Continutul planificarii financiare

Toate tipurile de activităţi ale întreprinderii se coordoneaza prin intermediul planificării. Planificarea – o funcţie specială a procesului de gestiune(sau ungen special de luare a deciziei), deoarece nu se referă doar la un singur eveniment, ci cuprinde toată activitatea întreptrinderii şi constituie un proces de determinare a acţiunilor care urmează să fie efectuate în viitor.
Prin planificare se înţelege programarea, coordonarea şi conducerea pe bază de plan a activităţii întreprinderii. Altfel spus- un proces prin care o firmă stabileşte unde se află, unde ar dori să ajungă şi ce resurse financiare sunt necesare pentru aceasta.
Toate acestea au caracteristic faptul că se referă la prospectarea viitorului.
Pentru a putea stabili unde se află firma trebuie să evalueze atent toate resursele pe care le utilizează veniturile şi profiturile înregistrate, atît în trecut, cît şi în prezent. Înainte de a decide unde doreşte să ajungă, cu alte cuvinte, atunci cînd îşi stabileşte obiectivele, firma trebuie să efectueze o evaluare detaliată a tuturor aspectelor legate de piaţă, să înţeleagă tendinţele survenite în ceea ce priveşte costurile vănzărilor, productivitatea etc. Apoi, ea poate determina resursele de care are nevoie pentru a-şi atinge obiectivele şi va stabili dacă acestea sunt disponibile.
Planificarea viitorului financiar al unei firme influenţează toate activităţile firmei respective. Ca atare, toate  compartimentele trebuie  să fie implicate în acest proces_ de producţie, de personal, comerciale de marketing, administrative şi cele financiare.

În activitatea de planificare se disting două direcţii de bază:
ü  pregătirea planurilor strategice(de perspectivă)- un proces de luare a deciziilor privind programele strategice de bazp şi include elaborarea planurilor pe termen lung de dezvoltare generală a afacerilor şi a structurii pe termen lung a întreprinderii
ü  elaborarea bugetelor sau determinarea sarcinilor pe termen scurt, care se realizează prin detalierea planurilor pe termen lung în bugetele curente pe termen scurt ale activităţii întreprinderii pentru perioade scurte de timp (pănă la un an)

Principalele sarcini ale planificării sunt:
ü  să culeagă toate datele privind performanţele firmei şi să le compare cu cele ale perioadelor anterioare, cu media pe industria respectivă şi cu cele ale concurenţilor
ü  să estimeze cererea pe piaţă şi să previzioneze vînzările
ü  să determine intrările necesare pentru realizarea volumului respectiv de vînzări
ü  să stabilească modalitatea în care vor fi obţinute aceste resurse
ü  să asigure valorificarea eficientă a excedentului de mijloace băneşti
ü  să asigure echilibru financiar pe termen scurt
ü  să formuleze obiective realiste
ü  să fixeze responsabilităţi
ü  să elaboreze strategii de dezvoltare
ü  să creeze o imagine bună atît pe piaţa internă, cît şi pe cea externă.

Planificarea afacerii unei întreprinderi poate fi împărţită în două mari categorii:
-                           planificarea strategică: de lungă durată
-                           planificarea operaţională: de scurtă durată

Planificarea strategică –efortul întreprinderii pentru dimensionarea relaţiilor pe termen lung, fiind o activitate practică, materializată în planurile financiare, prin care se anticipează produsele care urmează să fie fabricate şi realizate, pieţele de desfacere, lansarea de produse noi, termenul de recuperare a investiţiilor, mărimea profitului, alegerea avriantelor de producţie, de mărfuri sau de desfacere.
Planificarea strategică cuprinde patru tipuri de activităţi;
1.             distribuirea resurselor- cuprinde procesul de repartizare  a resurselor limitate ale întreprinderii atît cele financiare, cît şi cele materiale
2.             adaptarea la mediul extern- include acţiunile cu caracter strategic, menite să contribuie la îmbunătăţirea relaţiilor întreprinderii cu mediul înconjurător.
3.             coordonarea internă- constă în coordonarea activitîţii strategice pentru identificarea aspectelor slabe şi forte cu scopul unei integrări eficiente a operaţiunilor interne.
4.             previziunea srategică organizaţională- presupune perfecţionarea sistematică a modului de gîndire al managerilor, care să permită formularea unor concepţii clare cu privire la direcţiile de dezvoltare şi modul în care trebuie să se realizeze aceastea.

Elaborarea unui plan strategic, de perspectivă, al întreprinderii necesită numeroase analize cu caracter cantitativ şi calitativ, o cunoaştere a factorilor cu caracter intern şi extern care influenţează activitatea, studierea pe diferitele pieţe a evoluţiei viitoare a cerinţelor.
Un rol important în pregătirea şi realizarea noii strategii îl are adoptarea unor strategii funcţionale menite să contribuie la realizarea obiectivelor stabilite. Printre acestea putem menţiona:
-strategia de marketing: rolul este identificare nevoilor şi cerinţelor consumatorilor, definirea volumului produselor sau serviciilor care urmează să fie oferite clienţilor, sortimentul şi ritmul de schimbare a acestora.
- strategia de producţie: precizarea produselor care urmează a fi fabricate, a pieţelor care urmează a fi satisfăcute cu acestea, precum şi mijloacele care urmează să fie alocate în acest scop.
- strategia funcţională de personal- trebuie să asigure întreprinderea cu cadre cu calificarea necesară punerii în aplicare a strategiei, cu capacităţile înalte de conducere şi coordonare pe diferite niveluri ierhaice.
- strategia financiară-oferă informaţii cu privire la:
+ volumul investiţiilor necesar realizării obiectivelor strategice de dezvoltare
+ identificarea surselor de finanţare
+ stabilirea condiţiilor de atragere a mijloacelor financiare şi a termenelor prevăzute de rambursare
+ nivelul veniturilor ce urmează să fie încasate şi precizarea termenului prevăzut de recuperare a investiţiilor.
-    strategia de cercetare-dezvoltare: rezultatele obţinute permit punerea în aplicare a unor noi tehnologii sau modernizarea celor existente, perfecţionarea produselor şi obţinerea unor noiproduse,ceea ce duce la creşterea vînzărilor, cucerirea unor noi pieţe de desfacere, creşterea competitivităţii întreprinderii, obţinerea unor rezultate financiare superioare, care să-i asigure creşterea economică.

Planificarea operaţională- previziunea vînţărilor, a veniturilor şi activelor necesare, conform diferitor strategii de producţie şi de marketing adoptate şi apoi luarea unei decizii privind modul de acoperire a necesarului de fonduri pentru finanţare.




Bugetul- instrument al planificării financiare
Instrumentele de realizare a planificării financiare sunt bugetele.
Bugetul – expresia valorică a volumului de producţie ce urmează să fie fabricat şi comercializat într-o perioadă anume, reflectă nivelul veniturilor ce urmează a fi obţinute, nivelul consumurilor şi cheltuielilor ce urmează a fi efectuate în acest scop, mărimea capitalului financiar ce trebuie mobilizat pentru realizarea scopurilor propuse.
Atribuţiile bugetului:
1. au rolul de a orienta întreprinderea sore un scop anume şi de a coordona eforturile tuturor compartimentelor în vederea realizării acestui scop
2. cuprind toate operaţiunile, algoritmul înfăptuirii acestora prin care să se ajungă la realizarea scopului final
3. reprezintă instrumente eficientede control asupra utilizării resurselor economice şi financiare, permit urmărirea în timp a modului de formare a rezultatelor financiare, de acumulare a mijloacelor băneşti, reprezentînd, în acest fel, un barometru al activităţii manageriale a întreprinderii.

Procesul bugetar al întreprinderii cuprinde:
1. stabilirea sistemului bugetar:
ü  bugete operaţionale:
-              bugetul vînzărilor
-              bugetul producţiei
-              bugetul resurselor materiale
-              bugetul salariilor
-              bugetul resurselor generale şi administrative
-              bugetulcheltuielilor comerciale

ü  bugetul financiar
-              bugetul de investiţii
-              bugetul circulaţiei băneşti
-              bilanţul contabil

2.  elaborarea şi aprobarea bugetului:
ü   Indentificarea obiectivelor întreprinderii, pentru anul de plan, ce rezultă din planificarea strategică.
ü   Realizarea de studii pregătitoare privind piaţa factorilor de producţie şi piaţa de desfacere, piaţa financiară şi piaţa furnizorilor de materii prime şi materiale.
ü   Elaborarea proiectului de bugete, ca rezultat al testării diferitelor scenarii şi al negocierii lor între diferitele compartimente şi cu conducerea generală a întreprinderii.
ü   Întocmirea şi aprobarea bugetelor, cu detalieri pe segmente de piaţă şi pe perioade operative de gestiune.

  1. stabilirea responsabilităţilor pe fiecare subdiviziune pentru realizarea practică a prevederilor bugetare
  2. monitorizarea şi analiza cauzelor apariţiei disfuncţionalităţilor, stabilirea măsurilor de redresare.




Etapele elaborării bugetelor
I. Planificarea vînzărilor- se bazează pe informaţiile culease din trei secoare: intern, extern şi tendinţe( politica comercială, al cercetărilor de marketing al pieţii, reţeaua de distribuire etc.)
Rezultatele cercetărilor se concretăzează în estimări privind:
-volumul vînzărilor atît pentru fiecare grup de produse, cît şi pentru diverse tipuri de produse individuale
-valoarea încasărilor din aceste vînzări

În elaborarea bugetului operaţional trebuie să se aibă în vedere influenţa factorilor de mediu:
ü  nivelul cererii pe piaţă
ü  caracterul producţiei (sezonier)
ü  nivelul concurenţei
ü  politica de preţuri
ü  puterea de cumpărare pe piaţa internă
ü  capacitatea de producţie a întreprinderii

II. Elaborarea planului de producţie- are drept obiectiv armonizarea prevederilor bugetului vînzărilor cu capacitatea productivă a întreprinderii, în condiţiile satisfacerii cît mai complete a prevederilor comerciale şi a utilizării depline a capacităţii de producţie a întreprinderii.
Planificarea volumului de producţie decurge din bugetul vînzărilor, şi are loc ţinînd cont de:
-cererea pe piaţă şi canalele de realizare a producţiei
-asigurarea întreprinderii cu mijloacele de producţie necesare
-utilizarea maximă a capacităţilor de producţie
-atingerea unui nivel de producţie care ar asigura recuperarea cheltuielilor şi obţinerea unui profit suficient pentru dezvoltarea economică a întreprinderii.

III. Elaborarea bugetului numerarului- o peviziune detaliată a aşteptărilor privind intrările şi ieşirile de numerar pe perioada viitorului an.
Fluxul mijloacelor băneşti trebuie să dea răspuns la următoarele întrebări:
-de ce resurse financiare va dispune întreprinderea la sfîrşitul perioadei planificate
-dacă întreprinderea poate să efectueze plăţile în terminele stabilite şi să acopere cheltuielile necesare activităţii normale pe parcursul anului şi care vor fi necesităţile de mijloace financiare împrumutate pentru acoperirea deficitului de capital bănesc


Postări populare de pe acest blog

Surse de energie

Surse ale conflictului

Mihai Eminescu (viata si activitatea literara)