Global Rabota

vineri, 3 martie 2017

MEDIUL AMBIANT AL FIRMEI COMERCIALE

Tags

1. Firma de comerţ, turism, servicii – produs şi agent al mediului
    social-economic.
2. Definirea mediului ambiant al firmei de comerţ – turism. Tipuri de mediu.
3. Necesitatea cunoaşterii mediului ambiant.
4. Abordări ale relaţiilor dintre mediu şi firma comercialǎ.
5. Factorii de influenţă a mediului ambiant ai firmei comerciale.
6. Principalii factori de influenţă asupra managementului firmelor comerciale
   din România în perioada tranziţiei la economia de piaţǎ.
7. Reacţia managementului firmelor la influenţa factorilor de mediu.

1.      Firma de comerţ, turism, servicii – produs şi agent al mediului
      social-economic
Firma de comerţ, turism, servicii, poate fi privitǎ într-o abordare sistemicǎ în care intrările (factorii de producţie) sunt utilizate în vederea obţinerii unor ieşiri (produse şi servicii) destinate clienţilor. Aceasta  presupune că firmele se află în relaţii cu celelalte componente ale mediului ambiant extern în care acestea funcţionează.
Firma comercială apare în acest mediu în primul rând ca produs al mediului ambiant. Ea este produs al mediului întrucât a apărut şi existǎ pentru a satisface cerinţele pe care unele componente ale mediului  ( firme, parteneri, clienţi) le solicită.
În acelaşi timp, firma comercială este agent al mediului economic deoarece produce şi oferă bunuri şi servicii în scopul desfăşurării activităţii sale conform obiectului său specific de activitate.
Firma comercială nu poate exista izolat. Ea vine permanent în contact cu piaţa (internă şi externă), cu clienţii, furnizorii, finanţatorii, cu firmele concurente, organele statului.
Evoluţia firmei comerciale este marcată în permanenţă de interdependenţele sale cu mediul ambiant în care îşi desfăşoară activitatea.

2.      Definirea mediului ambiant al firmei de comerţ – turism.
      Tipuri de mediu

Definirea mediului ambiant nu este simplǎ. Existǎ numeroase modalităţi de a-l defini. Diferitele definiţii ale acestui concept exprimă de fapt complexitatea lui, multiplele sale interdependenţe şi componente.
Mediul ambiant (extern) al firmei comerciale este alcătuit din ansamblul factorilor exogeni de natura economică, socială, tehnologică, culturală, politică, demografică, geografică şi internaţională care influenţează:
-          stabilirea obiectivelor;
-          obţinerea şi alocarea resurselor;
-          fundamentarea planului;
-          adoptarea şi aplicarea deciziilor de management;
-          alegerea structurilor organizatorice adecvate;
-          performanţele firmei.
Analiza diferitelor caracteristici ale mediului ambiant (extern) şi a efectelor acestora asupra managementului firmei comerciale pune în evidenţă trei tipuri de mediu:
a. Mediu stabil, specific perioadelor în care evoluţia fenomenelor este lentă, schimbările sunt rare, de mică amploare şi uşor previzibile. Acest tip de mediu este din ce în ce mai puţin întâlnit.
b. Mediu instabil (schimbător) este caracterizat prin frecvente schimbări în majoritatea componentelor sale. Este tipul obişnuit de mediu cu care se confruntă firmele comerciale din aproape toate domeniile.
Confruntarea cu acest tip de mediu solicită firmelor comerciale o atitudine prospectivǎ, anticiparea direcţiei şi dimensiunilor schimbărilor şi creşterea aptitudinilor de adaptare la schimbare.
c. Mediu turbulent este mediul ostil firmei, punând-o în dificultatea de adaptare şi chiar de supravieţuire. Schimbările componentelor sale sunt bruşte, imprevizibile, conducând la modificări substanţiale în fizionomia mediului cu incidenţe profunde asupra activitǎţii firmei.

3. Necesitatea cunoaşterii mediului ambiant

Cunoaşterea caracteristicilor şi schimbărilor din mediul ambiant este necesară pentru conducerea firmei din următoarele considerente:
a.       Reprezintă o condiţie a identificării şi satisfacerii trebuinţelor consumatorilor pe piaţa pe care acţionează.
b.      Contribuie la crearea unor strategii realiste, cu o bună fundamentare.
c.       Permite realizarea unor sisteme organizatorice adecvate condiţiilor actuale şi asigurǎ informaţiile care să permită aplicarea unor decizii şi acţiuni în concordanţă cu necesităţile şi oportunităţile mediului ambiant.
Reprezentarea schematică a legăturilor firmei cu mediul ambiant este redată  mai jos:

            4. Abordări ale relaţiilor dintre mediu şi firma comercialǎ.
Printre cele mai cunoscute abordări ale relaţiei dintre mediu şi firmă sunt modelul ecologic şi modelul dependenţei de resurse.
a. Modelul ecologic se axează pe studiul influenţei factorilor de mediu asupra firmei. Aceşti factori determinǎ ca anumite firme, care posedă caracteristicile necesare, să supravieţuiască pe piaţă . De aceea, acest model  se mai numeşte modelul selecţiei naturale. Atunci când o firmă nu se poate adapta rapid la schimbările factorilor de mediu ea nu poate supravieţui pe piaţă.
În 1987,  revista Forbes a realizat un studiu care redă schimbările potenţiale din mediul firmei. Acest studiu a căutat să identifice câte din cele 100 de firme aflate în top în 1917 au mai rămas în acest top peste 70 de ani. Doar 22 de firme mai erau pe listă în 1987. Dintre acestea, 11 mai purtau acelaşi nume, celelalte schimbându-şi denumirea. Celelalte firme au cunoscut evoluţii diferite. Unele s-au dezvoltat, dar prea încet pentru a mai rămâne în top. Altele au fost preluate de alte firme, iar altele au dat faliment.
De exemplu, firma Baldwine Locomotive nu mai există în prezent, întrucât conducerea firmei nu a crezut niciodată că noua tehnologie va înlocui locomotiva cu abur.
b. Modelul dependenţei de resurse este un model ce subliniază dependenţa faţă de resurse şi faptul că firma încearcă să reducă această dependenţǎ. Modelul susţine că nu există firmă care să-şi asigure cu forţe proprii toate resursele de care are nevoie (ex.: General Motors preferǎ să cumpere din exterior multe din resursele de care are nevoie, deoarece costurile producerii în interiorul firmei ar fi prea mari).
Prin stabilirea de relaţii de aprovizionare cu alte firme, o firmă poate să rezolve multe dintre problemele legate de resurse. Totuşi, asemenea relaţii cu alte firme produc dependenţe şi reduc flexibilitatea firmei. De aceea, orice firmă încearcă sǎ fie cât mai independentǎ prin exercitarea unui control asupra resurselor absolut necesare.
În opoziţie cu modelul selecţiei naturale, care susţine că acţiunile manageriale sunt limitate, acest model arată că un manager poate alege soluţii adecvate pentru a face ca activitatea firmei pe care o conduce sǎ fie eficientă. Managerii nu numai cǎ pot alege o strategie pentru a se adapta mediului dar pot să  influenţeze mediul extern prin acţiunile lor.
În concluzie, managerii trebuie să cunoască, să ia în considerare, să înţeleagă, să încerce să folosească şi  sǎ influenţeze elementele de mediu în favoarea lor.
           
5. Factorii de influenţǎ ai mediului ambiant al firmei comerciale
            Factorii mediului ambiant ce acţioneazǎ asupra firmelor de comerţ şi turism şi asupra managementului lor sunt grupaţi în mai multe categorii.

            A. Factorii economici – reprezintǎ totalitatea elementelor de naturǎ economicǎ cu acţiune distinctǎ asupra activitǎţilor microeconomice. Cei mai importanţi sunt:
            a.1. piaţa internǎ;
            a.2. piaţa externǎ;
            Aceşti factori pot fi cunoscuţi prin studiul pieţei (studii de marketing), prin care se procurǎ informaţiile necesare despre cerere, ofertǎ, preţuri, concurenţǎ. Acestea sunt utilizate pentru fundamentarea deciziilor de aprovizionare, producţie, vânzare etc.
            a.3. pârghiile economico-financiare ale statului, care trebuie sǎ asigure pluralismul economic şi înfǎptuirea unui mecanism economico-financiar centrat pe principiile economiei de piaţǎ. În cadrul acestora un rol central îl deţine cointeresarea materialǎ, realizatǎ prin intermediul sistemului de salarizare (pentru stimularea salariaţilor) şi prin sistemul de însuşire a profitului (pentru stimularea întreprinzǎtorilor). Alǎturi de aceasta, o poziţie importantǎ ocupǎ şi preţurile, tarifele, creditul, dobânda, taxele, impozitele.
            B. Factorii de management exogeni firmei includ:
            b.1. mecanismul de planificare macroeconomicǎ, care trebuie sǎ asigure o planificare economicǎ orientativǎ,  îndrumând strategiile economice ale firmelor de afaceri.
            b.2. sistemul de organizare a economiei naţionale, care trebuie sǎ asigure restructurarea economiei naţionale, stabilirea clarǎ a atribuţiilor ministerelor şi sǎ asigure posibilitǎţile de acţiune autonomǎ în cadrul economiei pentru toţi agenţii economici.
            b.3. modalitǎţile de coordonare a economiei, care trebuie sǎ susţinǎ acţiunile de privatizare, retehnologizare şi sǎ asigure aplicare celor 3 D (descentralizare, debirocratizare, dezetatizare).
            b.4. mecanismele de control şi întǎrirea acţiunii instituţiilor cu atribuţii de control în economie: Garda Financiarǎ, Poliţia Economicǎ, Poliţia Sanitarǎ, Vama, Oficiul pentru Protecţia Consumatorului, Curtea de Conturi, Oficiul Concurenţei etc.
            b.5. mecanismele motivaţionale, care sǎ asigure motivarea tuturor participanţilor la viaţa economicǎ (întreprinzǎtori, salariaţi), care sǎ-şi poatǎ însuşi venituri suficiente pentru satisfacerea propriilor interese economice.
            C. Factorii tehnici şi tehnologici includ:
-          nivelul tehnic al utilajelor;
-          calitatea tehnologiilor;
-          nivelul cercetǎrii ştiinţifico-tehnice;
-          creativitatea şi inovarea;
-          preţul tehnologiilor;
-          politica de investiţii.
D. Factorii demografici, care pot influenţa managementul firmei:
-          numǎrul populaţiei;
-          structura socioprofesionalǎ a populaţiei;
-          ponderea populaţiei ocupate;
-          populaţia activǎ;
-          nivelul de pregǎtire şi culturǎ a populaţiei;
-          competenţa profesionalǎ a managerilor;
-          capacitatea profesionalǎ a lucrǎtorilor.
E. Factorii socioculturali:
-          structura socialǎ a populaţiei;
-          ocrotirea sǎnǎtǎţii;
-          învǎţǎmântul;
-          cultura;
-          ştiinţa;
-          mentalitatea.
F. Factorii politici, care includ:
-          politica economicǎ a statului;
-          politica monetarǎ;
-          politica vamalǎ;
-          politica valutarǎ;
-          politica fiscalǎ;
-          politica finaciarǎ;
-          politica investiţiilor etc.
G. Factorii naturali (ecologici) includ:
-          resursele naturale;
-          apa;
-          solul;
-          clima;
-          vegetaţia;
-          fauna etc.

6. Principalii factori de mediu cu influenţǎ asupra managementului
    firmelor comerciale din România în perioada tranziţiei la economia
    de piaţǎ
În perioada tranziţiei intervin schimbǎri radicale în societatea şi economia româneascǎ: se modificǎ legislaţia, apar noi instituţii, în timp ce altele dispar, se restructureazǎ economia, se modificǎ formele de proprietate, se dezvoltǎ concurenţa între firmele economice – se restructureazǎ societatea în ansamblul ei.
Toate aceste modificǎri genereazǎ o sumǎ de factori de influenţǎ asupra firmelor de afaceri. În funcţie de efectul pe care aceştia îl au asupra activitǎţii şi managementului firmelor, ei se pot grupa în 2 categorii:
A.    Factori favorizanţi;
B.     Factori perturbatori.
A. Factorii favorizanţi au o influenţǎ pozitivǎ asupra firmelor, potenţându-le activitǎţile şi eficienţa. În aceastǎ categorie se includ:
-          depolitizarea managementului firmelor economice;
-          autonomia deplinǎ a conducerii firmelor şi reducerea intervenţiei statului în activitatea lor;
-          dezvoltarea tehnicii de calcul, a informaticii şi telecomunicaţiilor, creşterea posibilitǎţilor de îmbunǎtǎţire a pregǎtirii managerilor şi executanţilor;
-          accesul firmelor la realizǎrile cercetǎrii ştiinţifice şi la tehnologiile moderne;
-          amplificarea relaţiilor economice între firme;
-          dezvoltarea concurenţei, ce favorizeazǎ diversificarea şi creşterea calitativǎ a producţiei de bunuri şi servicii, reducerea consumurilor, reducerea preţurilor etc.
B. Factorii perturbatori influenţeazǎ negativ activitǎţile şi performanţele firmelor:
-          relaţiile tensionate management-sindicate şi instabilitatea economico-socialǎ (manifestatǎ cu precǎdere în anii de început ai tranziţiei);
-          criza de subproducţie (de materii prime, energie, combustibil, produse agricole etc.);
-          uzura moralǎ a mǎrfurilor oferite pieţei;
-          reducerea cererii interne, datoratǎ scǎderii puterii de cumpǎrare;
-          reducerea cererii externe, datoratǎ scǎderii competitivitǎţii produselor oferite la export;
-          blocajul financiar ce perturbǎ fluxurile financiare între întreprinderi;
-          inflaţia, care provoacǎ dificultǎţi în previzionarea şi planificarea activitǎţii firmelor;
-          manifestarea riscului în afaceri şi ameninţarea falimentului;
-          fiscalitatea ridicatǎ, ce diminueazǎ posibilitǎţile de acumulare şi investiţii;
-          sistemul bancar, insuficient dezvoltat, generând servicii deficitare şi dificultǎţi de finanţare, creditare;
-          legislaţia instabilǎ şi interpretativǎ;
-          lupta pentru putere în cadrul întreprinderilor de stat şi instituţiilor publice;
-          birocraţia din administraţie;
-          criza proprietǎţii de stat;
-          criza managerialǎ, îmbrǎcând mai multe aspecte:
Ø  criza de competenţǎ, autoritate şi responsabilitate;
Ø  criza creativitǎţii tehnice, datoratǎ lipsei elitelor profesionale;
Ø  criza înţelegerii fenomenului economic;
Ø  criza motivaţiei;
Ø  criza de mentalitate.

7. Reacţia managementului firmei de comerţ şi turism la influenţa
    factorilor de mediu
Studiile efectuate asupra mediului ambiant au dus la identificarea a trei opţiuni principale ale managementului firmei pentru a face faţǎ acţiunilor mediului extern:
1.      Adaptarea.
2.      Influenţarea factorilor de mediu.
3.      Schimbarea orientǎrii.
1. Adaptarea presupune schimbarea modului de desfǎşurarea a activitǎţii unei firme astfel încât sǎ devinǎ mai compatibilǎ cu caracteristicile mediului. Aceastǎ procedurǎ acceptǎ mediul extern aşa cum este şi cautǎ sǎ gǎseascǎ metode pentru adaptarea firmei la acesta. Existǎ 4 metode de realizare a adaptǎrii firmei:
a. Metoda stocului tampon – presupune stocarea unei cantităţi de resurse sau a unei părţi din producţia realizată în scopul amortizării influenţei fluctuaţiilor de mediu. Această metodă se foloseşte atunci când firma nu este sigură de cantitatea aprovizionată sau de resursele pentru producţie. De asemenea, producţia se stochează atunci când pe piaţă există mari fluctuaţii ale cererii. Dezavantajul acestei metode este reprezentat de cheltuielile ridicate cu depozitarea şi perisabilitatea produselor.
b. Metoda atenuării fluctuaţiilor – constă în adoptarea unor decizii ce reduc efectele variaţiilor factorilor de mediu caracteristici unor anumite pieţe.
Exemplu: întreprinderile energetice acordă reduceri periodice de preţuri pentru a încuraja folosirea masivă a energiei electrice. Similar, la sfârşitul fiecărui sezon, lanţurile de magazine oferă reduceri de preţuri pentru epuizarea stocului rămas. De asemenea, unele firme acceptă diminuarea pe termen scurt a profitului prin reducerea unor preţuri. Alte firme introduc noi modalităţi de vânzare, de asociere a vânzărilor cu anumite servicii şi facilităţi şi urmăresc să depisteze noi segmente de piaţă interesate de anumite produse.
c. Previzionarea – reprezintă un proces de anticipare a schimbărilor condiţiilor de mediu şi a potenţialelor evenimente ce pot afecta activitatea firmei. Dacă previziunea este făcută cu acurateţe cresc şansele firmei de a face faţă schimbărilor din mediul extern. De exemplu: unele magazine angajează în part time personal suplimentar pentru a face faţă perioadelor aglomerate. În această situaţie, previziunea se bazează pe experienţă. Însă, în cazul în care fluctuaţiile se referă la factori în dinamică sau cu o complexitate ridicată (tendinţele economice), activitatea de previziune este mai complexă. De aceea, multe firme importante şi-au înfiinţat departamente specializate, care se ocupă cu activitatea de previziune.
d. Raţionalizarea – reprezintǎ limitarea accesului clienţilor la produsele sau serviciile pentru care existǎ o cerere ridicatǎ. Prin intermediul raţionalizǎrii firma poate evita creşterea temporarǎ a capacitǎţii de producţie atunci când se confruntǎ cu o cerere în creştere. Acest lucru constituie un avantaj deoarece  multe costuri asociate extinderii capacitǎţii de producţie (construirea unei fabrici, achiziţionarea de noi echipamente) continuǎ sǎ existe şi în perioadele în care cererea este în scǎdere. Raţionalizarea este folositǎ şi atunci când cererea este mai mare decât cea previzionatǎ sau când extinderea producţiei se face lent (deoarece sunt previzionate riscuri crescute pe piaţǎ sau datoritǎ costurilor ridicate). Totuşi raţionalizarea are şi un dezavantaj: refuzând sǎ serveascǎ un client firma poate pierde potenţiale afaceri. Exemplu: Dupǎ ce firma suedezǎ IKEA (producǎtor de mobilǎ) a deschis primele magazine  în S.U.A.  a pierdut 500 milioane $ datoritǎ faptului cǎ stocurile existente din produsele cele mai populare nu au acoperit volumul de marfǎ solicitat de clienţi.
2. Influenţarea factorilor de mediu
În opoziţie cu adaptarea aceastǎ opţiune implicǎ încercarea de a influenţa factorii de mediu pentru a-i face mai compatibili cu activitatea firmei. În loc sǎ accepte factorii de mediu ca atare, o firmǎ poate încerca sǎ-i modifice astfel încât aceştia sǎ devinǎ favorabili firmei. Existǎ câteva metode de realizare a acestei opţiuni. Cele mai des folosite sunt:
a. Promovarea produselor şi relaţiile cu publicul
O modalitate de a influenţa mediul extern este promovarea, adicǎ utilizarea comunicǎrii prin mass-media pentru a face publicitate produselor şi/sau serviciilor oferite de firmǎ. Înrudite cu promovarea sunt relaţiile cu publicul (public relations), care implicǎ utilizarea comunicǎrii în mass-media şi a activitǎţilor asociate pentru crearea unei imagini favorabile despre firmǎ în rândul publicului.
Promovarea şi relaţiile cu publicul pot duce la influenţarea în bine a factorilor de mediu. De asemenea, în plus faţǎ de campaniile publicitare obişnuite, numeroase firme sponsorizeazǎ diferite activitǎţi sportive, universitǎţi sau participǎ la acţiuni caritabile.
b. Persoanele de interfaţǎ
O altǎ metodǎ de influenţare în bine a factorilor de mediu este crearea unui sistem de interfaţǎ între firmǎ şi principalele elemente ale mediului. Persoanele care au rolul de a asigura interfaţa cu mediul îndeplinesc douǎ funcţii:
-          pot colecta informaţii din mediul extern şi pot filtra ceea ce este important şi transmite informaţiile importante în interior;
-          pot rǎspândi informaţii favorabile despre firmǎ în exterior.
Aceste persoane pot fi: agenţi de vânzǎri, specialişti în vânzǎri, în recrutarea personalului, recepţioneri, avocaţi, oameni de ştiinţǎ.
c. Recrutarea personalului
Recrutarea este procesul de identificare şi atragere în firmǎ a candidaţilor capabili sǎ ocupe locurile vacante. Se cautǎ candidaţii ce au  cunoştinţe şi legǎturi strânse cu diferiţi factori de mediu. De exemplu: multe firme angajeazǎ salariaţi ai firmelor concurente.
d. Negocierea contractelor
În unele cazuri aceasta poate avea o influenţǎ semnificativǎ dacǎ se urmǎreşte obţinerea unor acorduri favorabile în domenii importante. Contractele cu furnizorii şi clienţii sunt mijloace des întâlnite pentru îmbunǎtǎţirea relaţiilor cu mediul.
e. Cooptarea este o altǎ metodǎ de influenţare în bine a factorilor de mediu. Aceasta presupune atragerea de persoane din mediul extern în funcţii de conducere într-o firmǎ. De exemplu: Atragerea de persoane importante ale vieţii politice, culturale, ştiinţifice în Consiliul de Administraţie al unei firme. O metodǎ înruditǎ este interconexiunea conducerii, caz în care firme diferite au membrii comuni în Consiliul de Administraţie.
f. Societǎţile mixte (joint ventures)
Un fenomen ce ia amploare este crearea acestor societǎţi. O societate mixtǎ ia naştere atunci când douǎ sau mai multe firme hotǎrǎsc sǎ producǎ în comun bunuri sau servicii. Societǎţile mixte oferǎ anumite avantaje reciproce ce ar fi greu de atins în alte condiţii (reducerea costurilor, extinderea pe piaţǎ, perfecţionarea tehnologiilor, creşterea eficienţei).
g. Asociaţii ale comercianţilor -  aceste unesc persoane şi firme cu preocupǎri comune în afaceri. Membrii unei asociaţii pot fi producǎtori, distribuitori, importatori, brokeri sau vânzǎtori ai unui produs/grupǎ de produse. De asemenea, pot fi firme sau persoane interesate de un anume sector economic. O astfel de asociaţie este C.C..I.R. (Camera de Comerţ şi Industrie a României). Asociaţiile de comercianţi pot conduce cu succes campaniile de promovare a diferitelor produse, pot influenţa legislaţia şi alte elemente ale mediului  extern.
h. Acţiuni pe plan politic
Mediul extern poate fi influenţat şi de activitatea politicǎ prin care comercianţii încearcǎ sǎ influenţeze legislaţia şi comportamentul autoritǎţilor statului. Activitatea politicǎ poate fi condusǎ de fiecare firmǎ în parte sau de o singurǎ organizaţie în numele mai multor firme.
3.Schimbarea domeniului de activitate este o altǎ opţiune pentru rezolvarea problemelor de mediu, ce presupune modificarea produselor şi serviciilor oferite de firmǎ, astfel încât sǎ beneficieze de factori de mediu mai favorabili. O firmǎ îşi poate schimba în totalitate domeniul de activitate sau poate doar sǎ-şi diversifice oferta de bunuri/servicii. Exemplu: O firmǎ americanǎ,  producǎtoare de azbest a întâmpinat dificultǎţi la reînnoirea asigurǎrii de rǎspundere civilǎ. Ca urmare, s-a decis sǎ investeascǎ în domeniul asigurǎrilor, înfiinţându-şi propria companie de asigurare şi oferind asigurǎri de rǎspundere civilǎ tuturor producǎtorilor de azbest  din S.U.A.


loading...