luni, 27 februarie 2017

Cehoslovacia in perioada interbelica

Tags

Cehii şi slovacii se înscriu în rândul popoarelor care în timpul primul război mondial au luptat pentru eliberare naţională şi crearea unui stat independent. În viziunea unor autori “Cehoslovacismul a fost principalul rezultat al primului război mondial”. Consiliul Naţional Cehoslovac, înfiinţat la Paris în anul 1914, de Thomas Masaryk, Eduard Beneş şi Milan Stefanik, pleda pentru independenţă faţă de Imperiul Habsburgic. În iulie 1918, pe fondul tulburărilor sociale tot mai pronunţate, grupările politice cehe de la Praga s-au reunit, formând un Consiliu Naţional intern, sub conducerea lui Kramar.
În octombrie 1918, Consiliul Naţional s-a proclamat guvern provizoriu al Republicii Cenoslovace, în numele căreia Comitetul Naţional Praghez a preluat puterea la 28 octombrie. În condiţiile destrămării Imperiului Austro-Ungar, la finele primului război mondial, la 28 octombrie
1918,  este proclamată la Praga Republica Cehă Independentă, care se uneşte la 30 octombrie 1918 cu Slovacia.
Noii lideri de la Praga s-au orienta spre formarea unui sistem politic propriu. La mijlocul lunii noiembrie 1918 a fost reunit un organism legislativ naţional, care s-a declarat drept Adunare Constituantă. Thomas Masaryk a fost ales preşedinte iar Krămar - prim-ministru, a fost elaborată o Constituţie provizorie. Viteza şi eficienţa cu care se mişcau cehii încă din această perioadă se datora în mare măsură experienţii şi subtilităţii lor politice pe plan intern, ca şi abilităţii diplomatice în relaţiile cu aliaţii în exterior. Centrul de greutate a noului stat era asigurat de asocierea dintre cehi şi slovaci, într-o singură unitate.
Cu excepţia anului 1921, Cehoslovacia a cunoscut o dezvoltare stabilă. Criza economică mondiala a afectat şi economia Cehoslovaciei, fiind înregistraţi peste un milion de şomeri. În anii crizei s-au activizat elementele extremei drepte, în deosebi în regiunea munţilor Sudeţi, care susţineau unirea Sudeţilor cu Germania.
Politica externă a Cehoslovaciei în perioada interbelică era orientată spre alianţe cu statele vecine, Franţa şi Marea Britanie. Împreună cu România şi Iugoslavia Cehoslovacia crează în 1921 Mica înţelegere. Prin Acordul de la Munchen, incheiat de Germania, Italia, Franţa şi Marea Britanie (29-30 septembrie 1938), Germania anexează regiunea Sudetă. La 1 octombrie 1938, Polonia ocupă regiunea Teschin, iar în urma „primului arbitraj de la Viena” (2 noiembrie 1938), Ungaria anexează Slovacia meridională şi Sudul Ucrainei Subcarpatice. Slovacia îşi proclamă la 14 martie 1939 independenţa, devenind un stat satelit al Germaniei naziste, Ungaria anexează întreaga Ucraină Subcarpatică, iar la 15 martie 1939 Cehia este ocupată de trupele germane, (Protectoratul Boemiei şi Moraviei). În 1940 se constituie la Londra un guvern cehoslovac în exil.


loading...