CERCETAREA ARHEOLOGICA

Cercetarea arheologică reprezintă un ansamblu de măsuri cu caracter ştiinţific şi tehnic menite să asigure prospectarea, identificarea, decopertarea, prin săpături arheologice, investigarea, recoltarea, înregistrarea şi valorificarea ştiinţifică a patrimoniului arheologic.

                Prima etapă în cercetarea arheologică o reprezintă identificarea sitului arheologic, în care urmează să se desfăşoare săpăturile arheologice propriu-zise.

1.1.1. Situl arheologic

Un sit arheologic reprezintă un monument istoric situat în pământ, deasupra pământului sau în apă, care cuprinde vestigii arheologice: construcţii, gropi, obiecte ş.a., toate rezultate în urma activităţilor umane din trecut. Siturile arheologice pot fi.: aşezări fortificate şi nefortificate, cetăţi, necropole, morminte sau grupuri de morminte, incinte sacre, tumuli etc..
Există o serie de descoperiri care nu fac parte dintr-un sit arheologic, deoarece au un caracter izolat. Acestea pot fi: morminte, tezaure, depozite de piese din bronz ş.a..

3.1.2. Stratul de cultură

Din punct de vedere arheologic, un sit se poate compune din unul sau mai multe straturi arheologice. Un strat de cultură este un strat de pământ care conţine vestigii materiale, fiind rezultatul unei activităţi umane de durată. Un strat de pământ care nu conţine materiale arheologice, fiind rezultat pe căi naturale, geologice, poartă numele de strat steril din punct de vedere cultural. Pământul care alcătuieşte un strat de cultură poate avea diverse culori: negricios, cenuşiu, castaniu, brun, gălbui sau combinaţii între aceste culori.
În funcţie de culoarea pământului şi de materialul arheologic conţinut, un strat arheologic poate reprezenta activitatea specifică unor comunităţi umane care au trăit la un moment dat într-un anumit spaţiu, într-un cuvânt reprezentând o cultură arheologică.
Un strat de cultură arheologică poate fi constituit din unul sau mai multe nivele de locuire.




3.1.3. Complexul arheologic

Într-un sit arheologic, o serie de vestigii fixe sau mobile, care au o anumită semnificaţie gospodărească, utilitară, religioasă ş.a. sunt desemnate cu termenul de complex arheologic. Complexele arheologice sunt de două tipuri:
-deschise;
-închise.
a)                Complexele deschise sunt reprezentate prin grupuri de fragmente arheologice, oase, obiecte din piatră şi metal, resturi de locuinţe ş.a.. În aceste complexe pot pătrunde materiale provenind din alte straturi sau nivele de locuire îngreunând posibilităţile de datare sau comparare.
b)               Complexele închise sunt reprezentate prin vetre, gropi, bordeie, morminte, acestea fiind acoperite cu diverse depuneri (cruste de vetre, podine, straturi de pământ, sterile din punct de vedere arheologic), împiedicând pătrunderea unor materiale străine. Există complexe închise şi în afara siturilor arheologice, cum ar fi: tezaure, morminte izolate, depozite de bronzuri.
Complexele închise sunt deosebit de importante deoarece oferă posibilităţi de încadrare cronologică mult mai precisă.



Postări populare de pe acest blog

Surse de energie

Surse ale conflictului

Mihai Eminescu (viata si activitatea literara)