miercuri, 1 martie 2017

Evaluarea oportunitatilor de afaceri

Tags

3.1 Necesitatea evaluării oportunităţilor.
            Odată identificată oportunitatea de afaceri este necesar ca ea să fie evaluată în mod corespunzător. Nevoia evaluării oportunităţilor se impune din două motive:
a)      Evaluarea corectă şi obiectivă a oportunităţilor reduce probabilitatea ca decizia de a intra în afaceri să se reducă doar la intuiţie. Deseori, întreprinzătorii de succes au o intuiţie deosebită în evaluarea şanselor de reuşită în afaceri, însă intuiţia nu este o caracteristică universală proprie tuturor întreprinzătorilor. Uneori întreprinzătorii pot avea o viziune fixistă asupra potenţialului produselor oferite, ei văzând doar obiectivul urmărit, nu şi piedicile, dificultăţile în realizarea acestuia.
b)           Oferirea eventualilor investitori a unei evaluării bine documentate a afacerii. Investitorii sunt foarte atenţi şi riguroşi când investesc în afaceri şi nu vor lua în considerare afacerile care nu au pregătită documentaţia necesară care să evalueze afacerea. Investitorii aleg doar câteva afaceri potenţiale în care doresc să investească. Evaluând oportunitatea, întreprinzătorul trebuie să argumenteze şi să confirme aşteptările favorabile ale investitorilor şi să infirme îndoielile cu privire la reuşita afacerii. 
3.2 Criterii de evaluare a oportunităţilor
Evaluarea oportunităţilor se face luând în considerare câteva criterii:
-          durata de viaţă;
-          mărimea pieţei;
-          protecţia faţă de concurenţă;
-          investiţia cerută;
-          gradul de risc;
-          originalitatea;
-          câştigurile aşteptate.
a) Durata de viţă
Fiecare oportunitate are o durată de viaţă specifică care depinde de natura afacerii. Orice afacere parcurge 4 stadii: început, creştere, maturitate, declin. Intervalul de timp în care o investiţie are un potenţial maxim de succes este denumit „fereastra oportunităţii”. Această fereastră se închide şi se deschide în funcţie de condiţiile pieţei şi de afacerea în sine. În faza de început, fereastra oportunităţii este larg deschisă pentru că lipseşte concurenţa sau este foarte redusă. Pe măsură ce produsele parcurg ciclul de viaţă, concurenţa creşte, cerinţele clienţilor se modifică, profitul scade şi fereastra începe să se închidă. Trebuie precizat că este dificil să se stabilească momentul când această fereastră se va închide. Analiza atentă a duratei de viaţă şi a profitului estimat în diferite faze poate oferi o imagine a potenţialului oportunităţilor.
b) Mărimea pieţei.
Este un criteriu esenţial în evaluarea oportunităţilor cel puţin din două motive:
-          piaţa unui produs trebuie să fie suficient de mare pentru a fi atractivă;
-          mărimea pieţei poate influenţa nivelul investiţiilor cerut pentru exploatarea ei.
De regulă este de preferat o piaţă cât mai mare. Uneori sunt de preferat şi pieţele mici, întrucât pieţele mari atrag concurenţi, iar investiţiile pot fi destul de mari. Prin concentrarea pe o nişă de piaţă specializată, o firmă nouă poate elimina cheltuielile ocazionate de distribuţia extensivă şi organizarea vânzării. Nişele de piaţă pot oferi avantaje firmelor noi dispunând de resurse limitate.
c) Protecţia faţă de concurenţi.
Pentru ca o idee de afaceri să devină o oportunitate viabilă ea trebuie să fie protejată faţă de concurenţă. Cel mai sigur mod de protecţie se face prin patente, mărci de fabrică, sau mărci de comerţ. Uneori este foarte dificil de a asigura protecţie pe toată durata produsului (de exemplu produsele electronice au mari dificultăţi în recuperarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare datorită rapidităţii apariţiei produselor concurente).
d) Investiţia cerută. 
O oportunitate de afaceri este cu atât mai viabilă cu cât investiţia cerută nu este prea mare. În multe cazuri, o oportunitate poate fi costisitoare şi nu aduce destul de repede elemente substanţiale întreprinzătorului. Finanţările succesive reduc participarea acestuia la un nivel care nu-i răsplăteşte efortul depus şi riscul asumat. O oportunitate costisitoare, deşi dezirabilă poate deveni prohibitivă pentru întreprinzătorul care nu are suficient capital. În acest fel, multe idei de afaceri valoroase nu se vor fructifica pentru că întreprinzătorul nu deţine nici parţial capitalul pentru investiţii (adesea, investitorii doresc ca întreprinzătorii să se implice şi din punct de vedere financiar suficient de mult).
e) Gradul de risc.
Orice afacere presupune asumarea unui anumit risc. Acesta nu trebuie să fie prea mare şi nici hazardat. Riscul asumat trebuie să fie calculat. Gradul de risc depinde de:
-          nivelul capitalului investit;
-          perioada de timp;
-          gradul de noutate al produsului;
-          gama de fabricaţie;
-          gradul de imitare al produsului.
Dacă întreprinzătorul deţine o singură afacere gradul de risc este mai mare. Dacă întreprinzătorul va finanţa mai multe afaceri îşi va dispersa riscul.
f) Originalitatea.
O afacere va avea succes mai mare cu cât va fi mai originală. Originalitatea poate varia de la o singură adaptare la o idee cu totul nouă. O idee originală se deosebeşte de o ideea mai puţin originală prin stadiul din faza iniţială. Această distincţie se bazează pe introducerea unui nou procedeu tehnologic pentru realizarea unui produs şi pe nevoia servirii a noi segmente de piaţă. Originalitatea este determinată de perioada de timp. Ea se concretizează de cele mai multe ori prin diferenţierea produsului. Preţul nu va constitui o problemă atunci când produsul oferă avantaje superioare faţă de produsele concurenţilor.
g) Câştiguri acceptabile.
O oportunitate trebuie să asigure un câştig acceptabil pentru a justifica asumarea riscului antreprenorial. Termenul „acceptabil” este o noţiune relativă care depinde de:
- volumul capitalului investit;
- termenul de recuperare al investiţiei;
- gradul de risc asumat;
- alternativele existente.
Oportunităţile de afaceri care presupun un capital substanţial, o durată mare de recuperare şi grad de risc ridicat nu pot fi luate în considerare deşi pot aduce venituri considerabile în timp. Un câştig este considerat acceptabil numai dacă se ia în considerare costul de oportunitate care variază de la o perioadă la alta, astfel, ceea ce poate fi atractiv pentru o persoană poate fi neatractiv pentru alta datorită unei disponibilităţi mai atractive.
            3.3 Erori frecvente în evaluarea oportunităţilor
Evaluarea unei idei de afaceri poate fi elementul decisiv în înţelegerea dezvoltării afacerii. De aceea întreprinzătorul trebuie să ştie să evite câteva erori care se pot face în procesul evaluării oportunităţii.
a)      Subiectivismul
Multor întreprinzători le lipseşte obiectivitatea atunci când evaluează potenţialul unei afaceri. Tehnicienii sunt înclinaţi să supraevalueze calitatea produsului respectiv. Ei pot scăpa din vedere multe alte elemente de detaliu, acest lucru putând fi evitat prin investigarea riguroasă a tuturor ideilor care vin în legătură cu afacerea.
b)     Cercetarea superficială a pieţei.
De multe ori unii întreprinzători nu conştientizează importanţa studiului pieţei atunci când pun bazele unei afaceri. Ei suferă de aşa numita „miopie” managerială. Alţii nu înţeleg că trebuie să aibă în vedere şi durata ciclului de viaţă atunci când se introduce un produs nou. Nici un produs nu devine profitabil instantaneu, nu se vinde de la sine şi nu va avea succes o veşnicie. Întreprinzătorii nu trebuie să aibă în vedere doar ciclul de viaţă al produsului ci să şi cunoască faptul că un produs la momentul potrivit este deosebit de important pentru succesul afacerii. Această sincronizare este capitală. Ei trebuie să intervină atunci când fereastra oportunităţii este larg deschisă.
c) Neînţelegerea corespunzătoare a cerinţelor tehnice. 
Introducerea unui produs sau serviciu presupune de multe ori folosirea unor tehnici noi. Neanticiparea diferenţelor tehnice care pot apărea în proiectarea şi realizarea noului produs poate duce la eşec. Întreprinzătorii nu pot prevedea totul atunci când studiază proiectul înainte de a-l iniţia. Apariţia unor modificări tehnice neprevăzute duce în mod frecvent la irosirea timpului şi creşterea costurilor.  
d) Estimări financiare optimiste.
O greşeală obişnuită care se la face la introducerea unui produs nou este estimarea foarte optimistă a fondurilor necesare pentru realizarea produsului. Uneori întreprinzătorii sunt ignoranţi în domeniul financiar sau pot fi victimele unor estimări necorespunzătoare. Destul de des costurile necesare introducerii unui produs nou sunt estimate la doar 50% din necesităţile reale.
e) Ignorarea prevederilor legale.
Orice afacere trebuie să se supună unor restricţii legale. Normele de protecţie a asigurării muncii, normele privind protecţia consumatorului, normele de igienă, normele de protecţia mediului, de comercializare, protecţia partenerilor şi mărcilor sunt toate elemente care trebuie să fie scăpate din vedere, pentru că neluate în seamă pot duce la prăbuşirea afacerii.


loading...