Global Rabota

vineri, 3 martie 2017

Gandirea si gandirismul

Tags


Gandirea si gandirismul




Prin tradiţionalism se înţelege continuarea vechilor curente tradiţionale, preluandu-se ideea ca istoria si folclorul sunt domeniile relevante ale specificului unui popor. La aceste conceptii se adauga de catre Nechifor Crainic factorul spiritual, credinta religioasa ortodoxa care ar fi elementul esential al sufletului taranesc. Consecinta acestei teze era ca opera de cultura cu adevarat romaneasca trebuia sa includa in substanta ei ideea de religiozitate.

Revista traditionaa este Gandirea, care apare la Cluj in 1921 sub conducerea lui Cezar Petrescu si a lui Cucu.

Scoasa de tineri veniti din « toate ungherele » tarii, revista se voia continuatoarea « foilor cuminti » din Transilvania, scrise pentru un popor sanatos si nepervertit. In aspectul grafic, la primele ei numere, revista aminteste de Luceafarul.

« In loc de program, revista adresa tinerimii universitare apelul de a trece peste ‘micile daraveli si mizerii zilnice’, spre triumful idealului datator de lumina care e cultura nationala ». [1]

Redactorii se straduiesc in permanenta sa distribue materia in mod echilibrat, introducand in fiecare numar, in proportie chitabila, colaborari venite de la scriitorii de orientari deosebite. Fara a pleda pentru respingerea influentelor straine, directorul Gandirii se declara pentru o cultura de caracter national, neaservita modelelor apusene.
Intr-o nota din primul numar, Cezar Petrescu, deplangand lepadarea unora, cu o atat de umanitarista generozitate de romanism, omagiaza cu pietate numele unir morti venerabili (Tudor Vladimirescu, I.A.Cuza, Xenopol, Kogalniceanu, etc.).

Cezar Petrescu sustinea o linie moderat traditionalista, receptiva fata de tendintele inovatoare, eclectica chiar, in timp ce colaboratorul Blaga propunea orientarea spre arhaic, valorificarea zacamintelor nelatine ale fondului sufletesc ancestral.

Din cauza divergentelor doctrinare, Gandirea nu putea avea o doctrina de sine statatoare. Nu numai in in etapa clujeana, dar si in anii urmatori, ea a fost o publicatie fara directie precisa, o revista-oglinda.

La Cluj, perseverand in cumintenia initiala, Gandirea nu se angajeaza in polemici, consemneaza periodice romanesti si straine de orientari diferite, permitandu-si cel mult usoare ironii la adresa unor materiale pe care le cuprind, sau a unor fenomene pe care le denunta.

In 1992, revista se muta la Bucuresti si trece sub conducerea lui Nechifor Crainic. In perioada clujeana mai ales, dar si dupa transferarea la Bucuresti, Gandirea a fost un excelent magazin, cititorul gasind in paginile ei literatura de calitate. Gandirea primea, drept schimb sau in virtutea unor angajamente, numeroase reviste straine care erau corect recenzate, astfel incat revista avea, de doua ori pe luna, oglinda timpului.

Gandirea continua sa apara, cu intreruperi lungi si dese, pana in 1944.  Motivul intreruperilor si schimbarilor de adresa se datoreaza greutatilor materiale. Pentru obtinerea fondurilor necesare procurarii hartiei si achitarii costului tiparirii erau necesare tot felul de interventii, umilinte, compromisuri, si dac nu s-ar fi gasit persoane particulare care sa o salveze in ultima clipa, revista ar fi sucombat.

Revista nu isi schimba doar sediul, ci si componenta. O sensibila modificare a numarului membrilor are loc in 1934, anul in care Nechifor Crainic este arestat, impreuna cu alti intelectuali banuiti de participare la pregatirea asasinarii lui I.G. Duca.

Gandirea ii pierde pe Sadoveanu, pe Eliade, pe Maniu, Pamfil Seicaru, insa dobandeste noi colaboratori. Unii sunt de precisa orientare fascista sau fascizanta (Cioran), sau cu inclinatii spre dreapta (Bolta), ori neangajati politic (Victor Ion Popa).

Noii colaboratori erau recrutati in majoritate din randurile celor mai agresive cercuri ale intelectualitatii de dreapta, iar fizionomia revistei o decide, din ce in ce mai mult, tocmai scrisul lor, impreuna, desigur, cu acela al directorului. Fecunzi sau nu novicii ajung sa ii [2]elimine pe toti scriitorii din prima generatie a Gandirii.

Un fapt ce atrage atentia este disparitia, in 1926, a moldovenilor din sumarul revistei. O alta constatare este inviorarea Cronicii marunte si a rubricilor de critica in general. Intrega revista capata un alt nerv, devine combativa. Intre 1926-1930, Gandirea cunoaste cea mai fecunda perioada, incep sa i se alature Vianu, Sadoveanu, Oscar Walter Cisek, Emanoil Bucuta, insa marea achizitie este George Calinescu. Se remarca insa si Pillat, Vasile Voiculescu, Blaga si Cioculescu.

Dupa 1934 revista parcurge o cale involutiva, numele mari si rasunatoare in literatura si cultura secolului fiind inlocuite cu iscalituri de interes secund,multe de-a dreptul obsdure. Din 1938, revista devine din ce in ce mai greoaie, chiar mediocra.

« Preschimbata in buna parte din factor de cultura intr-un organ de franare a cultura, Gandirea moare in 1944 fara glorie, inainte de actul de la 23 August. Luandu-si, dupa aparitia numarului 6, pe iunie, obisnuita vacanta estivala, revista intra, de fapt, intr-o vacanta fara sfarsit. »
 
       




[1] Dumitru Micu, Gandirea si gandirismul, Editura Minerva, Bucuresti, 1975.
[2] Op. citata.

loading...