marți, 4 aprilie 2017

Precipitarea

Tags

         Precipitare determină leziuni grave, mortalitatea este crescută. Poate fi sinucidere, accident sau omucidere.         
Mecanismele de producere a leziunilor sunt:
         a. Mecanism direct (la locul de impact):
             - primar: leziuni ce apar în zona corpului ce vine prima în contact cu planul dur;                    
                - secundar: izbirea ulterioară a restului corpului de planul dur după contactul iniţial;
          - mediat: precipitare în axul vertical al corpului: vertex,/membre inferioare când energia traumatică se transmite la distanţă prin structurile osoase.
         b. Mecanism indirect (la distanţă de aria de impact) ca efect al inerţiei rezultată din acceleraţia corpului urmată de oprirea bruscă.
         Fazele precipitării sunt:
         a) faza de pierdere a echilibrului care implică modificarea poziţiei spaţiale a centrului de greutate raportat la poziţia de susţinere;
         b) faza de cădere propriu-zisă, în care corpul ia poziţii diferite;
         c) faza de izbire de planul dur;
         d) faza facultativă de rostogolire.
         Stabilirea punctului de contact cu solul:
         a) impactul segmentului cranian concomitent cu restul corpului - se poate realiza în plan anterior, posterior şi lateral. Caracteristicile sunt:
- contact pe o suprafaţă mare;
- frecvent leziuni pe un singur plan;
- leziuni pe mai multe planuri: cădere pe un plan înclinat cu rostogolire sau cădere cu lovire de obstacole  ;
- leziuni externe variate - aspectul ţine de particularităţile planului de impact, de haine, de forţa de izbire;
- leziunile pot fi cu soluţie de continuitate;
- frecvent apare o discordanţă între leziunile externe (puţin grave - escoriaţii, plăgi contuze, echimoze, hematoame) şi leziunile interne (grave,extrem de variate);
  • · la nivelul extremităţii cefalice:
         - fracturi liniare de boltă cu iradiere la bază (în precipitarea de la înălţimi mici iradierea este limitată; în precipitarea de la înălţimi mari apare iradiere meridională cu dehiscenţă maximă în regiunea mijlocie, asemănătoare cu compresiunea);
         - fracturi cominutive cu înfundare (căderi pe plan neregulat cu proeminenţe) asemănătoare cu lovirea cu corpuri dure cu suprafaţă mică;
- precipitare de la înălţime de peste 10 m - fracturi cominutive de boltă şi  bază de craniu;
         -  precipitare de la înălţime de peste 15 m - frecvent explozie craniană;
         - adesea leziunile osoase craniene se însoţesc de leziuni meningo-cerebrale, grave ce duc frecvent la deces;
         - leziunile meningo-cerebrale sunt bipolare (în focar şi contralovitură).
  • · leziunile coloanei vertebrale:
         - frecvente în caz de precipitare de la înălţimi mari;
         - fracturi directe prin izbire de planul dur sau prin modificarea curburii coloanei vertebrale (fracturi de corpi vertebrali);
         - frecvent leziuni meningo-medulare.
  • · leziuni de schelet toracic - fracturi costale ce imită frecvent aspectul leziunilor produse prin comprimare (interesează un număr mare de coaste, sunt situate pe două planuri uneori bilaterale, mai multe linii de fractură).
  • · fracturile bazinului:
         - sunt frecvente în căderile de la înălţimi mari;
         - în caz de înălţimi sub 10m şi impact lateral apar fracturi de creastă iliacă şi mai rar de pubis; uneori apar disjuncţii sacro-iliace;
         - în caz de înălţimi peste 10m apar fracturi multiple de bazin indiferent de planul în care se realizează impactul;
         - fracturi asemănătoare cu compresiunea apar la impact în plan anterior sau posterior.
 · fracturi de membre - depind de înălţimea de la care se produce căderea:
         ° 1 – 1,5m - nu există fracturi;
         ° 1,5 - 5m - fracturi la nivelul unui membru;
         ° 5 - 10m - fracturi multiple în peste 50% din cazuri;
         ° peste 10m - fracturi atât de membre superioare cât şi de membre inferioare cu deplasări şi lezări secundare de părţi moi.
  • · leziuni viscerale - depind de înălţime:
         ° sub 5m - rupturile viscerale sunt rare (dacă apar există fond patologic preexistent);
         ° 5 - 10m - leziuni viscerale frecvente;
         ° peste 10m - leziuni viscerale constante, afectează mai multe organe (în general organe parenchimatoase);
         b) contact cu extremitatea cefalică (pe vertex):
° cel mai tipic se produce fractură de boltă craniană (liniară sau cominutivă) cu iradiere la bază (asemănătoare cu fracturile prin compresiune);
° fracturi ale coloanei vertebrale (în special cervicală şi toracală) prin tasare şi hiperflexie;
° fractură transversală a sternului la nivelul unghiului, prin hiperflexie şi lovirea bărbiei în piept.
° precipitarea de la o înălţime de peste 15m produce explozia craniului
         c) contact cu segmentele inferioare ale corpului - realizat cu genunchii (gambele flectate), fesele (coapsele flectate pe abdomen), plantele picioarelor (membrele inferioare în extensie).
° contact cu picioarele: infiltrate sanguine difuze în plante, luxaţii tarso-metatarsiene, fracturi de calcaneu, fracturi uni/bimaleolare;
° contactul cu genunchii: fracturi de platou tibial, de rotulă şi epifiză distală a femurului;
° contactul cu ischioanele: fracturi de bazin, infiltrate sanguine difuze fesiere, infiltrate sanguine sacro-iliace.
Leziunile tipice în precipitare sunt:
° fracturile mediate - transmiterea forţei traumatice prin intermediul structurilor osoase;            
° fractura circulară de bază de craniu în etajul posterior, dispusă în jurul găurii occipitale cu telescopare intracraniană a coloanei cervicale ce duce la deces rapid prin leziuni bulbare;
         ° leziuni indirecte, mediate, de părţi moi şi viscere.
         Caracteristicile leziunilor de precipitare sunt:
         a) grave, frecvent mortale;
         b) multipolare şi multiple, interesând părţile moi externe şi organele interne, fiind foarte variate (leziuni neregulate, polimorfe);
         c) localizate în special pe extremităţi şi în regiuni proeminente.
         Examinarea medico-legală trebuie să includă analiza poziţiei cadavrului, examenul hainelor, examinarea leziunilor corporale (toate leziunile trebuie să poată fi explicate prin mecanismul de cădere/precipitare), confruntarea acestora cu condiţiile locale şi căutarea eventualelor leziuni care să explice cauzele endogene.
         Din punct de vedere judiciar, o frecvenţă crescută o au accidentele, prin pierderea echilibrului, urmează apoi suicidul (când se caută cauza acestuia, eventual mesaje) şi nu în ultimul rând omorul, prin heteropropulsie (element care trebuie luat întotdeauna în considerare).
         Diagnosticul diferenţial trebuie făcut între leziunile produse prin lovire activă şi cele produse prin cădere sau precipitare.


loading...