a putea fi accesibilă şi nespecialiştilor.
            Această cerinţă întâmpină însă în practică dificultăţi ca urmare a volumului mare de documente bugetare, complexităţii clasificaţiilor bugetare şi frecventelor abateri de la principiile bugetare.       


loading...