luni, 27 februarie 2017

Cauzele esecurilor antreprenoriale

Tags

În activitatea antreprenorială există numeroase cauze care conduc la eşec. Aceste cauze se grupează în două grupe:
    1. Cauze macroeconomice
    2. Cauze microeconomice
  1. Cauze macroeconomice
Aceste cauze sunt obiective şi se pot datora mai multor factori:
a1. Evoluţia generală a economiei. Fiecare economie are faze de creştere şi de declin. În faza de creştere afacerea se poate dezvolta, iar in faza de recesiune firmele pot intra (în special firmele noi şi/sau mici) în declin putând fi puternic afectate de recesiunea economică.
a2. Inflaţia. Inflaţia poate produce probleme serioase firmelor de afaceri deoarece cresc costurile (materiale, salariale) şi creşte capitalul circulant. Dacă perioada inflaţionistă persistă, unele firme nu mai pot face faţă concurenţei întrucât ele nu mai pot avea controlul preţurilor produselor pe piaţa pe care acţionează.
a3. Rata dobânzii. Dacă rata dobânzii este foarte ridicată firmele care apelează la împrumuturi financiare devin foarte vulnerabile. Dobânda ridicată descurajează investiţiile, împiedică modernizarea firmei şi dezvoltarea ei.
a4. Accesul la capital. Întreprinzătorii pot avea dificultăţi în procurarea capitalului, în special în fazele de îceput ale afacerii. De cele mai multe ori băncile preferă să acorde împrumuturi firmelor mari, stabile, iar întreprinzătorii mici şi mijlocii trebuie să se bazeze pe resursele proprii. Firmele mici şi/sau noi au acces la resursele externe de capital prin emisiuni de acţiuni şi obligaţiuni.
a5. Reglementările guvernamentale. Acestea pot diminua şansele de supravieţuire ale afacerii dar sunt defavorizante.
  1. Cauzele microeconomice
Aceste cauze sunt de natură subiectivă depinzând în cea mai mare măsură de întreprinzător.
b1. Incompetenţa antreprenorială. În cele mai multe afaceri, mai ales în afacerile noi, principala cauză a eşecului o constituie incompetenţa antreprenorială. Mulţi întreprinzători nu au calităţile necesare iniţierii şi derulării unei afaceri. Ei fac greşeli majore pe care un întreprinzător cu experienţă şi competenţă le sesizează şi le evită uşor. Întreprinzătorul potenţial trebuie ă aibă câteva deprinderi:
-                în domeniul producţiei: să cunoască specificul producţiei, materiile prime, componentele procesului de producţie, tehnologia folosită.;
-                în domeniul financiar: să poată face un calcul economic, să ştie să întocmească un buget, să ştie să-şi calculeze profitul (brut şi net), să ştie să-şi determine rentabilitatea;
-                în aprovizionare: să negocieze un contract de aprovizionare, să impună fermitate şi profesionalism în lucrări, să perceapă penalizări în caz de nerespectare a contractului;
-                în domeniul vânzărilor: să anticipeze cerinţele consumatorilor, să respecte calitatea produselor, să fixeze un preţ acceptabil.
Multe aspecte legate de incompetenţa antreprenorială pot fi atribuite faptului că implicarea în afaceri pentru unele persoane este o situaţie neprevăzută. Unele persoane au intrat în afaceri fie pentru că nu au avut altă alternativă, fie că au fost îndrumaţi de persoane apropiate neavând calităţile şi tragerea de inimă necesare, fie că au avut vreo şansă care i-au luat pe nepregătite (au moştenit o afacere).
b2. Controlul financiar precar. Pentru ca întreprinzătorul să aibă succes trebuie să instituie un control fin adecvat întrucât marja erorilor poate fi mare în special în faza de început a afacerilor. Sănătatea financiară a firmei este pândită de trei pericole:
-          insuficienţa capitalului (fapt ce poate forţa să ia împrumuturi cu dobânzi mari);
-          o politică de credit neglijoasă (contractarea prea multor împrumuturi);
-          investiţii exagerate în fonduri fixe.
b3. Lipsa controlului costurilor. Dintre toate responsabilităţile antreprenoriale, controlul stocurilor este partea cea mai neglijată, întreprinzătorii adesea, fie că au stocuri prea mici atrăgând nemulţumirea clienţilor, fie că au stocuri prea mari dar în structură necorespunzătoare. Multe din articolele din stoc pot fi demodate sau depreciate.
b4. Ignorarea planificării. Schimbările rapide de pe piaţă impun managementului firmei elaborarea unor planuri bine fundamentate. Acestea permit întreprinzătorului să obţină avantaje superioare din oportunităţile ce se ivesc. Planificarea nu înseamnă doar a gândi la viitor. Ea presupune în primul rând stabilirea unor obiective şi alegerea unor metode de realizare a acestora. Fără aceste elaborări, întreprinzătorul se scufundă în visare şi ignoră realitatea. Ignorarea planului poate duce şi la o creştere necontrolată a afacerii. Pe măsură ce firma se dezvoltă creşte şi dificultatea problemelor. Uneori întreprinzătorii încurajează creşterea rapidă fără a fi capabili să o conducă. Fără planificare, gestiunea întreprinderii devine dificilă, iar profitabilitatea scade. Neglijând planificarea întreprinzătorul îşi poate pune speranţe nejustificat de optimiste în dezvoltarea afacerii care se pot transforma în iluzii.
b5. Amplasarea necorespunzătoare. Pentru unele afaceri amplasarea constituie un factor critic. Adesea amplasarea este aleasă întrucât pur şi simplu s-a găsit un amplasament fără un studiu prealabil. Acest lucru poate duce la pierderi considerabile în special în comerţul cu amănuntul. În amplasarea unei afaceri trebuie luaţi în considerare doi factori:
-          costul amplasării
-          volumul de vânzării previzibil.
b6. Neglijarea activităţii de marketing. Vânzările reprezintă succesul oricărei afaceri. Din păcate unii întreprinzători au falsa impresie că produsele şi serviciile se vând de la sine. Pentru a le vinde este nevoie de un plan de marketing bine gândit. Unii întreprinzători văd scăderea vânzării produselor ca un fenomen izolat şi nu ca un marketing deficitar. În aceste cazuri întreprinzătorul încearcă să stimuleze vânzările prin scăderea preţurilor, prin tehnici de vânzare agresivă sau o reclamă mai intensă. Aceste măsuri nu pot avea eficienţă dacă nu se găsesc soluţii corecte fiecărei probleme de marketing (de exemplu: reducerea preţurilor nu poate înlocui amplasarea proastă, iar reclama nu va reuşi să vândă un produs învechit).
b7. Ignorarea importanţei factorului uman. Mulţi întreprinzători au probleme serioase cu personalul. Ei se plâng de calitatea muncii prestate, de absenteism, chiul, pauze dese, refuzuri de a respecta instrucţiuni. Acestea se datorează nemulţumirii şi lipsei de motivare a salariaţilor. Salariaţii nemulţumiţi nu numai că pierd timpul şi risipesc resursele firmei, dar îndepărtează şi clienţii. Cercetările efectuate arată că 70% din clienţi sunt pierduţi din două cauze:
-          produse şi servicii de slabă calitate;
-          indiferenţa salariaţilor.
Cauza principală a acestor neajunsuri o constituie ignorarea importanţei factorului uman şi tratamentul necorespunzător la care acesta este supus. Majoritatea întreprinzătorilor îşi consumă timpul cu probleme de producţie, vânzări, probleme financiare şi rezolvă problemele personalului superficial sau deloc. Întreprinzătorii nu vor avea salariaţi loiali şi de bună calitate şi competenţi dacă nu vor aborda o atenţie specială selecţiei, instruirii, îndrumării şi integrării personalului. După angajare este nevoie să se asigure  o plată corespunzătoare pe un sistem de motivare corect orientat spre realizarea obiectivelor şi un tratament corespunzător al salariaţilor.
b8. Neglijarea evidenţei financiar-contabile. Deşi ţinerea defectuoasă a evidenţei financiar-contabile creează dificultăţi serioase întreprinzătorilor, îmbunătăţirea sistemului de contabilitate este adesea trecută cu vederea. Chiar şi în condiţiile în care firma găseşte un contabil bun care instituie un sistem financiar contabil eficient, întreprinzătorul trebuie să fie capabil să înţeleagă informaţiile financiare respective şi să ştie să le utilizeze în luarea deciziilor.
b9. Atitudine improprie. Întreprinzătorul nu va avea succes în afaceri fără o atitudine corespunzătoare. Succesul în afaceri presupune un volum de muncă enorm, consum cerebral uriaş şi mari sacrificii. Implicarea în prea mult activităţi care nu au legătură cu afacerea poate fi dăunătoare. De aceea sunt necesare o atitudine şi un comportament etic în afacere. Cei care înşeală vor putea câştiga doar pe termen scurt şi nu de multe ori.       
            Cheltuirea unor sume nejustificat de mari pe lucruri care satisfac orgoliul sau confortul întreprinzătorului (de natură personală sau familială) poate uneori ruina afacerea.
b10. Frauda şi dezastrul.
            Frauda se poate datora:
-                furturilor clienţilor (cea mai obişnuită formă de fraudă);
-                furturile salariaţilor. Salariaţii pot fura din diferite motive: deprinderi costisitoare (jocuri de noroc); lăcomie; tentaţie (cleptomanie); ciudă pe întreprinzător; impresia că nu sunt suficient plătiţi.
Dezastrul poate surveni din diverse cauze: incendii, grindină. Este nevoie ca firma să-şi asigure bunurile din patrimoniu.  



loading...