sâmbătă, 21 ianuarie 2017

Braşov

Tags

Despre Braşov

DATE ISTORICE

Primele dovezi arheologice care atestă existenţa vieţii omului pe aceste meleaguri datează încă din
paleolitic şi în continuare până în epoca fierului. Existenţa aşezărilor dacice şi ale populaţiei daco-romane
este atestată prin descoperirile din zonele Bartolomeu, Schei, de pe dealul Şprenghi şi de sub Tâmpa. Din-
tre monumentele antichităţii, cel mai spectaculos este desigur Sanctuarul Dacic de la Racoş, din păcate
greu accesibil pentru turiştii curioşi să-l viziteze. La fel şi castrul roman de la Râşnov, mărturie a frontierei           de nord-est a Imperiului Roman care trecea, în veacul al II-lea după Cristos, în apropierea municipiului
Braşov. Inscripţia de piatră pomeneşte numele dacic străvechi al localităţii, Cumidava, şi faptul că romanii
nu I-au dat o altă denumire este sugestiv pentru reconstituirea modului în care, din romani şi daci s-au plă-
mădit poporul român, primii locuitori din era creştină ai acestor locuri.
Municipiul Braşov este atestat documentar la 1234 sub numele de Corona, la 1252 sub cel de Bara-
su, în 1288 sub denumirea de Braso şi în 1294 sub cea de Braşov.
Aşezarea centrală a ţării între cele trei principate române, precum şi privilegiile succesive acordate          de către domnitori, au făcut ca oraşul să fie centrul legăturilor umane, culturale şi economice între cele trei        provincii, loc de refugiu pentru multe familii de domnitori, cărturari şi revoluţionari.
Braşovul şi împrejurimile sale, întinsa Ţară a Bârsei cum se numeşte zona depresionară, aveau în e-       vul mediu trei puncte strategice conferindu-le un rol economic, militar şi politic de prim ordin. Primul este          Cetatea Făgăraşului de unde, spune legenda, a plecat Negru Vodă să întemeieze Valahia, ţara românească   de la sud de Carpaţii Meridionali. Cetatea şi ţinutul cunoscut sub numele de Ţara Făgăraşului au fost, timp   îndelungat, un spaţiu de continuitate al administraţiei româneşti după obiceiul vechi al pământului şi un             punct de sprijin în Transilvania al voievozilor valahi. Al doilea punct este Castelul Bran, strjă a trecătorii prin care circulau mărfurile pe un circuit ce-şi avea terminalele vestice în Flandra şi Germania, iar în sud şi        est, Turcia şi Orientul Apropiat. În fine, al treilea punct este Braşovul, cel mai important oraş al Transilva-
niei în evul mediu, dominând viaţa economică în secolele XIV – XVI. Era o adevărată placă turnantă a ţă-
rilor române (Transilvania, Valahia, Moldova), bucurându-se de importante privilegii comerciale. Poziţia                  geografică privilegiată îl situa înaintea Sibiului, Bistriţei, Clujului, Sighişoarei şi a altor oraşe din Transil-
vania vremii. Bresle puternice, între care se aflau în frunte aurarii, ţesătorii, armurierii, au făcut ca Braşo-
vul să nu rămână doar un punct al comerţului de tranzit, ci şi un înfloritor centru meşteşugăresc. Locuitorii,
harnici şi cu simţ practic, l-au înzestrat cu echipamente caracteristice oraşelor medievale europene: ziduri
de cetate şi bastioane, turnuri exterioare de supraveghere şi pază, depozite şi pieţe, ateliere şi prăvălii, ha-
nuri, biserici şi spitale.
Arheologia confirmă vatra de altădată a scheienilor, la Pietrele lui Solomon. Pelerinajul annual al
junilor şi numeroase legende atestă concluzii ale aşezării şi ale obiceiurilor tribale ale locuitorilor.
Incendiul devastator din 1689, când cea mai mare parte a clădirilor cu etaj din lemn au fost distruse,
a lăsat în picioare doar puţine din construcţiile anterioare ale secolului al XVII-lea. Altele au fost demolate
din considerente politico-strategice (Cetatea de pe Tâmpa) sau din raţiuni de dezvoltare edilitară (zidurile
din partea de nord a oraşului). Cu toate acestea, Braşovul păstrează şi azi un patrimoniu arhitectural vechi                    care a rezistat în timp.




loading...