Global Rabota

marți, 4 aprilie 2017

Organizarea statului carolingian

Tags

         S-a întărit puterea centrală, statul şi-a mărit teritoriile prin cuceriri ce intrau în fondul regal fiind apoi împărţite feudalilor laici, dar şi bisericilor. Statul era condus direct şi prin mijlocirea palatului şi ale organelor locale ale statului.
         Centrul politic era palatul sau curtea regală. Reprezentantul central al autorităţii centrale era contele având funcţii administrative, fiscale şi militare. Conducătorii unor provincii mai mari ca Bretania şi Bavaria se bucurau de o anumită autonomie şi purtau titlul de duci. La graniţe, armata era mai numeroasă şi provinciile acestea erau numite mărci conduse de marcgrafi ca “marca Spaniei” sau marca de răsărit. Trimişi ai regelui cu largi atribuţii, controlau puterea locală. Anual se convoca “adunarea obştească” (practică veche germanică) alcătuită mai ales din reprezentanţi ai nobilimii.
         Fiul lui Carol cel Mare, Ludovic cel Pios (814-840) a avut de înfruntat concurenţa fiilor săi Lothar, Ludovic Germanicul şi Pepin. Prin tratatul de la Verdun – 843 – statul franc carolingian, sau Francia, a fost împărţit în trei state separate : Lothar a luat în stăpânire Italia şi Lorena ; Ludovic Germanicul – Germania şi Carol cel Pleşuv  - Franţa. Lothar mai deţinea titlul de împărat dar de fapt acum sunt trei state distincte. Împărţirea a stat la baza formării actualelor state.
         Unitatea imperiului va fi refăcută de Carol cel Gros (876-888), dar normanzii şi marea nobilime îl vor sili să abdice.
         Din a doua jumătate a secolului al IX-lea, datorită creşterii autorităţii locale, a luptelor interne s-au destrămat statele carolingiene, dinastia stingându-se treptat până la sfârşitul sec. X (987) în Franţa. Timp de un secol – 888-987 se va da o luptă înverşunată între partizanii carolingieni şi cei care se pronunţau pentru aducerea unei noi case regale în Franţa.
         Printre realizările cele mai importante înfăptuite de dinastia carolingiană se numără cele din cultură, mai ales în vremea lui Carol cel Mare.



loading...