vineri, 20 ianuarie 2017

De la RSX-11M la Linux

Tags

De la RSX-11M la Linux


(sau cum se poate construi un sistem informatic complex cu bani putini)
     Mostenirea grea a trecutului ma lasase la inceputul anilor 1990 cu un sistem CORAL-4021 aproape nou, care dupa legile de atunci ar fi trebuit sa-si dea duhul prin 1997, o periferie standard (o imprimanta rapida, 2 unitati de banda, "n" terminale), un sistem de operare multitasking-multiuser in timp real (RSX-11M).
         Pe acest dinozaur functiona un sistem informatic integrat de intreprindere la care muncisem 2 ani si care rezolva 80 % din necesitatile de prelucrari de informatii ale intreprinderii dar care era "stors" de tot ce putea da. Conceptia colegilor despre "ce se poate face cu un calculator" (indiferent de care) varia intre "nimic" si "totul" cu pondere de 90% spre extreme.
         Numai ca timpul a trecut, bazele de date devenisera uriase pentru acel sistem, timpul parca intrase la apa, iar extrema de la "nimic" trecuse brusc la "totul" si se pricepea la calculatoare ca tot romanul (alaturi de fotbal, femei si politica). Cum premisele unei saracii lucii se asterneau peste întreprindere, iar o parte din colegii specialisti dadeau semne de nervozitate si isi aruncau privirile catre banci, sau alte societati cu mai multa dare de mina, am ajuns in primavara lui 1995 in situatia de a lua o decizie hamletiana: a face fata cerintelor in continua crestere cu bani in continua scadere.
         Intrucit sistemul informatic era de tip integrat si avea 15 puncte de lucru, nu se putea pune problema inghesuirii lui pe citeva PC-uri. O solutie ar fi fost o retea NOVELL cu 17 statii de lucru, dar aceasta ar fi costat o "avere", ar fi insemnat rescrierea tuturor aplicatiilor intr-un sistem pe care l-am considerat fara multa flexibilitate, aruncarea la gunoi a terminalelor existente. Alta varianta era un calculator MicroVax-3100 de la Digital Equipement cu emulator de RSX, dar acest lucru ar fi insemnat alunecarea intr-o fundatura din punct de vedere software, ca sa nu mai vorbim de costul prohibitiv.
         Si atunci astrele au tinut cu mine: aparuse o versiune de Linux foarte stabila (kernel 1.0.9), care putea rula pe calculatoare ieftine (in 1995 un 486/DX2/16 Mb RAM era o "scula tare"), avea C, C++, SGBDR Ingres, TCP/IP, drivere si multe altele dar inainte de toate era UNIX si era free. M-am suit in tren cu 60 de diskete in buzunar si am obtinut de la ICI, prin grija unor oameni deosebit de sufletisti, un kit de Linux. "Mai lung imi pare drumul, acum la-ntors acasa...", gindeam in trenul de intoarcere, iara doua zi instalam sistemul pe un 386/20/4 Mb RAM si incercam primele comenzi UNIX.
         Primul lucru pe care l-am facut a fost sa creez o biblioteca de functii C cu comportament similar cu cele pe care le foloseam in FORTRAN. Mi-a fost de mare folos biblioteca de functii ncurses, intrucit trebuia sa gestionez machete de ecran pe terminale de tipuri diferite (VDT-52, WYSE, ANSI).
         Nu pot descrie in cuvinte placerea de a translata surse de programe din Fortran-77 in C si de a vedea ca un program ruleaza de cel putin 20 de ori mai repede, iar asta in timp ce colegii incarcau date de la terminale, listau pe imprimante legate pe oriunde, toate cu un cost care era sub orice asteptari. De fapt colegii nu au simtit trecerea de la un sistem la altul decit datorita vitezei mult mai mari cu care rulau aplicatiile si a scaderii numarului de nopti petrecute la serviciu.
         Tot asa de bine nu pot descrie in cuvinte momentul in care a decedat si ultimul disk de la CORAL si m-a lasat cu 60 % din sistemul informatic netranslatat.
In acele zile am crezut ca vine sfirsitul lumii. In stinga tineam degetul pe listingurile surselor din FORTRAN si cu dreapta le rescriam in C, intrucit conceptia de sistem integrat, deosebit de productiva in exploatare, trebuia pastrata si chiar imbunatatita. Am facut lucruri la care nu m-as fi gindit cu citeva luni mai inainte: am introdus in exploatare programe incomplet testate, am convertit baze de date din RMS/FCS in Ingres, pe scurt, era suficient ca o lucrare rulata pe datele unei luni precedente si sub sistemul vechi sa dea aceleasi rezultate si pe sistemul nou.
         Dar acestea sunt astazi deja istorie.
O istorie in care s-au prajit circuite neuronale, dar care a lasat in urma un edificiu de citeva sute de mii de linii de program, scripturi AWK si shell, care ruleaza pe o retea de doar 4 calculatoare (2 DX4 si 2 P/150) si deserveste o intreprindere cu 3000 de salariati, trei sisteme tehnologice, 6000 de produse, 10000 de mijloace fixe, 8000 de materiale si n! probleme legate de acestea. Tot istorie este si faptul ca acest lucru a fost facut de 4 oameni, intr-un loc in care nu se intimpla nimic si din care tara si lumea se vad la distante ce se masoara in ani lumina.
         Acum amanuntele nu mai au mare semnificatie, dar macar unul ar trebui mentionat: ma uit cu jind la colegii care "foxuiesc" sau "winduiesc" in conflict cu aparitiile tot mai dese ale terifiantelor ecrane albastre (GPF-uri), la blocarile de sistem, la problemele lor cu gindacei de toate felurile si marimile, la teama justificata de BSA si ma gindesc cu nostalgie ca in sase ani de cind lucrez sub Linux si am trecut prin multe versiuni, de la 1.0.9 la 2.2.17, nu am avut si eu parte de asemenea "delicii" informatice.
         E drept ca aplicatiile mele sunt scrise pentru terminale alfanumerice, nu au iconase, butonase, culori care sa-ti suceasca mintile pina ce nu mai vezi realitatea din spatele lor, dar dupa ce greul a trecut am inceput sa lucrez sub XWindows, Tcl/Tk, XForms si altele, sa fac proiectare si experimentare fara spaima ca as putea bloca reteaua sau calculatorele.
         Stabilitatea unui asemenea sistem este mult superioara celei a unui Windows 95/98, si cel putin la inceput am incercat sa-l "trintesc" cu buna stiinta, sa-l vad cit duce, dar nu am avut nici un succes fara ajutorul RENEL-ului. Este adevarat ca la inceput am riscat destul de mult, intrucit nimeni nu da nici o garantie pentru acest sistem. Dar ce inseamna garantia daca trebuie sa apas de 3 ori pe zi pe butonul de reset ? Singura garantie a constat in miile de pagini citite, in noptile in care ma trezeam cu cite o idee in cap si o notam pe o foaie de hirtie asezata linga pat pentru ca a doua zi sa o experimentez. In aceste conditii garantia este data de profesionalismul celor care administreaza si utilizeaza sistemul si cred ca acest lucru este mai important decit certificatele cu holograme acordate de firme de renume.
         Am scris acest, sa-i zicem articol, in speranta de a adauga inca un nume si o firma la multimea celor care si-au batut capul sa construiasca atunci cind nu i-au tinut buzunarele sa cumpere.







loading...