Global Rabota

marți, 28 februarie 2017

Climatul socio-cultural al firmei si importanta acestuia pentru mediul de afaceri

Tags

Trăind într-o lume a incertitudinii economice şi a riscului, firma se vede pusă în situaţia de a-şi evalua în mod permanent relaţiile pe care le întreţine, atât cu mediul său intern, cât şi cu exteriorul. În aceste condiţii este necesară asigurarea unei comunicări eficace care să aibă încorporată componenta socio-culturală, deoarece noile forme de competitivitate, noile tehnologii impun în cadrul corporaţiei o nouă viziune asupra gestiunii factorului uman respectiv, o mai mare implicare a acestuia în relaţiile de piaţă, în consolidarea imaginii firmei. Astăzi este nevoie de o forţă de muncă cât mai bine instruită care să poată face faţă noilor cerinţe impuse de consumatori. Dacă nu ţinem seama că azi, buna funcţionare a firmei se realizează prin adeziunea membrilor săi la obiectivele strategice urmărite, atunci motivaţia forţei de muncă va dispărea.
Asocierea simplistă a forţei de muncă la procesul productiv desfăşurat în corporaţie nu este suficientă. Într-o societate din ce în ce mai mediatizată, participarea personalului la actul decizional şi creativ nu poate avea decât efecte benefice, evidenţiate prin înlăturarea dificultăţilor economice şi creşterea credibilităţii firmei în faţa „marelui public”.
În contextul comunicării socio-relaţionale, imaginea corporaţiei, produsele sau serviciile promovate de aceasta constituie obiectul unei viziuni, a unor principii cu caracter preponderent intern spre care se îndreaptă vocaţia sa instituţională.
Prin politica promoţională adoptată de firmă, se creează baza strategică necesară oricărei forme de comunicare internă şi care va fi legată ulterior de segmentul relaţional extern.
Succesul în afaceri al firmei va fi sigur, dacă aceasta va ţine cont de următoarele „puncte-cheie”:[1]
*     fundamentele culturale ale firmei, legate îndeosebi de evoluţia sa istorică, de cultura organizaţională internă;
*     rolul jucat de firmă şi atitudinea sa viitoare în contextul relaţional generat de mediul concurenţial;
*     imperativele firmei;
*     mijloacele necesare îndeplinirii imperativului firmei;
*     strategiile de politică economică folosite;
*     valorile fundamentale ale firmei, împărtăşite de toţi „actorii” ei.
Climatul socio-cultural creat în corporaţie trebuie să îndeplinească
cel puţin trei funcţii:
*     funcţia mobilizatoare
Prin intermediul acestei funcţii se urmăreşte creşterea gradului de implicare a personalului în procesul productiv. În acest scop este necesară crearea şi propagarea, prin intermediul produselor audiovizuale, a numeroase informaţii privind evoluţia viitoare a firmei, vocaţia şi dimensiunea sa etică.
*     funcţia liant
Produsul sau serviciul realizat trebuie să fie expresia identităţii firmei, a colaboratorilor acesteia în context social. De aceea, este stabilit şi un sistem de valori, liber acceptat de salariaţi, chemat să asigure coeziunea internă a forţei de muncă.
*     funcţia integratoare
Are ca scop, convergenţa voinţei întregului personal în direcţia atingerii imperativelor şi / sau obiectivelor comune ale corporaţiei, independent de sistemul de interese specifice fiecărui angajat. Cu ajutorul său se creează o imagine de ansamblu asupra afacerii, benefică pentru angajaţi, deoarece ei vor observa că eforturile individuale întreprinse capătă un sens când sunt canalizate spre atingerea unui ţel comun.
Prin urmare, dinamismul firmei şi succesul său în afaceri sunt strâns legate de mediul social şi cultural dezvoltat în cadrul său. Coeziunea şi emulaţia forţei de muncă sunt posibile, atât prin crearea în firmă a unui mediu social bazat pe încredere şi responsabilitate, cât şi ca urmare a semnalelor recepţionate din exterior şi concretizate în atitudini comportamentale pozitive ale clientelei faşă de produsul / serviciul promovat. În acest fel, se poate trezi la salariaţi mândria apartenenţei la grupul socio-profesional pe care-l reprezintă, mândria că fac parte din personalul unei firme de prestigiu care reuşeşte să-ţi depăşească problemele interne şi să se lanseze cu succes pe piaţă.
Firma acţionează precum „... un actor social privilegiat, ce se implică nu numai în crearea mediului social benefic personalului său, ci şi în diverse acţiuni ce ţin de relaţiile sale cu exteriorul şi care vizează tot socialul - operaţiuni umanitare, activităţi culturale şi artistice.”[2]
Comunicarea audiovizuală îşi aduce şi ea contribuţia la îndeplinirea acestor deziderate. Prin avantajul generat de puterea informaţiilor propagate mediilor intern şi extern, aceasta realizează o conjugare a imperativelor de ordin economic şi psiho-social în funcţie de obiectivele propuse, de produsele / serviciile şi publicul căruia i se adresează.
Toate acestea au un singur scop: crearea unei structuri performante a firmei, ţinând cont de oportunităţile de afaceri; a unei imagini „de învingător”, unde strategia tehnologică şi comunicaţională se îmbină cu cea comercială.



[1]   Popescu, D., Arta de a comunica, Bucureşti, Editura Economică, 1998, pg. 38
[2]   Missoum, G., Minard, J. L., L'art de reussir, l'esprit du sport applique ă l'entreprise, Paris, Les Editions d'Organisation, 1990, pg. 146

loading...