marți, 28 februarie 2017

Ecomarketingul in agricultura

Tags

Marketingul ecologic şi protecţia mediului

Marketingul ecologic constituie o noţiune prin care se înţelege optimizarea
politicii de întreprindere şi de marketing în strânsă corelaţie cu ecologia.
            Acesta poate fi definit părin patru tipuri de politici de organizare a marketingului:
-          de orientare funcţională;
-          de orientare productivă;
-          spre clientelă;
-          spre teritoriu.
În cazul produselor agroalimentare cu performanţe ecologice(soia,rapiţa etc.)snt incluse criteriile de ecologie pe care trebuie să le satisfacă noul produs determinând din această cauză costuri suplimentare.
Datorită faptului că în actuala etapă de dezvoltare a politicilor de protecţie a mediului şi a sănătăţii oamenilor întreprinderea elaborează pe lângă politicile ecomice şi un ansamblu de măsuri grupate în politici ecologice care la rândul lor generează costuri ecologice(datorită unor tehnologii noi sau modalităţi de ambalare diferite etc.).

                       Ecomarketingul în agricultură

Acesta se referă la o multitudine de sfere şi domenii de activitate dintre care cele mai semnificative sunt:
1.      Protejarea solului,apelor şi aerului împotriva poluării şi degradării;
2.      Refacerea solului,apelor,aerului(unde este cazul);
3.      Cercetarea şi introducerea în producţia agricolă şi industrieie alimentare a bioindustriei,biotehnologiilor şi a tehnologiilor ecologice;
4.      Colectarea şi utilizarea pentru nutriţia oamenilor şi a animalelor a produselor comestibile într-o proporţie cât mai mare furnizate aproape gratuit de către natură(fructe de pădure,vânat,produse piscicole etc.);
5.      Colectarea şi utilizarea pe scară largă  aplantelor medicinale(care au un procent mic de poluare);
6.      Colectarea şi reciclarea deşeurilor şi produselor secundare provenite din agricultură,industria alimentară,consum etc.;
7.      Înfrumuseţarea mediului ambiant prin flori,culturi,creşterea păsărilor şi animalelor de apartament,agroturism etc.;
8.      Prevenirea comercializării unor produse care sunt infestate sau nocive atât pentru sănătatea omului cât şi a mediului.
Totodată ecomarketingul produselor agroalimentare are în vedere două obiective importante:
1.      Condiţiile în care se poate desfăşura profitabil o agricultură organică pe bază de biotehnologii ca alernativă sustenabilă;
2.      Aplicarea tehnologiilor ecologice şi cercetării de marketing şi orientarea acestora în şapte direcţii.
Cele şapte direcţii sunt:
1.      Depistarea zonelor şi gospodăriilor agricole în care se practică cu prioritate tehnologii ecologice(organice – hrănirea animalelor,generând îngrăşăminte naturale organice);
2.      Cercetarea producţiei,distribuţiei produselor şi profitului obţinut în aceste gospodării(obţinerea laptelui,transmiterea spre procesare industrială etc.);
3.      Cercetarea pieţei produselor ecologice şi a posibilităţilor de extindere ale acestora(recomandarea folosirii ouălelor de prepeliţă,sau de la găini nestresate);
4.      Testarea pieţei produselor realizate prin tehnologii nepoluante,stabilirea perspectivelor în raport de evoluţia factorilor de influenţă;
5.      Experimentarea unor structuri de producţie şi de marketing ale produselor agroalimentare ecologice şi promovarea acesteia pe piaţa internă şi externă;
6.      Organizarea valorificării într-o proporţie cât mai mare a condiţiilor materiale deosebite pe care le oferă flora şi fauna naţională(fructe de pădure,ciuprci,melci,vânat,plante medicinale,pescuit etc.)dezvoltând cercetarea de marketing pentru fiecare grupă de produse;
7.      Extinderea activităţii agricole legate de cadrul ambiental,necesare refacerii energiei umane prin agroturism,restaurante de crudităţi,de degustări de produse agroalimentare în zone cu diferite profile şi vocaţii agricole,arhitecturale,peisagiste etc.
În concluzie ecomarketingul constituie "acel domeniu al ştiinţelor economice care trebuie să ţină seama de cerinţele consumatorului" în special prin politica produselor,prin modificările survenite în procesul de producţie şi prin ciclul de viaţă al acestui produs.


Piaţa produselor agroalimentare(Cererea şi oferta de produse agroalimentare)

Piaţa reprezintă sfera economică în care producţia de mărfuri apare sub formă de ofertă,iar nevoia de consum(productiv sau individual)sub formă de cerere de mărfuri.*
*-opinie exprimată de profesor Ţimiraş Laura,în capitolul doi al cursului său.
            Prin piaţă se înţelege sfera economică a confruntării la un moment dat al ofertei şi cererii unui anumit bun sau serviciu şi realizării lor sub forma actelor de vânăare – cumpărare.
            Profesorul Chiva susţine că piaţa alimentară este considerată un mic joc colectiv în care agenţii economici independenţi(consumatori,producători agricoli şi industriali,instituţii,experţi etc.)caută să-şi realizeze dorinţele ţinând seama de restricţiile lor.
            Cu alte cuvinte deci piaţa se poate defini în raport de un anumit produs (grupe de produse) şi existenţa unui spaţiu geografic.

                        Tipuri de pieţe
            a)După mărimea lor pot fi:
- piaţă locală;
- piaţă regională;
- piaţă naţională;
- piaţă internaţională;
- piaţă mondială.
            b)După modul de funcţionare pot fi constituite cinci tipuri de piaţă:
- a bunurilor şi serviciilor;
- a capitalurilor;
- a muncii;
- a titlurilor de valoare;
- monetară.
            Observaţie
            Ca sens piaţa poate reflecta:
• locul unde se desfăşoară o tranzacţie;
• condiţiile acestei tranzacţii.
            De reţinut că piaţa pe care se tranzacţionează produsele agricole în relaţia economiei internaţionale este considerată o piaţă a produselor de bază(exemplu: lână, bumbac,pieile brute,cerealele).
            c)Piaţa perfectă- pe această piaţă cererea şi oferta nu se schimbă,iar preţul rămâne uniform cu observaţia că trebuie ţinut cont de cheltuielile cu depozitarea produselor.
            Un rol important în analiza şi evaluarea agromarketingului îl ocupă piaţa perfectă,care constituie un etalon pentru aprecierea variaţiilor unui preţ pe teritoriul în care sunt dispersaţi cumpărătorii şi vânzătorii.

                        Oferta – pe piaţa produselor de bază din agricultură

            Această piaţă este în general dispersată şi neregulată din punct de vedere cantitativ,din această cauză în cazul ofertei volumul producţiei depinde atât de tehnica de dotare(tehnologii,echipamente)cât şi de condiţiile climatice şi biologice care sunt aleatorii.Analiza unei oferte cantitative pe o piaţă de desfacere depinde în general de beneficiul pe care îl va realiza întreprinzătorul(producătorul agricol)care poate satisface oferta cantitativă.
            De reţinut că această ofertă poate fi influenţată de un ansamblu de cauze care vor determina de altfel şi schimbări ale costurilor sau preţurilor pentru produsele agricole.
            Ca principale cauze menţionăm:
-          fondul funciar existent din punct de vedere al terenurilor agricole disponibile pe care să se realizeze produse din structura ofertei cantitative;
-          capacitatea de producţie a terenurilor şi inzestrarea tehnică care condiţionează sistemul agricol de producţie;
-          factorii climatici,condiţiile climatice şi situaţiile accidentale pot genera modificări cu influenţe asupra ofertei cantitative;
-          producţia culturilor şi animalelor;
-          forţa de muncă utilizată în agricultură şi structura acestora;
-          mijloace de finanţare şi facilităţile de acordare de credite;
-          factorii socio-economici care se manifestă;
-          preţul produsului oferit de piaţă;
-          preţul produselor de substituire apărute pe piaţă;
-          preţul mijloacelor de producţie etc.
Aceşti factori pot genera anumite influenţe asupra unor costuri sau preţuri de vânzare acceptate sau încurajate de producător,astfel trebuie să avem în vedere că oferta de produse agricole pe o anumită piaţă se constituie din:"producţie internă,stocuri şi din importuri",reflectând astfel anumite particularităţi care o fac dependentă de factorii climatici sau sezonieri şi de nivelul stocurilor(în cazul produselor agricole stocabile).

Caracteristicile producţiei agricole care influenţează oferta de produse

            a)Sezonabilitatea;
            b)Perisabilitatea;
            c)Variabilitatea;
            d)Gradul de concentrare;
            e)Caracterul rigid.

            a)Sezonabilitatea – se referă la oscilaţiile anuale ale producţiei agricole(producţia vegetală comparativ cu, cea animală).Această caracteristicăinfluenţează oferta de produse agroalimentare deoarece oscilaţiile sezoniere sunt determinate de succesiunea anotimpurolor,de ciclurile bilogice specifice fiecărei culturi pentru ajungerea acestora la maturitate(ciclurile de reproducere ale animalelor sau sezonabilitatea produselor vegetale).
            b)Perisabilitatea – este proprietatea produselor agricole vegetale sau animale de a-şi pierde în timp proprietăţile iniţiale(exemplu:depreciere calitativă cât şi pierderi în greutate).Ca şi cauze pot fi menţionate caracteristicile fizico-chimice şi biologice(exemplu:cereale,legume,cartofi,fructe etc.)care datorită unor modificări microbiologice sau unor condiţii de stocare şi depozitare improprii îşi pot pierde proprietăţile.
            c)Variabilitatea cantitativă şi calitativă a producţiei este determinată de trei grupe mari de factori:
- factori climatici(temperatură,lumină,precipitaţii);
- factori pedologici conţinutul în apă şi elemente minerale(pH,structură şi umiditatea solului);
- factori agrotehnici – se referă la ansamblul lucrărilor realizate de om care au ca scop protecţia plantelor sau o bună nutriţie a acestora(exemplu:irigaţiile,asolamentele,utilizarea îngrăşămintelor chimice etc.).
            d)Gradul scăzut de concentrare al producţiei agricole
            Gradul de dispersare teritorială a producţiei agricole sau producătorii agricoli(atât sub aspect geografic cât şi economic)este diferit de la o piaţă la alta generând din acest motiv oferte diferite de produse.
            e)Caracterul rigid al ofertei de produse agricole – este generat de dificultatea de adaptare a producţiei agricole la modificările intervenite la nivelul preţurilor sau al cererii,astfel deciziile luate în cultivarea anumitor plante sunt însoţite de un mare risc generând o anumită rigiditate a ofertei de produse agricole.



                        Cererea de produse agroalimentare

            Aceasta reprezintă cantitatea de produse agricole şi alimente pe care cumpărătorii sunt dispuşi să o cumpere la un moment dat.
            Ca principale particularităţi prin care cererea variază sau este determinată pot fi menţionate cele două categorii de factori endogeni şi exogeni alături de grupele de factori obiectivi şi subiectivi.
            Factorii endogeni(vârsta,sexul,dimensiunile corporale,activitatea psihică,efortul fizic depus etc.) – aceştia sunt consideraţi că fac parte din categoria factorilor interni.Aceştia determină o anumită influenţă asupra naturii şi cantităţii de produse cerute de populaţie.
            Observaţie :exemplu:pentru estimarea cererii de alimente poate fi utilizată "scara Oxford"care determină o unitate de consum(u.c.),astfel şeful unei gospodării este estimat  cu 1 u.c.,ceilalţi membrii adulţi din acea gospodărie sunt estimaţi la 0,7 u.c.,iar copii sunt estimaţi la 0,5 u.c..
Totodată consumul alimentelor poate cuprinde un regtim alimentar normocaloric estimat la 3000 calorii/zi.
Notă: sunt construite structuri ale consumului ca valoare energetică care în mod procentual pentru 100% cuprinde:
-          lapte şi produse derivate 15%;
-          carne şi peşte 8%;
-          ouă 2%;
-          zahăr şi produse zaharoase 8%;
-          cereale şi leguminoase uscate 40%;
-          legume şi fructe 15%.
Observaţie: la 100 g proteină se recomandă :50 g proteină de origine animală şi 50 g proteină de origine vegetală.
Factorii exogeni( externi) – mediul,clima,condiţiile de muncă etc.
Mediul în care locuieşte o persoană poate influenţa hotărâtor cantitatea şi natura produselor consumate.
Veniturile populaţiei – nivelul acestora generează modificări de natură calitativă asupra cererii precum şi modificări de natură cantitativă.
Observaţie: gustul,mirosul,aspectul,aroma etc.sunt factori care influenţează hotărâtor cererea,la fel ca dorinţele,aspiraţiile,preferinţele ca factori subiectivi acţionează asupra cererii de produse agroalimentare.
Notă: Autoconsumul este considerat ca fiind un mod de consum al producătorului pentru uzul propriu având nivele diferite în fncţie de diferenţierile generate de anumite categorii de populaţie.
Sezonabilitatea în cazul cererii aceasta este determinată atât de factori climatici cât şi de anumite evenimente.
                       Condiţiile climatice
            Acestea influenţează hotărâtor consumul de legume,fructe şi carne la fel cu,caracterul sezonier al producţiei agricole şi implicit al produselor alimentare influenţând sezonabilitatea cererii.

                       Întrebări pentru examen:
1.Să se definească cererea şi oferta de produse agroalimentare.
2.Să se indice factorii endogeni şi exogeni care generează cererea de produse agroalimentare precum şi modul în care aceştia acţionează asupra formării sale.
3.Să se indice particularităţile cererii şi ale ofertei de produse agroalimentare.



loading...