Declansarea celui de- al doilea razboi mondial si primele operatiuni militare

La 1 septembrie 1939, invadarea de catre trupele germane a teritoriului polonez a declanşat cel de-al doilea război mondial (1939-1945). Ordinea politică mondială, consacrată juridic prin tratatele semnate la Conferinţa de pace de la Paris (1919-1920), a fost încălcată.
Care au fost cauzele ce au dus la declanşarea războiului? Istoricul Eric Hobsbawm menţionază că secolul al XX-lea a fost marcat de război, a trăit şi a găndit în termenii războiului chiar şi atunci când tunurile şi bombele nu exploadau. Istoricul A.J.P.Taylor, la rândul său, consideră că originele celui de-al doilea mondial sunt controversate. Printre sursele conflictului se regăsesc eşecurile organizării postbelice a lumii: lipsa de coeziune a Marilor puteri la Conferinţa de la Paris; neimplicarea SUA in aplicarea şi respectarea propriilor principii; politica promovată de noua putere a Rusiei sovietice precum şi politica revizionistă şi revanşardă promovată de Germania, căreia i s-a alăturat Italia, Japonia şi alte state mai mici.
Printre autorii morali se înscrie Adolf Hitler, creaţia Versailles-ului şi, pe de altă parte, creaţia ideilor comune ale Europei contemporane. Mai mult decât atât, el a fost creaţia istoriei germane şi a prezentului german. “Hitler a fost - menţionează istoricul A.J.P.Taylor - placa de rezonanţă pentru naţiunea germană”. Conducătorul U.R.S.S., I.V.Stalin, este şi el, la rândul său, unul dintre autorii morali ai conflictului, prin semnarea pactului din 23 august 1939.
Prin atacarea Poloniei a fost pus în aplicare Planul alb, avizat de Hitler încă la 11 aprilie 1939. Iniţial, Italia şi-a proclamat neutralitate, urmată de Japonia, apoi SUA. La 6 septembrie 1939 aceeaşi poziţie a fost adoptată şi de Consiliul de Coroană al României. În schimb, Franţa şi Marea Britanie au pus în aplicare garanţiile acordate Poloniei în primăvară şi au declarat război Germaniei.
Atacul asupra Poloniei punea în aplicarea războiul fulger - blitzkrieg-ul, armata poloneză fiind scoasă practic din luptă după primele zece zile. La 17 septembrie 1939, Stalin, punând în practică prevederile protocolului secret din 23 august, ordonă atacarea Poloniei dinspre Est. După ocuparea unei părţi din teritoriul polonez, Uniunea Sovietică se îndreaptă în direcţia Nord-Vest, respectiv spre vecinii din zona baltică şi Finlanda. Tratatele încheiate între 29 septembrie şi 10 octombrie cu Estonia, Letonia şi Lituania, au creat cadrul propice pentru ocuparea lor de către Armata Roşie, pentru stabilirea unui “cap de pod” în vederea ofensivei în direcţia Finlandei, atacată la 30 noiembrie 1939. Liga Naţiunilor a declarat Uniunea Sovietică stat agresor şi la 14 decembrie aceasta a fost exclusă din Ligă.
Pe Frontul din Vest, atât trupele Wermachtul-lui, cât şi cele ale francezilor şi englezilor nu s-au antrenat în mişcări consistente, situaţia menţinându-se până la 9 mai 1940. Această linişte relativă a fost catalogată drept “război ciudat”, ceea ce înseamnă de fapt lipsa unor acţiuni militare ale părţilor implicate în conflict.
După blitzkrig-ul purtat în direcţia Vest, următoarea ţintă va fi Franţa, care va capitula la 22 iunie 1940. Germanii au ţinut să semneze armistiţiul în acelaşi vagon unde ei capitulaseră în 1918, la Compiegne.
Urma un alt obiectiv - ocuparea Angliei, operaţiune dificilă ce implica resurse militare importante. Ofensiva, începută la 8 august 1940 printr-un atac al flotei aeriene germane Luftwaffe, a declanşat o ripostă engleză. După atacul masiv asupra Londrei din 10 mai 1941, Hitler a abandonat ideea debarcării în Marea Britanie.
O altă zonă care după capitularea Franţei a atras atenţia dictatorilor de la Berlin şi Moscova a fost cea a Balcanilor şi Sud-Estul Europei.
În 1940, România a fost prima victimă fiind “silită” să cedeze Basarabia şi Nordul Bucovinei şi partea de Nord-Vest a Transilvaniei. În aceste condiţii, odată cu dispariţia României Mari, noua conducere de la Bucureşti - mareşalul Ion Antonescu - se va ralia la puterile Axei.
Turcia şi-a declarat neutralitatea, statut pe care a reuşit să-l menţină pe parcursului conflagraţiei mondiale. Soarta Greciei a fost hotărâtă de armata italiană, care a atacat-o la 28 octombrie 1940, sprijinită apoi de cea germană, deşi Grecia îşi proclamase anterior neutralitatea. La 25 martie 1941, Iugoslavia a aderat la Pactul Tripartit. La Belgrad se produce o lovitură de stat, iar noua conducere proclamă neutralitatea Iugoslaviei. Germania declanşează un atac în direcţia Belgradului, fiind sprijinită de trupele bulgare şi ungare. După capitularea Iugoslaviei la 17 aprilie, statul iugoslav este dezmembrat, iar Croaţia îşi proclamă independenţa, la 13 aprilie, sub domnia ducelui de Spoleto. Întregul teritoriu al ţării a fost cuprins de o amplă mişcare de partizani, dar rezistenţa era divizată: o parte era condusă de comunistul Tito, alta de colonelul Mihailovici, liderul cetnicilor.


Postări populare de pe acest blog

Surse de energie

Surse ale conflictului

Mihai Eminescu (viata si activitatea literara)