Ce e amorul ?


Ce e amorul ?


                Din cele mai vechi timpuri, dragostea a fost preaslavita sau condamnata de catre poeti, prozatori si de cantareti. Ea este sentimentul divin ce te poate ridica instantaneu in al 9-lea cer sau ea te pot arunca cu violenta in al 9-lea iad.
                Datorita dragostei neimpartasite, aproape toate poeziile de dragoste ale lui Mihai Eminescu descriu cu tristete acest sentiment. Poezia ‘Ce este amorul?’ il prezinta prin antiteze ce ii demonstreaza complexitatea.
                In prima strofa se repeta titlul poeziei si se prezinta prin metafora ‘un lung prilej pentru dureri’ definitia acestui sentiment. Dragostea este privita ca un stapan rau, ce aduce numai durere. Acest tiran lacom isi cere tributul: mii si mi de lacrimi. Intensitatea sentimenteleor creste gradat, atingand apogeul prin superlativul absolut ‘mii si mi de lacrimi’. Dragostea este personificata fiind considerata o fiinta. Prin alegorie, ea devine ceva concret, real, aproape palpabil
               Dragostea este considerata in strofa a doua a poeziei un blestem. El te leaga pe veci de singura dragoste adevarata ‘incat sa n-o mai poti uita viata ta intreaga’. Dragostea capata un caracter magic, fiind personificata in blestem. Ea este o boala incurabila de care nu poti scapa pana la moarte. Iubirea ne face sa privim atenti persoana dorita astfel orice semn insignifiant pentru altii ne poate capta atentia si ne poate face fericiti(‘De-un semn din treacat de la ea/El sufletul ti-l leaga’).
              Dragostea are nevoie de intimitate. Aceasta este ceruta de catre inima(‘Cum inima ta cere), care este personificata, atribuindu-I-se rolul intregii noastre fiinte. Omul nu mai este om, el ajunge sa fie format numai din imina.
             Strofa a patra neaga intimitatea creandu-se astfle o antiteza intimitatea-universalitate”dispar si ceruri si pamant’, indragostitii devenind centrul universului, si fiind cunoscuti de toata lumea. In inima universului, in loc deschis iubitii isi creaza intimitatea lor spirituala(‘Totul atarna de-un cuvant soptiti pe jumatate’-epitet).
             Obsesia sentimentului de iubire este vazuta ca un lucru de care nu poti scapa, in afara de momentul cand esti cu persoana iubita. Un gest mic personificat’pas facut alene’ , ‘o dulce strangere de mana’(epitet) , ‘un tremurat de gene’ il urmaresc pe indragostit saptamani intregi.
             Tot ce aduce aminte de iubita, il incanta pe indragostit. Amintirile meforizate prin cuvantul ‘luminatori’(care indica drumul)iau proportii cosmice, fiind comparate cu soarele si luna(‘te urmaresc luminatori ca soarele si luna’). Amintirile sunt un sentiment pregnant, lucru simbolizat de cei doi astrii , ai zilei si ai noptii.
            In ultima strofa iubirea este considerata o prescriptie a destinului, o partea Karmei. Prin personificarea metaforica ‘liana’ ea simbolizeaza liantul dintre doua persoane. Apa reprezinta o piedica impotriv iubirii dintre doi oameni, insa in cele mai multe cazuri ea este depasita cu usurinta.
          In viziunea autorului dragostea este o parte a vietii, o jertfa ceruta de destin, o boala, un blestem al karmei si o legatura foarte puternica.


Postări populare de pe acest blog

Surse de energie

Surse ale conflictului

Mihai Eminescu (viata si activitatea literara)