Global Rabota

marți, 28 februarie 2017

Definirea si caracteristicile investitiilor

Tags

Investiţiile pot fi definite în funcţie de cele două sensuri ale acestei noţiuni în sens larg, respectiv în sens restrâns.
În sens larg, investiţiile reprezintă totalitatea cheltuielilor sau alocărilor de fonduri de la care se aşteaptă obţinerea de venituri viitoare. Cu alte cuvinte, investiţiile reflectă plasamentul de mijloace băneşti atât în imobilizări pe termen lung de natură corporală, necorporală şi în participaţiuni, cât şi în imobilizări pe termen scurt.
În sens restrâns, investiţiile sunt cheltuielile angajate pentru obţinerea de active fixe (construirea, reconstruirea, lărgirea, modernizarea şi achiziţionarea de active fizice de natura maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, clădirilor, mijloacelor de transport şi a altor instrumente de muncă). Sunt considerate investiţii şi cheltuielile cu lucrările de proiectare, prospecţiunile şi explorările geologice, precum şi cele legate de pregătirea personalului ce va lucra la obiectivele de investiţie.
De asemenea, după opiniile mai multor autori de specialitate, investiţiile pot fi definite din mai multe puncte de vedere.
Astfel, în viziune economică, investiţiile au în vedere constituirea capitalului fix (a factorilor de producţie şi de comercializare), ce contribuie la creşterea potenţialului economic al întreprinderii şi la funcţionarea acesteia pe mai multe cicluri de exploatare succesive.
            Din punct de vedere financiar, investiţia reprezintă schimbarea unei sume de bani prezentă şi certă pentru achiziţionarea sau obţinerea unor active fixe, în speranţa obţinerii unor venituri viitoare superioare, dar probabile, din exploatarea acestora. Investiţiile sunt rezultatul angajării de cheltuieli în active imobilizate în vederea obţinerii unor fluxuri de încasări, eşalonat în timp, din exploatarea acestora.
În sens contabil, investiţiile sunt alocările de sume (trezorerii disponibile) pentru procurarea sau producerea de active fixe (terenuri, clădiri, echipamente, patente, etc.) care vor genera fluxuri financiare de venituri şi cheltuieli din exploatare.
Psihologic, investiţia are în vedere intenţia individului sau firmei care investeşte ceea ce duce la decalarea consumului în timp. Astfel, cel care investeşte, investitorul, îşi asumă nişte riscuri atunci când acceptă schimbul unor satisfacţii certe şi imediate, în speranţa obţinerii unor satisfacţii viitoare superioare, dar incerte.
Indiferent de modul de definire al investiţiilor, acestea prezintă următoarele caracteristici specifice:
o   cu ocazia desfăşurării unei investiţii se produce o transformare a valorii din forma bănească în forme materiale diverse care au durate de viaţă economică îndelungate;
o   prin procesele de valorificare care urmează se speră obţinerea unei valori suplimentare concretizată într-un surplus monetar;
o   operaţiunile de constituire a activelor imobilizate şi cele de valorificare implică numeroase riscuri care dau caracter aleatoriu rezultatelor;
o   pe durata desfăşurării investiţiei are loc o imobilizare de mijloace financiare al cărei cost trebuie acoperit în viitor de rezultatele nete sperate.

Cheltuiala iniţială (I0), numită şi fluxuri absorbite, a unui proiect de investiţii reprezintă mărimea netă a capitalului necesar pentru realizarea investiţiei, respectiv pentru a achiziţiona activele necesare proiectului.
Elementele componente ale cheltuielilor iniţiale sunt:
·         costul de achiziţie al activelor fixe (imobilizări necorporale, corporale, financiare), precum maşini, instalaţii, construcţii, licenţe, titluri de participare - reprezentând preţul de facturare al acestora, în funcţie de care se stabileşte mărimea amortizării;
·         costul de oportunitate al activelor întreprinderii puse la dispoziţia proiectului de investiţii – acesta este valoarea de înlocuire a acestor active ca şi când ele s-ar procura din afara firmei;
·         cheltuielile de instalare şi montaj a echipamentelor şi instalaţiilor noi şi cheltuielile de instruire a personalului în exploatarea acestora;
·         nevoia de active circulante nete (nevoia de fond de rulment), respectiv creşterea stocurilor, creanţelor şi datoriilor comerciale, determinate de punerea în funcţiune a noilor capacităţi de producţie;

Cash-flow-ul disponibil (CFt) sau fluxurile generate, reprezintă excedentele nete de trezorerie disponibile pentru plata dividendelor.
Calculul acestuia porneşte de la contul de profit şi pierdere previzional al noii investiţii, în care sunt estimate vânzările, dar şi cheltuielile suplimentare ocazionate de darea în exploatare a investiţiei: Fiind vorba de o estimare viitoare trebuie să se considere următoarele:
·         mediu economic cert, fără variaţii ale rentabilităţilor viitoare;
·         capitaluri proprii suficiente, pentru a permite separarea deciziei de investiţii de cea de finanţare şi deci neluarea în calcul a cash-flow-urilor disponibile, a dobânzilor la capitalurilor împrumutate şi nici a economiilor de impozit aferente acestora.
Cash-flow-ul disponibil este expresia monetară a cash-flow-urilor de exploatare (fluxurile de trezorerie nete de impozit, generate de exploatarea proiectului) după finanţarea creşterii economice ulterioare proiectului de investiţii.
Creşterea economică (CEt) are în vedere variaţia nevoii de active circulante nete (ΔACnt) de datoriile de exploatare şi variaţia imobilizărilor la sfârşitul anului (ΔImt), determinându-se prin însumarea acestora, astfel:
CEt = ΔACnt + ΔImt ,        
unde:   ΔACnt= (ACt - Dexpt) – (ACt-1 – Dexpt-1) = ΔNFRt
ΔImt=Imt – Imt-1+ Amt
           Deci,     
CFt = CFexpt - CEt
Cash-flow-ul disponibil (CFt) se determină astfel:
Cifra de afaceri – Costurile variabile - Costurile fixe (- Amortizarea ) =
= Excedentul brut de exploatare (numit şi profitul din exploatare)(EBEt) – Amortizarea =
= Cash-flow din exploatare (CFexpt) – Variaţia la sfârşitul anului a imobilizărilor (ΔImt) – Variaţia nevoii de active circulante nete de datoriile de exploatare (ΔACnt) =
= Cash-flow disponibil(CFt).


loading...