Epoca Ming 1368-1644

         Ca împărat Ciu Yuan-ciang a domnit sub numele de Hongwu (1368-1398) a trebuit să efectueze o mare operă de reconstrucţie şi refacere economică a Chinei deteriorată datorată stăpânirii străine. S-au luat măsuri pentru refacerea digurilor, canalelor, regularizarea apelor, de redare în folosinţă a unor importante suprafeţe agricole. Zonele devastate sunt repopulate, imigranţii primind loturi întinse erau sprijiniţi de către stat. Sunt luate măsuri şi pentru plantarea pomilor necesari creşterii viermilor de mătase dar şi pentru a construi nave maritime sau fluviale. Agricultura este în centrul atenţiei noii administraţii care va reprezenta pentru perioada dinastiilor Ming şi Quing principalele rezerve fiscale. Pentru un control riguros, din necesităţi fiscale s-au întocmit recensăminte (activitatea comercială a cedat locul agriculturii).
         În plan politic este marcat începutul instituirii absolutismului monarhic, cunoscut fiind faptul că instituţiile statului sunt subordonate împăratului. Este cunoscut că, fiind ţăran, i-a fost teamă de critici mai ales în ceea ce priveşte originea sa, mulţi supuşi plătind cu capul pentru delictul lezmajestate. Tendinţele absolutiste se vor accentua în timpul urmaşilor săi în secolele XV-XVI deoarece sistemul monetarial al dinastiei Song nu mai funcţiona. Se pare că acest sistem, în organizarea lui a fost influenţat şi de cel mongol.
         În timpul domniei fiului său Yung-lo (1403-1424) graniţele imperiului vor atinge maxima întindere. Domnia lui va fi una dintre cele mai strălucite din istoria Imperiului Chinez. Se cucereşte Mongolia şi zona fluviului Amur în timp ce flota explorează Oceanul Indian, spre Java, Sumatra, Malaezia, Celyon şi India.
         A doua jumătate a secolului a însemnat o perioadă de replice în faţa atacurilor nomazilor, pentru apărare zidul chinezesc este dublat sau chiar triplat ajungând la o lungime totală de 5000 de km. Pe mare piraţii japonezi împiedică activitatea comercială chineză. Un fapt drept de remarcat, mutarea capitalei de la Nanjing la Beijing, curtea imperială îndepărtându-se de zona economică cu mult mai dezvoltată din Sud în prima jumătate a secolului XV.
         După 1520 Imperiul Ming cunoaşte o puternică dezvoltare datorată avântului meşteşugăresc, a producţiei textile şi metalurgice, oraşele cunosc un progres apreciabil. În acelaşi timp în lumea satului semnele crizei sunt tot mai evidente, datorită deposedării masive a ţăranilor de pământuri şi a creşterii sarcinilor datorită statului şi nobilului. Încercările de reformare a statului nu dau rezultatele scontate şi datorită faptului că în plan politic se înfrunta clanul eunucilor devenit atotputernic în clasa funcţionarilor.




Postări populare de pe acest blog

Surse de energie

Surse ale conflictului

Mihai Eminescu (viata si activitatea literara)