Caderea

         Reprezintă schimbarea poziţiei cu izbirea de acelaşi plan (la acelaşi nivel); termenul de precipitare indică o cădere sub acţiunea gravitaţiei de pe un plan mai înalt decât cel pe care se va face impactul (cădere de la înălţime).
         Leziunile sunt produse prin lovirea pasivă a victimei de corpurile dure întâlnite în cădere şi de planul dur de impact final şi depind de:
         - înălţimea de la care se cade;
         - greutatea corpului;
         - de o posibilă propulsie care poate fi: autopropulsie (cădere din mers sau din fugă, când forţa de lovire este egală cu forţa de deceleraţie plus forţa de gravitaţie) sau heteropropulsie (îmbrâncire, când forţa de lovire este egală cu forţa de îmbrâncire plus forţa de deceleraţie plus forţa gravitaţie).
Factorii de care depinde gravitatea leziunilor sunt:
         - generali: înălţimea, forţa de auto/heteropropulsie, planul de contact, poziţia în care victima ia contact cu planul;
         - specifici: greutatea victimei, zona impactului.
Poate fi realizată din: repaus, din mers şi din fugă (în ultimele două cazuri, se adaugă forţa cinetică).
         Pierderea echilibrului poate avea cauze:
         a) endogene: patologice - boli ce duc la pierderea conştienţei (sincopă cardio-vasculară, epilepsie, hemoragie cerebrală), tulburări ale sistemului labirintic, tulburări de vedere, intoxicaţii, boli neuropsihice sau autopropulsia;
         b) exogene (externe): cu factori determinanţi (forţă cinetică exterioară) şi factori favorizanţi (teren alunecos, umiditate, obscuritate, obstacole).
         Tipul şi gravitatea leziunilor prin cădere diferă în funcţie de prezenţa sau absenţa conştienţei (prezenţa/absenţa reflexelor de autoapărare): cădere în stare de conştienţă-leziuni superficiale, echimoze, excoriaţii, plăgi excoriate sau contuze etc.); căderea urmare a pierderii conştienţei: leziuni grave prin lovirea capului de sol sau de alte obiecte contondente, lovirea corpului cu leziuni severe, posibil tanatogeneratoare, ale organelor interne).
         Caracteristic leziunilor din cădere este localizarea pe un singur plan al corpului (cu excepţia căderii urmată de rostogolire pe un plan înclinat), pe părţile proeminente deoarece acestea sunt primele care iau contact cu planul/corpul dur (frunte, nas, bărbie, coate, genunchi).
Leziunile sunt în general de gravitate redusă: echimoze, escoriaţii, hematoame, plăgi contuze, fracturi.
         Decesul se produce rar:
         - căderi cu heteropropulsie mare (lovire activă urmată de cădere);
         - căderi după pierderea stării de conştienţă când mişcările de apărare şi redresare a corpului sunt abolite;
         - leziuni cranio-cerebrale prin lovirea capului de un plan dur;
         - foarte rar prin hemoragii interne (rupturi de organe interne parenchimatoase)
În expertiza medico-legală se analizează:
         - victima: leziuni corporale (localizare, formă, gravitate), cercetarea cauzelor intrinseci, data producerii leziunilor (în viaţă, în agonie, după moarte); apar probleme de interpretare în caz de ebrietate, împiedicare, infarct miocardic, hemoragia cerebrală;
         - locul faptei: caracterele factorilor favorizanţi exogeni;
         - corelaţia leziunilor corporale cu aspectele terenului;
         - natura căderii:
                   -  pierderea echilibrului din poziţia staţionară, din mers sau din fugă;
                   -  propulsia (auto sau hetero) din poziţia staţionară, din mers sau din fugă.


Postări populare de pe acest blog

Surse de energie

Surse ale conflictului

Mihai Eminescu (viata si activitatea literara)