Global Rabota

vineri, 3 martie 2017

Luxatiile coloanei vertebrale

Tags

         Conformaţia anatomică particulară a coloanei vertebrale favorizeză producerea luxaţiilor cu mai mare uşurinţă, în regiunile expuse mişcărilor bruşte de hiperflexie-hiperextensie, cel mai frecvent interesată fiind regiunea cervicală.
După direcţia de deplasare a vertebrelor, luxaţiile vertebrale pot fi anterioare, posterioare sau laterale.
Luxaţiile coloanei cervicale sunt întâlnite cel mai frecvent la nivelul C5-C6 prin hiperflexie anterioară sau laterală sau prin hiperextensia gâtului, uneori asociindu-se cu fracturi ale coloanei vertebrale.
Evoluţia acestor leziuni depinde de gradul de luxaţie; prognosticul este rezervat în luxaţiile complete datorită fenomenelor de compresiune medulară cu risc de edem medular ascendent cu potenţial tanatogenerator.

Luxaţia atlasului:
         Apare mai des prin lovire directă când se asociază cu fractura apofizei odontoide, mecanismul fiind de hiperflexie cu smulgerea ligamentelor.
         În majoritatea cazurilor sunt luxaţii de tip anterior; luxaţiile posterioare sunt posibile numai când se produce şi fractura apofizei odontoide.
         Prognosticul este rezervat putând duce rapid la deces prin leziuni bulbare.

Luxaţia axisului:
         Apare mai frecvent prin hiperflexie/hiperextensie forţată în căderea pe cap în condiţii de precipitare sau proiectare când decesul se instalează rapid prin leziuni bulbare.
Luxaţia parţială are o evoluţie mai puţin gravă apărând din punct de vedere clinic durere vie şi torticolis.

Luxaţiile coloanei dorsale şi lombare
         Sunt mult mai rare şi apar mai ales la nivel T11-T12 sau T12-L1 în condiţiile  accidentelor de circulaţie ca o consecinţă a schimbărilor bruşte ale curburii coloanei în aceasta regiune.
Gravitatea luxaţiei coloanei depinde de integritatea ligamentului posterior comun - dacă acesta se rupe apar dizlocări importante cu leziuni medulare şi leziuni ale plexurilor nervoase.



loading...