Global Rabota

vineri, 3 martie 2017

Incasii

Tags

Pe teritoriul vestic şi nord-vestic al Americii de Sud a luat fiinţă şi a evoluat una din cele mai strălucite civilizaţii precolumbiene, cea incaşă, pe teritoriul actual al Perului şi Chile. În văile râurilor din Anzii Centrali între secolele XIII-XVI statul Inca a cunoscut o dezvoltare atât de puternică încât şi astăzi unele instituţii, portul, limba şi obiceiurile continuă să dăinuiască. Centrul statului a fost Cuzco situat la altitudinea de 3380 de metri, pe platourile înalte ale Anzilor. Incaşii au pătruns pe platoul peruvian relativ târziu pe la 1200 aducând nou spiritul lor războinic şi calităţi organizatorice apreciate ca excepţionale.
         Începuturile sunt învăluite încă în legendă, fiind greu de apreciat. Întemeietorul dinastiei Inca a fost Manco Capac, un personaj apreciat ca semi-mitic, după legendă a ieşit la lumină din peştera Acaritampu, la câteva lege de Cuzco. A fost primul mare Inca, după cum era numit suveranul, poporul sau numindu-se poporul lui Inca. În răstimp scut a cucerit o zonă a cărei lungime era de aproximativ 3000 km, cu peste 500 de triburi. În secolul XIV de pe la 1350, cu o armată de 20.000 de oamnei a început cucerirea sub conducerea celui de-al şaselea rege Inca Roca continuate de un alt mare Inca, Viracocha ce a incorporat definitiv populaţiile înconjurătoare. Sub domnia căruia au fost deschise, prin cucerire, căile spre lacul Titicaca (cu un bazin de aproximativ 8300 km ). Unul din fii lui, Pachacutec (1438-1471) – personaj istoric cert reuşeşte să îndepărteze pericolul venit din partea unei alte populaţii războinice şi să facă noi cuceriri supunând pe rând popoarele învecinate. Sub urmaşul său Tupae Yupanqui (1471-1493) graniţele statului au fost extinse către sud şi nord, fiind cea mai proeminentă personalitate a Imperiului Incas. Folosind tactica învăluirii, a reuşit să ocupe regiunea din sudul Columbiei până spre centrul actualului stat Chile. Guvernarea întinsului imperiu, compus din nenumărate grupuri etnice a pus numeroase probleme incaşilor, pentru aceasta folosindu-se de instituţiile proprii fiecărui trib. Pachacuti şi Tupac au dat dovadă de calităţi excepţionale ca organizatori ai acestui imperiu, creând un sistem economic unic strict dirijat de la centru. Dintre zecile de fii ai lui Tupac, s-a impus Huayana Capac în timpul căruia graniţele statului cuprindeau o suprafaţă echivalentă cu cele ale Franţei, Italiei şi Ţărilor de Jos reunite. Ca sistem de administrare şi de impunere a noilor autorităţi merită remarcat că incaşii evitau masacrarea populaţiei învinse. Se făceau imediat după victorie recensăminte ale populaţiei şi bunurilor stabilind cuantumul tributului. Dacă populaţia cucerită nu se răscula le era răsplătit obiceiul, limba, religia, impunându-se doar Zeul Soarelui. Căpeteniile învinse erau duse pentru o perioadă la Cuzco, pentru instruire, după care erau trimişi la vechile lor funcţii. Se luau măsuri pentru refacerea zonelor distruse de război, a sistemului de drumuri, irigaţii. Buna administrare a teritoriului a fost recunoscută şi de conchistadori. Imperiul era împărţit în 4 mari regiuni conduse de „guvernatori” nobili de sânge regal cu largi atribuţii, există şi un tribunal suprem ce judeca în cazurile cele mai grave. „Consiliul de la Cuzco” format din 4 membrii al casei regale era forul executiv cel mai înalt. Casta cea mai înaltă era formată din membrii casei regale ce nu se puteau căsători în afara ei.
         Statul se îngrijea, pe cheltiuala sa, de toţi infirmii incapabili să muncească, iar inactivitatea era sancţionată prin pedepse corporale iar luxul era, în general, interzis. De asemenea, inspectorii speciali controlau periodic modul cum este îngrijită gospodăria, dacă este întreţinută corespunzător. Legile erau puţine dar pedepsele foarte aspre până la condamnarea la moarte, ca de exemplu abuzul de putere sau pentru sacerdoţii care divulgau secretele obţinute în urma unor spovedanii. Se manifestă, poate pentru prima dată, grija pentru protejarea naturii, tăierea unui copac de preţ sau pom fructifer era pedepsită cu moartea. Închisori erau numai două, cu un regim groaznic dintre care una era într-o peşteră populată cu tot felul de animale periculoase dacă rezista două zile vinovatul era considerat nevinovat şi încărcat apoi de onoruri. Hotărârile Marelui Inca erau transmise de către curieri – nu cunoşteau scrisul – care alergau pe drumurile de munte recitând şi repetând ordinul, posturi permanente de curieri existând din 2 în 2 km sau din 3 în 3 km, un ordin putând fi transmis cu o viteză de 400 km în 24 de ore. Sistemul de comunicaţii era bine pus la punct, incaşii construind drumuri – unul avea peste 5200 km cel mai lung din lume până în secolul trecut întretăiat de numeroase poduri, unele suspendate.
         Cel mai faimos oraş era Cuzco, capitala statului care avea o populaţie de 200.000 de locuitori iar casele nu aveau ferestre către stradă şi nu depăşeau patru metri înălţime, doar templele puteau ajunge la înălţimea de 12 metri, precum templul Soarelui. Cea ma cunoscută fortăreaţă Machu Pichu.



loading...