vineri, 3 martie 2017

Impunerea modelului socialist-stalinist in statele din Europa

Tags

Evoluţia politică a ţărilor din Eiropa Centrală şi de Sud-Est după terminarea războiului a fost marcată de împărţirea sferelor de influenţă între Marile Puteri în perioada războiului şi în timpul conferinţelor interaliate. “Acordul de procentaj ”, pe de o parte, precum şi imaginea deformată a U.R.S.S. în calitate de stat invingător, pe de altă parte, au creat o atmosferă defavorabilă ţărilor eliberate de Armata Roşie. Alexander Dubcek menţiona că “în 1945, impresia ce domina asupra generaţiei mele era aceasta: spectacolul unei puteri sovietice strivitoare. Capacitatea de a se ridica după dezastrele iniţiale şi de a riposta cu forţa era o dovadă evidentă şi de netăgăduit”.
U.R.S.S. era preocupată de “recuperarea” teritoriilor sale mai vechi. În acest sens, a urmărit respectarea prevederilor protocolului adiţional secret din 23 august 1939, ce s-a regăsit în textele Tratatelor de pace, care confirmau frontiera din 1 ianuarie 1941. De asemenea, Stalin urmărea crearea unei zone de securitate pentru a proteja hotarele U.R.S.S.
În momentul expansiunii sale de după război Stalin cu siguranţă nu a uitat că occidentalii nu au încercat niciodată să se opună cu adevărat oportunităţilor sale de cucerire. El a reuşit să folosească cu succes diplomaţia, forţa şi viclenia pentru realizarea obiectivelor sale prioritare. Începând cu anul 1940 opinia publică a asistat la aplicarea celor mai aprige tehnici de manipulare şi dezinformare care, cinci ani mai târziu, au împins ţările Europei de Est în zona sovietică: crearea de guverne de coaliţie; preponderenţa impusă a partidului comunist; alegeri în diete şi parlamente a candidaturilor impuse de comunişti.
Primele contacte diplomatice au loc în timpul războiului: în decembrie 1943 a fost semnat un tratat de prietenie şi alianţă cu Cehoslovacia, astfel această ţară este prima care cade în viitoarea zonă de influenţă sovietică. La 11 aprilie 1945 un tratat similar a fost semnat cu Iugoslavia iar la 21 aprilie cu Polonia. Tratativele diplomatice erau însoţie în paralel de tot felul de acţiuni: pregătirea cadrelor din rândul “kominterniştilor” la Moscova, unde se aflau o mulţime de cetăţeni străini, originari din aceste ţări.
Un rol important în realizarea obiectivelor propuse trebuia să-l joace Armata Roşie, care, prin înaintarea în Europa Centrală şi în Balcani, devenise omniprezentă. Astfel, prin dreptul de cuceritor Uniunea Sovietică deţinea controlul asupra României, Bulgariei, Ungariei, ca şi asupra unor părţi ale Austriei şi Germaniei, Poloniei, Cehoslovaciei. Armata Roşie a avut un comportament totalitar în această zonă, intervenind direct în treburile interne: cazul lui A.Vâşinski în România, a lui K.Voroşilov în Ungaria.
Impunerea modelului socialist-stalinist în statele din Europa Centrală şi de Sud-Est s-a făcut în câteva etape, după cum urmează: etapa precomunizării, 1944-1945, când au fost create “guverne de uniune naţională”, provenite din “fronturi” : în România - Frontul democratic, format din comunişti, social-democraţi şi ţărănişti ; în Ungaria -Szeged - Frontul naţional de independenţă, alcătuit din micii proprietari, naţional-ţărăniştii, socialişti şi comunişti ; în Bulgaria - Frontul patriei, format din ţărănişti, comunişti şi socialişti ; în Cehoslovacia - Frontul naţional, format din membrii partidului popular, social-democrat, social-naţionalist, şi partidul comunist ceh şi slovac. În Polonia se impune guvernul format din 21 de membri, dintre care 17 erau de la Comitetul din Lublin. În zona de ocupaţie sovietică din Germania, la 14 iunie 1945, se crează un Front unit al organizaţiilor antifasciste. Comuniştii reuşesc astfel să pătrundă în toate sferele importante, controlând sectoarele cheie - armata, justiţia, afacerile interne. Armata în aceste ţări era organizată după modelul sovietic. Dominând fără probleme administraţia, armata şi justiţia, comuniştii au continuat procesul de “curăţare” a acestor domenii de aşa-numiţii “duşmani de clasă”, început de Armata Roşie. În Bulgaria, în timpul acestui proces, au fost arestaţi în jur de 12 000 de oameni, dintre care 4 000 au fost executaţi; în Ungaria, România, de semenea, are loc o epurare masivă a celor declaraţi “duşmani” de către comunişti.
După precomunizare urmează etapa desăvârşirii ocupaţiei sovietice-comuniste şi instaurarea regimurilor “democraţiei populare ”, 1946-1948. În aceşti ani, continuă eliminarea elitei societăţii civile, sunt înterzise partidele politice şi eliminaţi conducătorii lor. Partidele comuniste au jucat rolul de “cal troian” în procesul de comunizare, îndeplinidu-şi cu succes misiunea: comuniştii, sprijiniţi de Moscova, s-au străduit să “câştige” alegerile prin orice mijloace: au creat o atmosferă apăsătoare, au destabilizat opoziţia prin presiuni etc. În 1947 pentru a coordona activitatea partidelor comuniste a fost creată o nouă organizaţie internaţională, Kominform. În anul 1947, în urma alegerilor din ianuarie în Polonia au fost aleşi un preşedinte şi prim-ministru comunist; în Bulgaria a fost desfiinţată opoziţia politică; în România, lichidată monarhia; în Cehoslovacia, după o perioadă de democraţie relativă, în urma loviturii de la Praga din 1947, a fost adoptată o Constituţie de tip sovietic. Blocada Berlinului în perioada iunie 1948-mai 1949 va duce la crearea în zona de ocupaţie sovietică a Republici Democrate Germane, condusă de comunişti.
Urmează o serie de experimente sociale: naţionalizarea mijloacelor de producţie; colectivizarea agriculturii; „revoluţia culturală” după modelul sovietic. În domeniul economic începe procesul industrializării forţate, pe prim plan situându-se industria grea: sunt construite uzine care nu-şi justificau capacitatea şi nu dispuneau de materiile prime pentru a funcţiona. În sectorul agrar, după modelul sovietic, începe din anul colectivizarea forţată.
În ianuarie 1949 a fost creat Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.), alcătuit din Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România, Ungaria, U.R.S.S.. În aprilie 1949 în CAER a întrat Albania, în 1951 R.D.G. Scopul acestei organizaţii era de a ţine sub controlul sovietic economia ţărilor est-europene.


loading...