vineri, 3 martie 2017

IMPACTUL PROGRESULUI TEHNICO-ŞTIINŢIFIC AL ŢĂRILOR DEZVOLTATE A SUPRA ECONOMIILOR ŢĂRILOR SĂRACE

Tags



IMPACTUL PROGRESULUI TEHNICO-ŞTIINŢIFIC AL ŢĂRILOR DEZVOLTATE
A SUPRA ECONOMIILOR ŢĂRILOR SĂRACE

Creşterea numărului populaţiei umane, diminuarea rezervelor de materii prime ireproductive, gradul înalt de poluare a ambianţei, neomogenitatea repartiţiei pe Terra a zăcămintelor subterane impun în faţa cercetărilor ştiinţifice probleme complexe pentru soluţionarea cărora sunt necesare cheltuirea unor fonduri materiale şi umane uriaşe.
Creşterea numărului locuitorilor în diferite intervale de timp a fost diferită. Numărul populaţiei de 1,2, 3,4, 5 şi 6 mlrd. de locuitori a fost atins respectiv în anii 1803,1926,1959,1973, 1985,1996.
Creşterea medie anuală a numărului de locuitori pentru fiecare din intervalele examinate sunt în ascendenţă şi constituie pentru fiecare interval: 8,2; 30,3; 71,4; 83,3; 90,9; 97,3 mln locuitori. Actualmente planeta „îşi măreşte” numărul populaţiei anual „cu patru Românii” sau „cu trei Polonii", în anul 1900 populaţia Terrei constituia 1,6 milioane locuitori, în anul 2000 - 6,2 miliarde locuitori, în secolul XX numărul populaţiei a crescut de circa patru ori.
Suma PNB din toate ţările, numită în continuare Produsul Global Brut, o notăm PGB. Produsul Global Brut din secolul XIX îl notăm PGB19, din secolul XX - PGB20. Printr-un calcul s-a constatat că PGB20= 38 xPGB19.
Deci unui locuitor din secolul XX îi revine mai multe produse şi servicii decât unui locuitor din secolul XIX de zece ori. Cheia succesului o găsim în revoluţia tehnico-ştiinţifică din anii 1750-1900. Potenţialul productiv în secolul XX a devenit enorm. în acest secol s-a produs mai mult decât a produs Omenirea în perioada sa de existenţă de până în secolul XIX inclusiv.
Succesul nu a putut fi obţinut şi fără crearea unor probleme categoric noi: mediul a devenit poluat, ionosfera perforată; volumul resurselor naturale (petrol, metale, gaz, cărbuni etc.) este în descreştere. La aceste probleme se mai adaugă neomogenitatea amplasării resurselor naturale. / Rezervele de resurse petroliere le găsim: 25,9 % în Arabia Saudită; 9,9% în Irak; 9,6 % în Cuveit; 9,1% în Abu-Adi; 8,8 % în Iran; 6,4 % în Venezuela; 4,9 % în Rusia. Rezervele de metale le găsim; 90% de, plumb Pb în patru ţări; 80 % de cositor în trei ţări; 75 % de Cu în patru ţări; 70 % de Al în două ţări. Aici este cazul să amintim că fiecare ţară în politica sa de relaţii economice externe îşi pune la bază principiul: de exportat (în măsura posibilităţilor) produse finale şi nu materii prime. Preţurile la materii prime sunt şi vor fi în creştere din două considerente: oferta de resurse naturale este în descreştere; ţările posesoare de materii prime comercializează tot mai mult produse finale şi tot mai puţin materii prime. Problemele fiind complexe şi fără precedent cu succes se rezolvă doar în ţările, unde cota - parte a costului cercetărilor ştiinţifice în PIB este în creştere (Tabelul 1.2). [„World Economic outlook, May 2000” p. 149-180].
Progresul tehnico-ştiinţific, realizat în urma investiţiilor considerabile contribuie la crearea a noi fonduri productive, tehnologii. Profitul obţinut poate fi descris cu ajutorul curbei logistice:
 sau grafic (fig.1).
Începând cu anul t=to profitul are o creştere moderată şi tot mai mică. în anul t=0, până la
elaborarea acestor tehnologii, profitul Y constituie .
Tabelul 1.2. Cota-parte a costului cercetărilor ştiinţifice în PIB (în %)

SUA
Japonia
Germania
Franţa
Marea Britanie
Italia
Canada
1985
2,8
2,6
2,7
2,3
2,3
1,1
1,4
1990
2,7
2,9
2,8
2,4
2,2
1,3
1,5
1995
2,6
2,7
2,5
2,4
2,2
1,3
1,5
2000
2,8
2,9
2,7
2,4
2,3
1,7
1,6
2005
2,9
2,9
2,7
2,5
2,4
2,1
1,7
2010
3,0
3,0
2,8
2,6
2,5
2,2
1,9
2015
3,1
3,0
2,9
2,7
2,6
2,3
2

Fig.1.4. Evoluţia eficienţei capitalului productiv, exportat în ţările industrial slab dezvoltate

Profitul marginal  ar putea fi majorat în situaţiile de import de muncă mai ieftină sau a exportului acestor tehnologii în ţările care acceptă investiţiile străine şi munca este mai ieftină (fig.1.5.).

  









Fig.1.5. Evoluţia eficienţei capitalului productive, exportat în ţările industrial slab dezvoltate

În aceste situaţii ţările care îşi permit să facă investiţii considerabile în dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii pot obţine creşteri suplimentare a PNB:  sau . Exportul de capital este înlocuit cu capital mai productiv. Exportul capitalului din ţările industriale dezvoltate aparent contribuie la dezvoltarea ţărilor în curs de dezvoltare. Datele statistice însă confirmă o altă concluzie. Dacă se face raportul PNB per capita a ţărilor industrial dezvoltate către indicatorul similar a ţărilor sărace apoi acest cât în anul 1870 a constituit 11, în 1960 - 33, în 1985 - 52, în 2001 – 70 în 2010 – 80 (Fig.3).
„Ajutorul" ţărilor bogate celor sărace contribuie doar la creşterea numărului săracilor. Actualmente remunerarea unei ore de muncă constitui 2,035 $ SUA însă 40 % din numărul angajaţilor sunt remuneraţi cu 0,26 $/oră. 20% cu 0,63 $/oră, 9% cu 4,4 $/oră, 4% cu 35 $/oră. Dacă notăm raportul PNB pe capital al ţărilor bogate către indicatorul similar al ţărilor sărace prin Z atunci această tendinţă o putem exprima grafic (fig.1.6.).




 











Fig.1.6. Evoluţia raportului „PNB al ţărilor bogate către PNB al ţărilor sărace”

Pentru ţările din UE, până la extindere, raportul considerat mai sus Z a constituit 4, după extindere Z=9.
Se cere o concluzie: aşa-zisă atragere a capitalului străin nu întotdeauna ar putea contribui la dezvoltarea economiei naţionale. Mai pot fi aduse argumente şi de altă natură. In anii de până la război Uniunea Sovietică (US) prin aşa numitele cincinale a produs strunguri, fonduri productive. Spre sfârşitul războiului Armata Sovietică a demontat din Germania de două ori mai multe strunguri, fonduri productive decât US produseseră în toate cincinalele. Nici România nu scăpaseră de acest jaf: au fost tunse toate pădurile, a fost extras şi transportat în US tot petrolul şi nu numai. Insă US după aceste jafuri n-a devenit ţară mai bogată.
Importul capitalului moral depăşit ar putea doar sărăci economia naţională. Actualmente ţările industrial dezvoltate exportă capitalul în cantităţi tot mai considerabile (fig.1.7.).
În principiu ele se debarasează de fondurile devenite neprofitabile.
Ţările importatoare de capital sunt cele din America Latină (50%), din Asia (40%) şi Africa (10%). Succesul unor, ţări şi insuccesul altor ţări se desfăşoară după schema: ţările industrial dezvoltate pun accent (şi au această posibilitate) pe dezvoltarea ştiinţei, şi tehnicii, pe progresul tehnologic. în acest scop fac investiţii considerabile în ramura creşterii generatorilor de idei, atragerii specialiştilor din ţările slab dezvoltate. Tehnologia provoacă deprecierea morală a capitalului productiv din ţările de origine, şi deci el trebuie exportat sau importat prin munca mai ieftină sau şi una şi alta; aceasta din urmă asigură perpetuarea sărăciei în ţările slab dezvoltate. Ţările private de munca calificată (care sau au emigrat (munca) sau pe loc activează la producători străini), devin exportatoare de muncă ieftină şi de materii prime (fig.1.8.).
Pornind de la faptul că numărul, populaţiei este în creştere, succesul ştiinţei şi tehnicii devine tot mai mare, investiţiile vor creşte, ca urmare va spori poluarea şi modificarea ambianţei. Este de aşteptat ca peste t ani (t poarte fi egal cu 50, 150, acest lucru nu e principial) numărul populaţiei umane se va micşora din cauza: creşterii sărăciei, apariţiei unor boli incurabile sau foarte scump de tratat, modificării condiţiilor climaterice tradiţionale. În acest context putem enumera problemele cheie pe care omenirea le are de soluţionat în continuare:
-          dezvoltarea tehnologiilor informaţionale de telecomunicaţii;
-          dezvoltarea metodelor, modalităţilor, tehnologiilor de tratare medicală;
-         

elaborarea tehnologiilor de protecţia mediului.

Fig.1.7. Evoluţia exportului de capital din SUA, UE, Japonia în ţările sărace

Ţările industrial slab-dezvoltate, intrând în UE se angajează într-o competiţie cu ţările industrial dezvoltate. în această situaţie trebuie să se pună accent pe câteva probleme: majorarea investiţiilor în dezvoltarea ştiinţei, tehnicii, tehnologiilor, pregătirii super-specialiştilor (actualmente pentru ştiinţă în aceste ţări România sunt alocate 0,5% din PIB); de creat un mecanism economico - social de reţinerea super-specialiştilor în ţară, de atras din alte ţări, la muncă, super-specialişti; investiţiile trebuie făcute în industria grea; industriile trebuie diversificate; orice import de fonduri productive, din UE trebuie însoţit de un studiu de fezabilitate pentru a exclude importul fondurilor moral depăşite; crearea tehnologiilor de tratare medicală; sistematic de actualizat politicile de export, de import, de fiscalitate, achiziţii, monetare făcându-le adecvate situaţiilor noi create.
Подпись: ProvoacăПодпись: ProvoacăПодпись: ProvoacăПодпись: Efectuează
Fig.1.8. Schema-bloc „Perpetuarea sărăciei în ţările sărace”
Pornind de la necesitatea de a soluţiona un şir de probleme economice, sociale, ecologice, în ţările membre ale UE o atenţie deosebită este acordată cercetărilor ştiinţifice fundamentale, aplicative, inovaţionale, dezvoltării economiei din contul factorilor intensivi (tabelul 1.8). În acest scop ţările din UE îşi concentrează eforturile intelectuale după un şir de programe de cercetări ştiinţifico-aplicative comune. Programele urmăresc soluţionarea unui grup de probleme, inclusiv: determinarea direcţiilor prioritare ale politicilor industriale, de cercetări ştiinţifice în contextul depăşirii unor situaţii potenţial dificile; implementarea de către ţările membre ale UE a succeselor progresului tehnico-ştiinţific.
Programele sunt direcţionate în domeniul elaborării prognozelor în dezvoltare ştiinţei, tehnicii; conţin tehnologii informaţionale; biotehnologii; presupun consolidarea şi renovarea bazei industriale în complexele: „agricultura-chimia-energetica”, „cosmosul-electronica”; sunt direcţionate la elaborarea unor concepte şi realizarea programelor destinate creării  infrastructurii pentru prestarea unor servicii principial noi, la crearea de noi raporturi dintre munca vie şi cea materializată, la crearea instituţiilor consultative în domeniul modificărilor tehnologice. Succesele realizate după fiecare etapă de dezvoltare a ştiinţei, a tehnicii, sunt urmate de procesul de acumulare de cunoştinţe fundamentale, aplicative.
Probleme aparte a programelor pentru dezvoltarea ştiinţei, tehnicii în UE sunt problemele asigurării compatibilităţii tehnologiilor noi în activităţile umane, inclusiv în sfera productivă, în procesele de ocupaţie a resurselor de muncă, de prestări de servicii; în studierea consecinţelor economice, sociale, politice, militare, ecologice în urma implementării succeselor ştiinţifice, tehnice, a sistemelor de comunicare.
Scopul programelor de dezvoltare a ştiinţei, tehnicii este reducerea costurilor productive, crearea unor tehnologii, produse finale principial noi, menţinerea UE pe locul de LIDER economic pe arena mondială. UE depune efort intelectual nu numai în scopul soluţionării propriilor probleme dar şi pentru a reduce rămînerea în urmă de la progresul tehnico-ştiinţific din SUA şi Japonia. Programele de dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii sunt elaborate la nivelul UE, în profilul fiecărei ţări; permit coordonarea eforturilor intelectuale în soluţionarea problemelor.
Printre direcţiile principale, de reper al programelor enumerăm problemele tehnologiilor informaţionale, crearea biotehnologiilor, crearea unor materiale, materii prime principial noi.
Ansamblul de ţări format din Brazilia, Rusia, India şi China, instituţionalizat în iunie 2009, în viziunea noastră, este o „uniune” economică cu succese imaginare. În economia mondială, actualmente sunt trei lideri: SUA, UE şi Japonia. Unele ţări, de exemplu Rusia, se pretinde la un loc printre liderii economici mondiali. Cele 4 ţări din ansamblul, numit BRIC, într-adevăr sunt lidere, însă nu economici, ci după numărul populaţiei, după suprafaţa geografică. Crearea BRIC-ului este o dorinţă a unor ţări (tehnologic slab dezvoltate, cu un PIB constituit din bogăţiile naturale, cu un excedent de muncă necalificată) de a sublinia propria sa importanţă în dezvoltarea economiei mondiale. BRIC-ul este o informaţie de „consum” intern, chipurile „noi am devenit o forţă economică decisivă”. În realitate BRIC-ul nu este şi în principiu nu poate fi generator de idei, de tehnologii performante, mediu favorabil pentru dezvoltarea ştiinţei, tehnicii. Succesul ţărilor din UE se bazează pe patru principii: fluxurile libere: de capital, mărfuri, servicii, muncă; securitatea economică; dezvoltarea ştiinţei; crearea tehnologiilor de iniţiere, acumulare, sesizare şi generarea cunoştinţelor. Ţările din BRIC nu dispun de infrastructura respectivă pentru a urma exemplul UE în dezvoltarea cercetărilor ştiinţifice fundamentale, aplicative, inovaţionale; nu dispun de generaţii e superspecialişti; nu pot crea cererea la produsele intelectuale chiar dacă acestea sporadic vor apărea; nu dispun de posibilităţi de implementare a tehnologiilor performante principial noi. Analizele de comparare a PIB celor patru ţări cu PIB al ţărilor din UE, SUA, Japonia, pe unii îi conving că Brazilia, Rusia, India, China către anii 2050 vor deveni lideri economici. Acest lucru se poate întîmpla doar cantitativ dar nu şi calitativ. Dezvoltarea economică a celor patru în permanenţă va fi sub controlul SUA, UE, Japonia. BRIC-ul va avea acel succes economic care va fi permis de către aceşti trei lideri. În secolul XXI o importanţă deosebită o are nu volumul PIB ci structura acestuia. Structura exporturilor, economiilor BRIC-ului pot fi clasificate: la un pol China şi India, unde munca este slab remunerată, cu exporturi dominate de produse procesate; la celălalt pol Brazilia şi Rusia cu exporturi dominate de materii prime, create nu de munca din aceste ţări, ci de natură. Potenţialul productiv al ţărilor BRIC poate creşte în acea măsură în care SUA, UE şi Japonia sunt de acord să le pună la dispoziţie noi tehnologii productive. Însă  e ştiută politica de export a capitalului productiv din SUA, UE şi Japonia: în ţările-gigant, de regulă, sunt exportate utilajele moral depăşite. Cu acestea şi cu munca remunerată la nivelul inadmisibilului, ţările BRIC vor produce un volum considerabil de produse finale, dar numai în perioada de funcţionare a utilajelor importate. Următoarele utilaje or fi exportate din SUA, UE, Japonia doar după ce acestea vor fi substituite cu altele, mai eficiente, mai performante. Ţările din BRIC vor servi l „ladă de gunoi” pentru SUA, UE, Japonia. Cantitativ cele patru ţări vor realiza un volum considerabil al PIB. Această creştere controlabilă este în favoarea SUA, UE şi Japonia. Creşterea provizorie a economiei contribuie la creşterea cererii în aceste patru ţări, adică la crearea posibilităţilor de creştere a exporturilor din SUA, UE şi Japonia. Cele patru ţări din BRIC nu prezintă un concurent serios pentru SUA, UE şi Japonia pe piaţa mondială.
Exportul Braziliei şi Indiei constituie doar 15% din PIB; al Rusiei – 28% din PIB şi este constituit în exclusivitate din resurse energetice (gaz şi petrol); exporturile Chinei cantitativ, dar nu şi calitativ, au crescut în anii 1997-2008 de 8 ori.
Progresul tehnico-ştiinţific din SUA, UE, Japonia poate contribui la ameliorarea economiilor din ţările sărace, însă conform statisticilor acest lucru nu se întîmplă (Fig.3). Politicile economice ale SUA, UE, Japoniei contribuie la dezvoltare economiilor acestor ţări. Însă politicile comerciale, de export a capitalului productiv, spre deosebire de exportul produselor pentru consum neproductiv, nu urmăresc scopul soluţionării problemelor economice, de exemplu din BRIC, ci valorificarea în exterior a capitalului productiv devalorificat în propria ţară. Ţările sărace, BRIC-ul nu dispune de acumulările necesare pentru progresul tehnico-ştiinţific. În SUA, Japonia, Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, Canada, pe parcursul a multor zeci de ani s-a creat un potenţial ştiinţific, creativ, inovaţional considerabil, o infrastructură necesară pentru elaborări principial noi. Aceste condiţii nu pot fi create în ţările sărace din lipsa de mijloace, de superspecialişti, de utilaje unicale, de acumulări ştiinţifice, de idei. Ţările sărace pe parcurs, sub impactul progresului tehnico-ştiinţific din ţările industrial puternic dezvoltate devin relativ tot mai sărace. Ţările sărace realizează un anumit succes în dezvoltarea sa în comparaţie cu perioadele precedente, însă tot mai mult se „distanţează” de ţările industrial dezvoltate.
PNB în majoritatea ţărilor realizează creşteri. În dependenţă de indicatorii demografici, PNB per capita, după rata de creştere se deosebeşte de rata creşterii PNB. O modalitate de stabilirea a potenţialului relativ de creştere economică ne oferă PNB per capita normat, adică în comparaţie cu indicatorul similar dintr-o altă ţară luată drept etalon. În comparaţie cu PNB per capita considerat 100% (normă, etalon), indicatorul similar din Japonia; UE, media mondială, Rusia, Brazilia, China, India constituie respectiv, în %: 89,6; 72,7; 16,3; 12,3; 9,8; 3,7; 1,5 (Tabelul 1.3). Dacă, de exemplu PNB per capita al Rusiei este considerat etalon, adică 100%, atunci SUA, Japonia şi UE la acest indice depăşesc Rusia respectiv de 7,85; 7,03; 5,71 ori. Rusia este depăşită şi de media mondială a PNB per capita de 1,28 ori. Altfel spus, PNB per capita al Rusiei este sub media mondială. Dacă din PNB al Rusiei se mai scad volumul resurselor petroliere, de gaz natural care în PNB constituie cca 30% atunci Rusia după potenţialul economic se coboară la nivelul Bulgariei, Jamaica, Fiji.
Tabelul 1.3. PNB per capita normat (în %)
Ţara
Ţara
SUA
Japonia
UE
Media mondială
Rusia
Brazilia
China
India
SUA
100
89,6
72,7
16,3
12,3
9,8
3,7
1,5
Japonia
112
100
81,1
18,2
14,2
11,0
4,1
1,7
UE
138
123
100
22,5
17,5
13,5
5,1
2,1
Media mondială
612
548
445
100
78,0
60,2
22,5
9,5
Rusia
785
703
571
128
100
77,2
28,9
12,1
Brazilia
1016,4
910,9
738,9
16,1
130,0
100
37,4
15,7
China
2714,8
2433,0
1973,6
443,7
345,9
267,1
100
42,0
India
6005,3
5797,2
4702,6
1057,3
824,2
636,4
238,3
100
Sursa: calculat de autor în baza datelor FMI, World Economic Qutlook Database

Însă etalonul de 100% al Rusiei ne permite să constatăm că în ansamblul BRIC Rusia este lider. PNB per capita al Braziliei, Chinei, Indiei constituie respectiv, în %: 77,2; 28,9; 12,1. Şi mai relevant poate fi cuantificată polarizarea bogaţi-săraci. După PNB per capita SUA, Japonia, UE, Media mondială, Rusia, Brazilia, China depăşesc India respectiv de: 60; 58; 47; 11,8; 6, 2 ori. Cu un astfel de nivel de potenţial economic specific (la un locuitor) este mult discutabilă afirmaţia cum că aceste ţări, numite BRIC vor deveni lidere, vor fi generatoare de produse intelectuale, capital productiv de performanţă după nivelul de eficienţă. BRIC-ul, constituind o „uniune”  vor avea un circuit economic relativ închis: ţările din acest „ansamblu” îşi vor conserva tehnologiile moral depăşite, vor face schimb liber de muncă necalificată, de capital deeficient.

Bibliografie
1.      Abbey D.E., Lebowitz M.D., Mills P.K., Petersen F.F., Lawrence Beeson W. and Burchette R.J. (1995) Long-term ambient concentrations of particulates and oxidants and development of chronic disease in a cohort of nonsmoking California residents. Inhalation Toxicology 7, 19-34.
2.      Adams WC,  Brookes KA,  Schelegle ES, Effects of NO2 alone and in combination with O3 on young men and women. Journal of Applied Physiology.  62: 1698-704, 1987
3.      Adnot S,  Kouyoumdjian C,  Defouilloy C,  Andrivet P, Sediame S,  Herigault R,  Fratacci MD. Hemodynamic and gas exchange responses to infusion of acetylcholine and  inhalation of nitric oxide in patients with chronic obstructive lung disease  and pulmonary hypertension. American Review of Respiratory Disease,  148: 310-6, 1993
4.      Agabiti N,  Forastiere F. Literature review on the effects of air pollution on the respiratory system in childhood Epidemiologia e Prevenzione,  19: 22-30, 1995
5.      Airoldi L., Rapporto tra morbilità, mortalità e inquinamento atmosferico, Piano Regionale della Qualità dell’Aria -Attività A 2- Istituto di Ricerche Farmacologiche Mario Negri (2000)
6.      Amdur M.O. Air pollutants. In: Casarett and Doull’s Toxicology, Klaassen C.D., Amdur M.O., & Doull J. (eds), 3rd ed., Macmillan Publishing Company, New York, 1986, pp 801-824.
7.      American Conference Governmental Industrial Hygienist (ACGIH), 1994-1995 Threshold Limit Value for chemical substances and physicalagents and biological exposure indices. Cincinnati, OH, 1994.
8.      Anderson H.R., Ponce de Leon A., Bland J.M., Bower J.S. and Strachan D.P. (1996). Air pollution and daily mortality in London: 1987-92. BMJ 312: 665-9.


loading...