Global Rabota

marți, 11 aprilie 2017

Afacerile mici si mijlocii in Romania

Tags

2.1. Oportunităţile oferite de afacerile mici şi mijloci; domenii de activitate, avantaje şi dezavantaje ale IMM-urilor

În categoria oportunităţilor oferite de afacerile mici şi mijlocii includem:
a)      posibilitatea de a face ceea ce-ţi place; în acest caz, afacerea pornită îl face pe cel în cauză să se simtă propriul stăpân, având libertatea de a lua decizii, de a-şi asuma riscuri şi de a se angrena într-o competiţie din care să iasă învingător;
b)      posibilitatea de manifestare a spiritului creator; la acest tip de oportunitate pot si puse în evidenţă atât spiritul creator al celui care iniţiază afacerea, cât şi limitele acestuia în domeniul respectiv;
c)      asigură posibilitatea utilizării întregului potenţial al întreprinzătorului, prin aceasta înţelegându-se că afacerea poate fi privită ca un instrument de exprimare a propriei personalităţi;
d)     posibilitatea de a obţine un profit, teoretic, nelimitat, care poate să revină în întregime întreprinzătorului.
Ca arie de răspândire, afacerile mici şi mijlocii pot fi întâlnite într-o anumită pondere în următoarele tipuri de domenii:
A. Domeniul producţiei – afacerile în acest domeniu pot asigura un profit constant pe termen lung, dar au ca principale dezavantaje nivelul ridicat al investiţiei iniţiale şi un risc mare în recuperarea investiţiei (cazul deprecierii valutei în raport cu leul etc.). Ponderea acestor tipuri de afaceri în ţara noastră se ridică la 20-22% din totalul firmelor înfiinţate.
B. Domeniul comerţului – oferă ca principale avantaje recuperarea rapidă a investiţiei şi un nivel mare al profitului încă de la începutul derulării afacerii, iar ca principale dezavantaje apariţia concurenţei neloiale sau saturarea pieţei cu produse similare. Ponderea acestor tipuri de afaceri este de peste 60% din firmele înfiinţate.
C. Domeniul serviciilor – indică ca principal avantaj un nivel optim al profitului obţinut în mod constant şi sigur; dezavantajele acestui tip de firme pot fi determinate de nivelul scăzut al serviciilor oferite din punct de vedere calitativ sau în raport cu firmele similare. Ponderea acestor firme la noi este între 6-8%.
D. Domeniul financiar sau de consultanţă financiară – oferă avantaje în raport cu calitatea prestaţiei oferite şi cu tendinţele existente pe piaţă la un moment dat.
În ceea ce priveşte dezavantajele IMM-urilor, momentele premergătoare lansării unei afaceri trebuie să cuprindă şi o analiză a aspectelor negative care ar putea să stopeze sau să determine eşecul afacerii respective. În acest context, pot fi avute în vedere următoarele situaţii:
1)      incertitudinea venitului – deschiderea şi punerea pe picioare a unei afaceri nu oferă garanţia că întreprinzătorul va obţine bani suficienţi pentru a supravieţui deoarece nu orice afacere garantează un venit garantat.
În momentele de început ale afacerii, una dintre principalele probleme pentru proprietarul afacerii o constituie latura financiară (restituirea creditelor sau împrumuturilor) şi menţinerea afacerii pe linia de plutire. Nu se pune problema în această fază a existenţei unui venit regulat şi constant, motiv pentru care proprietarul şi membrii familiei acestuia sunt printre ultimii care sunt plătiţi.
2) riscul pierderii capitalului investit – în general ciclul de viaţă al afacerilor mici se întinde pe o durată care rareori depăşeşte 6 ani astfel încât rata de supravieţuire a acestor afaceri se situează în jurul valorii de 60%, iar probabilitatea de eşec poate ajunge la 35%.
În astfel de situaţii, eşecul afacerii va conduce la pierderea capitalului investit, iar în unele situaţii pierderea este mai mare decât pierderea financiară deoarece întreprinzătorii aflaţi într-o astfel de situaţie vor fi afectaţi şi psihic, considerând eşecul ca ceva personal. De aceea, oricine începe o afacere trebuie să se întrebe dacă va rezista psihic în caz de nereuşită.
Chiar dacă eşecul îi poate afecta pe unii întreprinzători pe termen lung, unii dintre aceştia îşi revin şi o iau de la început învăţând sau nu din acel eşec.
3) calitatea scăzută a vieţii până când afacerea se stabilizează – de fapt, cine vrea să pornească o afacere trebuie să muncească din greu, fără ore prestabilite de program şi relaxare, uneori de dimineaţa până noaptea târziu, angrenând şi o parte din membrii familiei.
4) responsabilitatea completă a întreprinzătorului asupra afacerii – dificultatea pentru întreprinzător începe din momentul în care se abordează un domeniu al afacerii în care nu are competenţa necesară, fapt ce determină ca unele decizii să ducă la eşecul sau succesul unei acţiuni la un moment dat.
Când nu reuşesc să apeleze la consultanţi de specialitate, situaţia poate scăpa de sub control, generând stări de presiune care se transformă inevitabil într-un veritabil factor de stres. 

În general, cele mai grave probleme cu care se confruntă o întreprindere mică pot fi se referă la:
1)          echipa managerială - de cele mai multe ori doar întreprinzătorul - nu dispune de competenţele necesare într-un număr de domenii-cheie. Cazul cel mai întâlnit, poate, este al inginerului care începe să se confrunte cu probleme de finanţare, promovare, vânzare.
2)    întreprinzătorul nu are timp să ducă la îndeplinire multe din sarcinile complexe pe care le va presupune evoluţia întreprinderii, iar din cauza resurselor financiare limitate, nu poate să recruteze personalul calificat în rezolvarea acelor probleme. Este o experienţă comună multor întreprinderi ca echipa managerială să-şi consume mult timp cu „stingerea incendiilor” şi să nu acorde suficientă atenţie aspectelor legate de dezvoltare.
3)    întreprinzătorul reacţionează la probleme atunci când apar şi mai puţin încearcă să le prevadă şi să planifice măsuri „profilactice”.
4)    de regulă, întreprinderile mici nu au experienţa necesară pentru a se dezvolta dincolo de graniţele sectorului de activitate. Se apreciază că procentul exporturilor în cifra de afaceri a întreprinderilor mici este, de obicei, mai mic de 1.
5)          profunda implicare a întreprinzătorului face ca judecata obiectivă să fie adesea dificilă.

Dincolo de aceste probleme, IMM-urile deţin o serie de atuuri care exploatate eficient înlătură multe din minusurile aduse de caracterul limitat al resurselor acestor întreprinderi:
1)      deciziile pot fi luate mai rapid fiindcă structurile sunt mai simple, iar întreprinderea îşi poate schimba repede direcţia de acţiune pentru a valorifica oportunităţile mediului;
2)      odată luată o decizie, aceasta poate fi mai repede pusă în aplicare, iar rezultatele pot fi vizibile mai rapid în comparaţie cu o întreprindere mai mare;
3)      relaţiile dintre întreprinzătorul manager şi angajaţi au şansa să fie mai echitabile, iar comunicarea poate fi directă. Relaţiile profesionale tind să fie mai flexibile, ceea ce ar putea avea un efect benefic asupra moralului angajaţilor, mediul de lucru fiind mai destins;
4)      mediul de muncă are şansa să fie mai bun, angajaţii reuşind să vadă mai repede şi mai clar care sunt rezultatele muncii lor. Acest aspect se poate transforma într-un factor motivator foarte puternic mai ales pentru a încuraja angajaţii să vină cu idei;
5)      întreprinzătorul manager este aproape de clienţi şi de piaţă; în general, acest fapt permite o reacţie rapidă la schimbări.
Publicaţiile de specialitate prezintă opinii ale unor întreprinzători care aduc argumente în favoarea ideii că „mai mare nu înseamnă întotdeauna mai bine”. Păstrarea dimensiunilor mici ale întreprinderii are următoarele avantaje: răspuns rapid la solicitările clienţilor; posibilitatea clienţilor de a discuta cu însuşi managerul întreprinderii. În plus, clienţii sunt trataţi în mod egal, indiferent de statutul şi bugetul lor, fapt care, de regulă, nu este valabil şi în întreprinderile mari în care o solicitare a unui client este repartizată unei persoane mai mult sau mai puţin experimentată în funcţie de mărimea profitului implicat. De asemenea, o întreprindere mică are disponibilitate pentru clienţii săi, dedicând mai mult timp relaţiilor publice, fapt care este bine apreciat de clienţi.
Un alt avantaj al întreprinderilor mici îl reprezintă varietatea proiectelor în funcţie, desigur, şi de obiectul de activitate. Dacă în întreprinderile mari proiectele se aleg, de regulă, în funcţie de profitul pe care îl aduc, o întreprindere mică poate accesa orice proiect interesant, fapt ce duce la stimularea creativităţii angajaţilor săi şi evitarea monotoniei.
Nu este de neglijat nici faptul că de multe ori întreprinzătorul manager are posibilitatea de a practica el însuşi activitatea de care este pasionat şi pentru care este pregătit.
Toate argumentele de mai sus nu încearcă să minimizeze avantajele dezvoltării şi extinderii unei întreprinderi, ci să prezinte şi cealaltă faţă a monedei, oferind motive celor aflaţi în dubiu dacă să-şi extindă sau nu afacerea.

2.2. Reguli care pot preveni eşecul unei afaceri

Există situaţii sau afaceri asupra cărora întreprinzătorul în cauză, chiar dacă posedă o anumită experienţă în domeniu şi anumite abilităţi de mic întreprinzător, acesta poate să nu reuşească datorită unor factori care influenţează bunul mers al afacerii:
-          lipsa unui plan strategic privind afacerea respectivă;
-          dificultăţi legate de accesul la capital;
-          lipsa de capital suficient;
-          inflaţia şi dobânzile;
-          planificarea necorespunzătoare;
-          reglementări guvernamentale;
-          dezvoltarea neplanificată;
-          investiţii prea mari în mijloace fixe;
-          ciclul de viaţă al afacerii incomplet;
-          lipsa unui inventar periodic;
-          comportamentul necorespunzător al întreprinzătorului în relaţiile cu angajaţii, clienţii, respectiv, partenerii de afaceri.
Această categorie de factori, fiecare într-o anumită măsură, poate determina sau influenţa eşecul unei afaceri.
Are o anumită importanţă cunoaşterea de către întreprinzător a unor reguli a căror respectare poate preveni eşecul unei afaceri, şi anume:

1) cunoaşterea afacerii în profunzime de către întreprinzător
 Întreprinzătorul trebuie să cunoască o serie de elemente teoretice şi practice atât despre afacerea pe care vrea să o iniţieze, cât şi despre lumea afacerilor, deoarece orice greşeală (cu voie sau fără voie) poate conduce la eşecul afacerii.

      Tabelul nr. 1. Erori de strategie ce trebuie evitate
A avea un client unic
ex: organizarea de circuite turistice printr-un singur tour-operator.
A propune doar un singur produs sau serviciu
ex: propunerea unei teme unice de produs turistic.
A lansa un produs sau un serviciu bun pe o piaţă nepotrivită
ex: a avea un mediu geografic, economic sau social neadaptat produsului.
A    se    lansa   într-un    sector    de activitate fără a stăpâni meseria de bază
ex: a crede că oricine deţine arta găzduirii poate reuşi în restauraţie, hotelărie sau turism, în general.
A vrea să facă totul singur
ex: super-bărbaţii şi super-femeile nu există decât în romanele proaste.
A    cerceta    insuficient    circuitul distribuţiei
ex: a şti să producă a ajuns aproape la îndemâna oricui; a şti să comunice şi să vândă devine, tot mai mult, o artă ce trebuie stăpânită.
A omite definirea unei strategii
ex: „a avea un nas pentru afaceri", fără a viza însă un termen mediu sau lung.
A se lăsa absorbit de cotidian
ex: a uita să fie atent la evoluţia gusturilor şi aspiraţiilor clienţilor.
A aştepta ajutor pentru a demara
Ex: şi dacă ajutorul nu vine niciodată?


2) desfăşurarea afacerii după un numit plan de afacerii
Aceasta trebuie să conţină o serie de măsuri specifice, înlănţuite într-o anumită succesiune logică şi să aibă în vedere toate laturile afacerii.

3) cunoaşterea şi înţelegerea aspectelor financiare ale afacerii
Este necesar ca specialişti în domeniul finanţelor sau contabilităţii să fie solicitaţi să rezolve aceste probleme, oferindu-i întreprinzătorului informaţi corecte, reale şi la timp privind veniturile rezultate în vânzării produselor şi gradul de acoperire al cheltuielilor la un moment dat.
4) administrarea resurselor financiare
Un rol esenţial în succesul unei afaceri îl are administrarea raţională a resurselor financiare obţinute sub formă de profit. Nivelul profitului este cel care indică starea de sănătate a unei afaceri.

5) utilizarea asistenţei profesionale
Întreprinzătorul trebuie să apeleze pentru rezolvarea unor probleme profesionale la specialişti, la consultanţi cu reputaţie recunoscută în domeniul respectiv. Întreprinzătorul nu poate să stăpânească toate aspectele afacerii.

6) flexibilitate şi adaptabilitate a afacerii în raport cu mediul
Este necesară luarea în considerare de către întreprinzător a unor măsuri eficiente faţă de provocările mediului înconjurător la care este supusă afacerea acestuia. Este necesar ca întreprinzătorul să fie flexibil şi adaptabil la cerinţele mediului care este în general foarte dinamic.

De asemenea, există o serie de erori de strategie de trebuie evitate de către întreprinzători. (tabelul nr.1)
În general, eficientizarea întreprinderilor mici şi mijlocii trebuie să aibă un element central - identificarea elementelor manageriale şi strategice care pot conduce la obţinerea de performanţe. În acest sens, următoarele aspecte sunt esenţiale datorită specificului acestui tip de întreprindere:
1. managementul fluxului de numerar;
2. activitatea de inovare, care nu trebuie să fie limitată la sfera produselor şi serviciilor întreprinderii. Întreprinzătorul poate inova, prin utilizarea unor noi procese, factori de producţie şi tehnici manageriale;
3. managementul strategic;
4. activitatea de marketing;
5. managementul riscului;
6. cunoaşterea cadrului legislativ, cu atât mai mult în societăţile de tranziţie unde există o permanentă înnoire a acestuia şi unde se manifestă o lipsă de informaţii referitoare la cadrul legal;
7. managementul productivităţii muncii, element important pentru realizarea unei activităţi eficiente în condiţiile în care majoritatea întreprinderilor mici şi mijlocii sunt muncă-intensive;
8. managementul creşterii întreprinderii;
9. managementul resurselor umane şi stabilirea unui cadru etic în cadrul organizaţiei;
10. evidenţa şi expertiza contabilă şi managementul costului.
Apoi, procesul de eficientizare a întreprinderilor mici şi mijlocii poate fi realizat respectând următorii paşi în care sunt incluse unele elemente ale analizei diagnostic:
1.      analiza problemelor cu care se confruntă întreprinderea şi atuurile acesteia;
2.      identificarea cauzelor desfăşurării unor activităţi necorespunzătoare care se pot transforma în eşecuri viitoare şi a punctelor tari nevalorificate corespunzător;
3.      stabilirea obiectivelor şi a standardelor de performanţă în funcţie de etapa din ciclul de viaţă în care se află întreprinderea;
4.      realizarea strategiilor;
5.      aplicarea şi fundamentarea tacticilor;
6.      evaluarea performanţelor obţinute.
În direcţia integrării întreprinderilor mici şi mijlocii în mecanismul economiei naţionale şi internaţionale, strategia de alianţă şi parteneriat poate oferi bune perspective acestora. Trebuie create legături între întreprinderile mici şi mijlocii şi cele mari, legături care pot îmbunătăţi atât eficienţa celor mari, cât şi procesul de creştere a celor mici.
Este necesară depăşirea abordării intuitive sau empirice a strategiilor, ele trebuind să se concretizeze la nivelul sectorului mic şi mijlociu în programe riguroase la nivelul întreprinderilor fundamentate ştiinţific, alăturându-se celorlalte instrumente ale managementului modern.

 









loading...