luni, 27 februarie 2017

Bulgaria in perioada interbelica

Tags

Bulgaria după primul război mondial făcea parte din răndul ţărilor învinse. Ţarul Ferdinad a fost obligat să abdice în favoarea fiului său Boris a IlI-lea, la 4 octombrie 1918.
Bulgaria era o monarhie constituţională, în care puterea legislativă revenea Adunării Naţionale, puterea executivă - ţarului şi Consiliului de Miniştri iar puterea judecătorească - tribunalelor. Constituţia adoptată în 1879, a fost completată cu unele amendamente în 1893, 1911 şi 1920 şi a funcţionat în Bulgaria până în 1934.
În august 1919 au loc alegeri pentru Adunarea naţională, câştigate de Uniunea Populară Agrariană Bulgară (B.Z.N.S.). Formarea guvernului a fost încerdinţată lui Alexandăr Stamboliiski, unul dintre liderii Uniunii, care la 21 mai 1920 a devenit prim-ministru. Politica cabinetului agrarian a avut într-o mare măsură, consecinţe nefavorabile, atât asupra economiei cât şi asupra partidului. Politica externă a lui Alexandăr Stamboliiski era orientată spre menţinerea de bune relaţii cu Marea Britanie, SUA, Franţa şi Italia. O idee originală a guvernului a fost crearea unor trupe de muncă, o modalitate de evitare a clauzelor militare a Tratatului de la Neuilly, care limita menţinerea unei armate regulate în Bulgaria.
La 9 iunie 1923, Alianţa Militară, formată în 1919 din ofiţeri, organizează o lovitură de stat. Guvernul Stamboliiski este înlăturat iar premierul omorât. Este format un nou guvern din reprezentanţi ai Înţelegerii Populare, în frunte cu profesorul Alexandăr Ţankov. Principala sarcină a noii puteri era normalizarea vieţii politice şi economice a ţării. Puterea se bucura de un larg sprijin social, ce a contribuit la crearea înţelegerii Democratice, formaţiune în care s-au contopit unele partide tradiţionale - înţelegerea Populară şi Alianţa Militară. Scimbarea forţată a puterii de la 9 iunie 1923 şi răscoala ce a urmat şi-a pus amprenta asupra vieţii sociale din Bulgaria. În 1924 a fost adoptată o lege privind protecţia statului, ce a rămas în vigoare până la 9 septembrie 1944, care limita libertăţile civice.
După guvernarea lui Ţankov, urmează un al doilea cabinet al partidului înţelegerea Democratică (1926-1931), condus de Andrei Liapcev şi alte două guverne ale Blocului Popular (1931-1934) în frunte cu Alexandăr Malinov şi Nikola Muşanov, asigurând o linişte relativă în ţară. În domeniul politicii externe diplomaţia bulgară urmărea revizuirea Tratatului de la Neuilly- sur- Seine.
Criza economică mondială de la sfârşitul anilor ’20 a lăsat urme adânci în viaţa economică şi politică a Bulgariei. Depresiunea economică a polarizat societatea bulgară. Se manifestă Mişcarea Social-Populară, de extremă dreaptă, a profesorului Alexandăr Ţankov şi cercul politic “Zveno” (Veriga). Adepţii schimbărilor radicale s-au orientat spre impunerea unei guvernări autoritare. Începutul a fost dat de lovitura de stat din 19 mai 1934, realizată de Alianţa Militară şi “Zveno”.
Prim-ministru devine Kimon Gheorghiev. Noul guvern a promovat o politică de apropiere de Franţa şi Marea Britanie.
Teama de a-şi pierde coroana intensifică activitatea politică a lui Boris al III-lea. Căpătând o experienţă considerabilă ca monarh şi dorind să guverneze, el reuşeşte să-i îndepărteze pe miltari de la putere, după un an şi jumătate. Regele începe să desemneze guverne şi să instaureze un regim personal în ţară. Puterea autoritară, militară evoluează, transformându-se într-o formă de monarhie autoritară. Noul premier desemnat, Gheorghi Kioseivanov, în noiembrie 1935, guvernează Bulgaria până la începutul lui 1940. Indiferent de schimbarea cabinetelor, actele guvernelor anterioare - suspendarea Constituţiei, dizolvarea Adunării Naţionale, interzicerea activităţii partidelor politice, care mai sunt reprezentate doar de liderii lor şi de cei mai cunoscuţi membri, lichidarea activităţii sindicale independente, ce au dus la distrugerea regimului parlamentar-constituţional din ţară - n-au fost abrogate.
Bulgaria începe să întreţină intense relaţii economice cu al Treilea Reich. În ajunul celui de al Doilea Război Mondial, Bulgaria se orientează spre Germania, având un interes comun - revizuirea statu-quo-ului şi a tratatelor din 1919, considerând că au fost dezavantajate şi urmăreau modificarea graniţelor.


loading...