Global Rabota

marți, 4 aprilie 2017

Piata ca si componenta a actului de conducere si in sistem agroalimentar

Tags

Piaţa constituie un factor de dezvoltare economică asigurănd punerea în evidenţă a raporturilor dintre producţie şi consum susţine profesorul M.Constantin în lucrarea ‚,Marketingul producţiei agroalimentare,capitolul III,ediţia a V-a’’.
            Aceste raporturi pot fi puse în evidenţă prin cunoaşterea unor cerinţe privind:
-          satisfacerea cererii de pe piaţă;
-          tendinţa de a produce mai mult,mai bine,mai economic, mai competitiv.
Unii specialişti recomandă efectuarea de teste asupra pieţei(produselor agroalimentare)un rol important revenindu-i în acest sens marketingului.Prin intermediul acestuia pot fi făcute cunoscute posibilităţile pieţei,gradul de inovare şi raporturile care se dezvoltă între producători şi piaţă.
Cunoaşterea pieţei necesită identificarea unor răspunsuri la anumite întrebări cu ajutorul cărora vor putea fi puse în evidenţă capacitatea,dinamica,aria şi structura pieţei întrebările fiind de forma:,,cât trebuie vândut?’’;,,cui trebuie vândut?’’;,,cum trebuie vândut?’’.
Capacitatea pieţei – exprimă dimensiuni cantitative ale fenomenelor de piaţă reflectând posibilităţile pieţei de a absorbi un anumit produs sau serviciu fără a lua în considerare preţurile.
În studiile de marketing referitor la determinarea capacităţii pieţei se au în vedere trei dimensiuni,care pun în evidenţă:
-          piaţa reală  a unui produs formată din consumatorul produsului respectiv;
-          piaţa potenţială sau posibilă este formată din consumatorii relativi;
-          piaţa teoretică a produsului este formată din consumatorii produsului şi totalitatea neconsumatorilor.
Capacitatea pieţei poate fi caracterizată printr-o serie de indicatori globali şi parţiali.
A.Indicatorii globali – caracterizează piaţa în ansamblul ei incluzând:
- potenţialul pieţei (mărimea globală a cererii Pc);
- mărimea globală a ofertei (Po);
- volumul pieţei (V);
- gradul de saturare a pieţei(Gs);
- consumul aparent(Ca).
B.Indicatori parţiali – aceştia adâncesc cunoaşterea capacităţii pieţei pănă la nivelul produselor şi întreprinderii pe piaţă.În această grupă de indicatori parţiali întâlnim:
- piaţa produsului exprimă gradul de penetrare a produsului,respectiv gradul de solicitare de către consumatori.
Cj=Nj • Ij • Kj
N – numărul de consumatori ai produsului ,,j’’;
I – intensitatea medie de consum a unui consumator pentru produsul ,,j’’;
K – coeficient de corecţie.
- piaţa întreprinderii reflectă câmpul de acţiune în care întreprinderea pătrunde pe piaţă cu produsele sale;
- poziţia întreprinderii pe piaţă;
- dinamica pieţei – reflectă dimensiunea,structura şi condiţiile concrete de desfăşurare a fenomenelor de piaţă;
- aria pieţei - caracterizează dimensiunile spaţiale prin cunoaşterea relaţiei piaţă – spaţiu.
Prin intermediul acestiu indicator(aria pieţei)se poate asigura fundamentarea:
-          structurii ofertei şi cererii;
-          amplasarea depozitelor;
-          organizarea reţelei de desfacere.
Aria pieţei poate fi definită printr-o serie de parametrii:
-          gradul de penetrare al pieţei  - exprimă distribuţia teritorială a actelor de piaţă dependente de următorii factori(locuk de desfacere a operaţiilor de vânzare-cumpărare,natura şi destinaţia produselor,piaţa internă şi externă etc. Gpp);
-          gradul de concentrare al pieţei ( Gcp) – acesta exprimă repartizarea teritorială a exportului şi importului prin tehnicile de marketing privind mecanismele pieţei oferindu-se astfel posibilitatea de comunicare între producători,firme şi consumatorii din spaţii geografice diferite.Astfel,în cazul pieţei interne concentrarea pieţei este apreciată prin gradul de răspândire teritorială a punctelor de desfacere care esre în funcţie de natura şi destinaţia produsului.
Există o serie de indicatori care permit exprimarea gradului de concentrare a pieţei,cei mai semnificativi fiind:
-          gravitatea comercială;
-          gradul de solicitare a reţelei comerciale;
-          imaginea întreprinder4ii sau produsului;
-          densitatea reţelei comerciale etc.
Observaţie : Aceşti parametrii pun în evidenţă faptul că piaţa agroalimentară este un ansamblu eterogen unde consumatorii acestor produse sunt foarte diferiţi unul de celălalt.

                             Factori determinanţi ai ariei de piaţă

            Aceşti factori asigură stabilitatea potenţialului economic global cu referire la comerţul cu amănuntul.Sunt avute în vedere trei categorii de factori:
      1.Mediul fizic – în care se regăsesc:
      -  suprafaţa cadrului construit al pieţei;
      -  numărul dotărilor(urbane,din mediul rural);
      - densitatea locuinţelor;
      -  perimetrul zonelor aglomerate(urbane);
      -  numărul arterelor principale sau secundare de circulaţie.
            2. Mediul economic şi social – care influenţează cererea populaţiei.În această categorie se disting trei grupe mari de factori:
            2.1.Factori demografici – în această categorie se întâlnesc numărul de locuitori, densitatea populaţiei pe zone;structura populaţiei;
            2.2.Factori economici – ponderea populaţiei ocupate;veniturile băneşti ale acesteia;bugetul de venituri şi cheltuieli pe familie;nivelul consumului populaţiei; numărul turiştilor;
     2.3.Factori socio – psihologici – ce influenţează comportamentul de consum al populaţiei:nivelul de trai;bugetul de timp individual;obiceiuri de cumpărare.
3. Mediul concurenţial – sunt avute în vedere numărul vânzărilor de mărfuri pe principalele tipuri de magazine,precum şi volumul vânzărilor de mărfuri pentru un anumit număr de populaţie,distanţa dintre magazine şi zonele de locuit.
Şi pentru pieţele produselor agroalimentare se utilizează noţiunea de segmente de piaţă,noţiune definită prin următoarele elemente:zonă geografică,ansamblul de caracteristici sociale ale consumatorului sau ale formei de distribuţie în spaţiu,tipurile produselor specializate.
Această segmentare sau fracţionare pune în evidenţă grupe de consumatori omogene pentru care sunt aplicate politici comerciale diferite astfel încât strategiile de segmentare sunt fundamentate cu ajutorul unor:inovaţii tehnologice,norme sau procese de comunicare.
Alegerea unui segment de piaţă presupune o investigare analitică ţinându-se seama de:
-          natura produselor cumpărate;
-          mărimea şi prestanşa(imaginea)pe piaţă a partenerilor.
Observaţie:În acest caz trebuie late în consuderare:potenţialul anual în livrări;mărimea vânzărilor faţă de posibilităţile cumpărătorilor;gradul de dependenţă.
-          modalităţile de negociere comercială;
-          solvabilitatea financiară;
-          termenele de plată etc.

Criterii utilizate la segmentarea pieţei
           
            Cele mai reprezentative criterii vizează:
-          aria geografică;
-          latura socio-economică;
-          comportamentele cumpărătorilor(psihologice)legate de segmentarea de produs.
Observaţie:Cunoaşterea şi rezolvarea acestor probleme necesită utilizarea unor metode şi tehnici adecvate pentru identificarea şi individualizarea tipurilor şi segmentelor de piaţă.
            Structura pieţei
Datorită diversităţii largi a produsselor piaţa poate fi reflectată de un ansamblu de categorii de structurare a pieţelor.Cele mai evidente forme de strcturare sunt:
a)După locul de desfăşurare a actelor de vânzare-cumpărare,piaţa poate fi internî sau externa;
b)În funcţie de obiectul vânzării sau cumpărării putem avea piaţa mărfurilor,piaţa serviciilor etc.;
c)După natura produselor sau bunurilor putem avea:piaţa mijloacelor de producţie;piaţa bunurilor de consum;
d)Conform repartizării teritoriale a relatiilor de vânzare-cumpărare putem avea piaţă locală,piaţă judeţeană,piaţă naţională,piaţă urbană sau piaţă rurală;
e)Piaţa după posibilităţile de absorbţie a produselor de către consumatori poate fi piaţă teoretică,piaţă potenţial reală – care include ansamblul tuturor cumpărătorilor de a absorbi un anumir produs,, X’’.

Căi de extindere a pieţei reale(către piaţa potenţială şi teoretică)
            Sunt utilizate două căi specifice:
                        1.Calea intensivă;
                        2.Calea extensivă.
            1.Calea intensivă – se referă la creşterea intensităţii medii de consum prin:
            -  consumul sporit de diferite produse;
            -  înlocuirea la termene mai reduse a produselor;
            -  folosirea mai frecventă a acestora.
            2.Calea extensivă – constă în creşterea numărului de consumatori prin atragerea neconsumatorilor relativi şi absoluţi
            Aici intervine acţiune marketingului care cu un maximum de date(informaţii)şi minimum de erori va putea indica cele mai rentabile investiţii care vor putea spori numărul de cumpărări(raţionale sau iraţionale).
            Pentru pieţele produselor agricole de bază principalele caracteristici ale acestora sunt:
-          oferta de piaţă;
-          nivelul cererii;
-          particularităţile specifice ale procesului producţiei din agricultură;
-          corelaţia dintre pieţele produselor de bază şi pieţele produselor finite industriale;
Şi în cazul produselor de bază(agricole)se poate ajunge la segmentarea pieţei prin:
-          tipurile de produse oferite pe piaţă(exemplu din sfera agromarketingului),
-          împărţirea demografică;
-          voinţa cumpărătorilor(raţională sau iraţională pentru un anumit produs sau grupă de produse);
Observaţie: aceste elemente structurale ale pieţei trebuie corelate cu conjunctura pieţei considerată ca o componentă a conjuncturii economice.
Conjunctura pieţei(sub aspectul volumului structurii şi dinamicii sale)poate fi exprimată prin raportul între cererea şi ofertă în care sunt avute în vedere produse,servicii,forţa de muncă,tehnologii,capitalul căt şi sursa de provenienţă(de pe piaţa internă sau de pe cea externă).



loading...