vineri, 1 februarie 2013

Veniturile bugetelor publice În această secţiune vor fi prezentate următoarele venituri ale bugetelor publice: impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozitarea microîntreprinderilor, taxa pe valoarea adăugată, accizele, taxele vamale, precum şi impozitele şi taxele locale.
1. Impozitul pe profit
Este unul din principalele venituri bugetare. Este un impozit direct care se aplică persoanelor juridice. A fost introdus prin Legea nr. 10/1991, abrogată prin Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994, care a suferit modificări. In prezent, sediul materiei îl constituie Codul fiscal.
Termenul de profit este utilizat în economie pentru a desemna diferenţa pozitivă dintre venitul obţinut prin vânzarea bunurilor realizate de un agent economic şi costul lor. I se mai spune şi profit brut. Profitul net este profitul care rămâne la dispoziţia celui care l-a obţinut, după plata impozitului aferent.
Codul fiscal operează cu conceptul de profit impozabil care se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Veniturile neimpozabile sunt prevăzute expres în Codul fiscal. Sunt astfel de venituri dividendele primite de la orice persoană juridică română. Sunt prevederi în lege privind dividendele şi pentru momentul postaderare UE. Legea mai prevede şi alte venituri neimpozabile.
Cheltuielile deductibile sunt numai cheltuielile efectuate în scopul realizării veniturilor impozabile. Codul fiscal mai prevede şi ce alte cheltuieli deductibile sunt efectuate în scopul realizării veniturilor, dintre care exemplificăm: cheltuielile cu ambalajele; cheltuielile pentru protecţia muncii şi prevenirea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale; cheltuielile cu primele de asigurare, cheltuielile pentru formarea profesională a personalului ş.a. Tot Codul fiscal mai prevede cheltuieli cu deductibilitate limitată. Şi cheltuielile nedeductibile sunt prevăzute tot de Codul fiscal (pentru amănunte, a se vedea cursul).
Sunt situaţii în care contribuabilul nu realizează profit sau chiar înregistrează pierderi. Pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii cinci ani consecutivi., în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.
Creditul fiscal. Atunci când o persoană juridică română obţine venituri în alt stat, printr-un sediu permanent, sau venituri supuse impozitului cu reţinere la sursă şi veniturile sunt impozabile atât în România, cât şi în statul străin, impozitul plătit către statul străin, fie direct, fie indirect, prin virarea de o altă persoană, se deduce din impozitul pe profit datorat în România. Pierderile fiscale externe se deduc doar din veniturile obţinute în străinătate.
Subiecţii impunerii pe profit sunt:
-  persoanele juridice române;
-     persoanele juridice străine, pentru activitatea desfăşurată printr-un sediu permanent în România;
-     persoanele juridice străine şi persoanele juridice nerezidente care desfăşoară activitate în România printr-o asociere fără personalitate juridică;
-     persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română;
-     persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate atât în România, cât şi în străinătate, prin asocieri fără personalitate juridică, caz în care impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reţine şi se varsă de către persoana juridică română.
Scutiri de la plata impozitului pe profit. Prin Codul fiscal sunt stabiliţi contribuabilii scutiţi de plata impozitului pe profit, printre aceştia fiind trezoreria statului, instituţiile publice pentru veniturile proprii, persoanele juridice române care plătesc impozit pe veniturile microîntreprinderilor, fundaţiile române constituite prin legat, cultele religioase (pentru veniturile din activităţi economice folosite în scop caritabil şi pentru veniturile obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor de cult), pentru veniturile din chirii, instituţiile de învăţământ particulare acreditate sau autorizate provizoriu, asociaţiile de proprietari şi locatari (pentru veniturile din activităţi economice utilizate pentru îmbunătăţirea utilităţii şi eficienţei clădirii, îmbunătăţirea şi repararea proprietăţii comune), organizaţiile sindicale şi cele patronale, în anumite condiţii ş.a..
Cota de impozit pe profit este, la acest moment, cota unică de impozitare de 16%. In cazul asocierilor fără personalitate juridică, veniturile şi cheltuielile se atribuie fiecărui asociat, corespunzător cotei sale de participare în asociere. Activitatea barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurile sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează venituri în baza unui contract de asociere, la care impozitul pe profit determinat pentru această activitate este mai mic de 5% din veniturile respective, se impozitează cu 5% din veniturile realizate.
Declaraţiile fiscale şi plata impozitului pe profit. Impozitul pe profit se declară şi se plăteşte trimestrial până la data de 25 a primei luni următoare trimestrului pentru care se face plata. Pentru ultimul trimestru se plăteşte la nivelul trimestrului al III-lea. Declaraţia anuală şi impozitul pe profit aferent anului încheiat se depune şi se plăteşte până la 15 februarie din anul următor. Banca Naţională a României şi societăţile bancare depun declaraţii lunare şi plătesc lunar impozitul pe profit până la data de 25 alunii următoare. Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitului pe profit.

2. Impozitul pe venit
Face parte din categoria impozitelor directe şi se aplică persoanelor fizice. Principiul în aplicare acestui venit este cel al locului realizării venitului şi nu al domiciliului celui care realizează venitul. Astfel, subiectele supuse acestui impozit sunt:
-    persoanele juridice rezidente. Legea nu distinge în funcţie de cetăţenie, fiind datorat atât de cetăţenii români cu domiciliul în ţară, cât şi de apatrizi şi cetăţeni străini cu domiciliul în România. Aceste persoane datorează impozit pe venit şi pentru veniturile obţinute şi în România dacă au rezidenţa în România 3 ani consecutiv, începând cu al patrulea an consecutiv;
-    persoanele fizice nerezidente care desfăşoară o activitate independentă prin intermediul unui sediu permanent în România. Persoana fizică nerezidentă care desfăşoară activităţi dependente, pentru a fi impozitată pe venit, trebuie să fie prezentă în România peste 183 zile în orice perioadă de 12 luni consecutive. Prezenţa nu este condiţionată de continuitatea celor 183 zile, ci numai de cele 12 luni consecutive. Aceste persoane fizice, dacă au calitatea de rezident 3 ani consecutiv, sunt supuse impozitului pe venit pentru veniturile obţinute din orice sursă atât din România, cât şi din afara României, începând cu al patrulea an consecutiv.
În practica acestui tip de impozit au fost utilizate trei tipuri de impozitare:
-      sistemul cedular sau al impunerii separate. Cedula desemnează o categorie de venit. În acest sistem fiecare categorie de venit se impozitează separat. S-a practicat şi în România înainte de introducerea impozitului pe venitul global;
-     sistemul impunerii globale. În acest tip de sistem, toate sau numai unele dintre veniturile realizate de un contribuabil, din orice sursă, se însumează şi se impozitează ca un tot;
-     sistemul dual sau mixt. Rezultă din suprapunerea unui tip de impozit global pe venitul net total al unui număr de impozite separate.
Prin Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, s-a adoptat sistemul impunerii globale pentru unele categorii de venituri ale persoanelor fizice. După introducerea cotei unice de 16%, deşi sistemul se menţine, are o aplicabilitate limitată în fapt datorită menţinerii şi altor cote de impozitare pentru unele venituri ale persoanelor fizice.
Categorii de venituri supuse impozitului pe venit:
o Venituri din activităţi independente;
o Venituri din salarii;
o Venituri din cedarea folosinţei bunurilor;
o Venituri din investiţii;
o Venituri din pensii;
o Venituri din activităţi agricole;
o Venituri din premii şi jocuri de noroc;
o Venituri din transferul proprietăţii imobiliare;
o Câştiguri primite de la societăţile de asigurare ca urmare a contractelor de asigurare, cu ocazia tragerilor de amortizare;
o Prime de asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau orice altă entitate în cadrul unei activităţi pentru o persoană fizică în legătură cu care suportatorul nu are o relaţie generatoare de venituri din salarii;
o Veniturile obţinute de pensionari, sub forma diferenţelor de preţ pentru anumite bunuri şi servicii şi alte drepturi, foşti salariaţi, pe baza contractului de muncă sau în baza unor legi speciale;
o Venituri primite de persoanele fizice ca onorarii de arbitraj comercial.
Ministerul Finanţelor Publice, prin norme, stabileşte şi alte venituri din alte surse care sunt supuse impozitului pe venit, altele decât cele neimpozabile. O serie de venituri sunt neimpozabile, în sensul impozitului pe venit, dintre care exemplificăm: ajutoarele, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin din bugetele publice, despăgubirile pentru calamităţi naturale, invaliditate, deces, pensiile IOVR, bonurile de valoare acordate cu titlu gratuit, sumele primite ca sponsorizare şi mecenat, sumele din transferul proprietăţii imobiliare şi bunurilor mobile din patrimoniul personal, bursele, drepturile în bani şi în natură ale militarilor în termen, veniturile din agricultură şi silvicultură, premiile sportivilor medaliaţi ş.a.
•   Veniturile din activităţile independente sunt:
-    veniturile comerciale din fapte de comerţ şi prestări de servicii, precum şi din practicarea unei meserii;
-    veniturile din profesii liberale - avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori imobiliare, arhitect sau alte profesii reglementate;
-    veniturile din drepturile de proprietate intelectuală, brevetele de invenţie, desene şi modele, mostre, mărci de fabrică şi de comerţ, procedee tehnice, know-how, drepturi de autor şi drepturi conexe dreptului de autor.
Sunt venituri din activităţi independente neimpozabile, următoarele:
-    veniturile din aplicarea în ţară de către titular sau, după caz, de către titularii licenţei, a unei invenţii brevetate în România, incluzând fabricarea produsului sau aplicarea procedeului în primii 5 ani de la data începerii aplicării, cuprinşi în perioada de valabilitate a brevetului;
-    venitul obţinut de titularul brevetului din cesionarea acestuia.
• Veniturile din salarii sunt toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică care desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege. Sunt asimilate salariilor şi indemnizaţiile pentru funcţiile de demnitate publică, pentru funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop lucrativ, drepturile băneşti ale militarilor, indemnizaţia lunară brută şi suma din profitul net plătite administratorilor la companii (societăţi la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar şi la regiile autonome), sumele primite de membrii fondatori ai societăţilor comerciale constituite prin subscripţie publică, indemnizaţia asociatului unic la nivelul valorii înscrise în declaraţia de asigurări sociale, indemnizaţiile administratorilor şi sumele din profitul net primite de administratorii societăţilor comerciale, indemnizaţiile de delegare sau detaşare şi alte sume sau avantaje de natură salarială asimilate salariilor. Sunt considerate avantaje: utilizarea bunurilor din patrimoniul afacerii, inclusiv a unui vehicul de orice tip, în scop personal, cu excepţia deplasării pe distanţa dus-întors de la domiciliu la locul de muncă, împrumuturi nerambursabile, anularea unor creanţe ale angajatorului asupra angajatului, costurile telefonice în scop personal, permise de călătorie folosite în scop personal, prime de asigurare pentru salariaţii proprii, cazare, hrană, îmbrăcăminte, personal pentru munci casnice şi alte bunuri sau servicii oferite gratuit sau la preţ mai mic decât preţul pieţei. Unele sume nu sunt incluse în veniturile salariale: ajutoare de înmormântare, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, cadouri oferite salariatelor, costul transportului la şi de la locul de muncă, contravaloarea tichetelor de masă, contravaloarea locuinţei de serviciu, plăţile compensatorii ş.a.
Deducerea personală este suma de bani care se scade din veniturile din salarii înainte de determinarea impozitului şi este diferită în funcţie de membrii de familie pe care îi are în întreţinere. În prezent, se aplică, pentru veniturile brute de până la 10 milioane lei. Peste acest plafon, până la 30 milioane lei, deducerile sunt degresive. Peste 30 milioane lei, nu se mai aplică.
Determinarea impozitului pe salarii se face prin aplicarea unei cote de 16% pe diferenţa dintre venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiei aferente unei luni (contribuţia de asigurări sociale, contribuţia la pensia suplimentară, contribuţia de asigurări sociale de sănătate, şomaj) şi următoarele:
-    deducerea personală pentru luna respectivă;
-    cotizaţia sindicală pentru luna respectivă;
-    contribuţiile la schemele facultative de pensii ocupaţionale, fără a depăşi 200 euro anual. Pentru celelalte venituri salariale decât locul unde se află funcţia de bază, cota de 16% se aplică asupra diferenţei dintre venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora.
Acest impozit se plăteşte prin stopaj la sursă, pe care plătitorul trebuie să-l vireze până la data de 25 a lunii următoare.
Contribuabilii pot dispune cu privire la 2% din impozitul pe salariu pentru sponsorizarea entităţilor nonprofit.
o Impozitul pe veniturile din cedarea folosinţei bunurilor
Sunt impozabile veniturile atât în bani, cât şi în natură.
Veniturile impozabile sunt chiriile sau arendele prevăzute în contractele încheiate între părţi, indiferent de momentul încasării lor pentru fiecare an fiscal. Venitul brut se majorează cu cheltuielile care, potrivit dispoziţiilor legale, cad în seama locatorului, dacă sunt suportate de utilizator.
Venitul net se determină prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea unei cote de 25% asupra venitului brut.
Impozitul se virează până la data de 25 a lunii următoare. o Impozitul pe veniturile din investiţii
Sunt venituri din investiţii:
-    dividendele;
-    veniturile impozabile din dobânzi;
-    câştiguri din transferul titlurilor de valoare;
-    venituri din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract şi alte operaţiuni similare;
-    venituri din lichidarea sau dizolvarea fără lichidare a unei persoane juridice.
Veniturile din dividende şi din dobânzi se impozitează cu o cotă de 10%. Se plăteşte prin stopaj la sursă.
o   Impozitul pe veniturile din pensii
Se aplică asupra sumelor primite ca pensii de la fondurile înfiinţate din contribuţiile sociale obligatorii, făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din schemele facultative de pensii ocupaţionale şi cele finanţate de la bugetul de stat.
Venitul impozabil lunar din pensii se determină prin scăderea din cuantumul pensiei a unei sume de 9 milioane lei vechi (900 RON). Se determină şi se virează de fiecare plătitor de pensii până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face plata. Cota de impozitare este de 16% (cota unică).
o   Impozitul pe venituri şi premii din jocurile de noroc
Veniturile din premii cuprind veniturile din concursuri cu excepţia celor pentru sportivii medaliaţi la campionatele mondiale, europene şi la jocurile olimpice, premiile pentru elevi şi studenţi în cadrul competiţiilor interne şi internaţionale.
Veniturile din jocurile de noroc cuprind câştigurile realizate ca urmare a participării la jocurile de noroc, inclusiv cele de tip jack-pot, altele decât cele realizate la jocurile de tip cazino şi maşini electronice cu câştiguri.
Cota de impozitare este:
-  de 16% pentru venituri din premii şi se impune prin reţinere la
sursă;
-    20% pentru veniturile din jocurile de noroc la care venitul net nu depăşeşte 100 milioane ROL;
-    25% pentru veniturile din jocurile de noroc la care venitul net este de peste 100 milioane ROL. Impozitul se calculează, reţine şi virează de plătitor până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost reţinut.
Veniturile din premii şi jocuri de noroc sunt neimpozabile în sumă de 6 milioane ROL pentru fiecare concurs sau joc de noroc, realizate de acelaşi organizator sau plătitor în aceeaşi zi.

3. Impozitul pe venitul microîntreprinderilor
Subiectele impunerii. Este microîntreprindere persoana juridică română care, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent, îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
-    are în obiectul de activitate producţia de bunuri materiale, prestarea de servicii sau comerţul;
-    are de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv;
-    a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul a 100.000
euro;
-  capitalul social este deţinut de alte persoane decât statul, autorităţile locale şi instituţiile publice.
Opţiunea între plata impozitului pe profit şi plata impozitului pe venitul microîntreprinderilor poate fi făcută la înfiinţare sau ulterior, cu condiţia să nu mai fi fost plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor.
Nu pot opta pentru acest impozit persoanele juridice care:
-    desfăşoară activităţi bancare;
-    desfăşoară activităţi de asigurări şi reasigurări sau al pieţei de capital, cu excepţia intermediarilor;
-    desfăşoară activităţi în domeniul jocurilor de noroc, pariurilor sportive şi cazinourilor;
-    au capitalul social deţinut de un acţionar sau asociat persoană juridică cu peste 250 angajaţi.
Cota de impozitare este de 3% şi este aplicată asupra veniturilor din orice sursă. Legea permite scăderea anumitor venituri expres limitate. Plata se face până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.

4. Taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.)
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect, practicat într-un număr foarte mare de state. Aplicarea acestui impozit în România a fost precedată de aplicarea impozitului pe circulaţia mărfurilor, care era un impozit „în cascadă". La I.C.M., pe fiecare stadiu al producţiei sau circulaţiei se aplica, de fiecare dată, cota de impozitare, astfel că, începând cu cel de-al doilea stadiu şi până la ajungerea la consumatorul final, cota de impozitare se aplica valorii care deja conţinea I.C.M. plătit. Taxa pe valoarea adăugată a înlăturat această multiplicare „în cascadă". În România, TVA a fost introdusă pentru prima dată prin Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992.
Valoarea adăugată este diferenţa între preţul de ieşire şi preţul de intrare. Exemplu: un agent economic cumpără un produs la preţul P1 = 300 lei. După intervenţiile asupra lui, îl vinde mai departe la P2 = 400 lei. Valoarea adăugată (V.A.) = 100 lei.
Valoarea adăugată are caracter universal deoarece se aplică asupra tuturor bunurilor şi serviciilor, cu excepţia celor scutite de lege.
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit neutru şi unic deoarece se aplică asupra tuturor activităţilor economice, iar nivelul ei este independent de întinderea circuitului economic.
Taxa pe valoarea adăugată este fracţionată deoarece se calculează pe fiecare stadiu care intervine în producerea şi comercializarea bunului economic.
Livrările de bunuri sunt definite de lege ca orice transfer al drepturilor de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care acţionează în numele acestuia. Schimbul de bunuri sau servicii se impozitează ca două livrări sau prestări separate.
Prestarea de servicii este definită ca orice operaţiune care nu constituie livrare de bunuri. Sunt cuprinse operaţiunile de leasing, transferul drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi similare, operaţiunile de intermediere etc.
Regimurile TVA. Operaţiunile impozabile pot fi:
-    operaţiuni taxabile, la care în prezent se aplică o cotă, fie cota standard de 19%, fie cota de 9%;
-    operaţiunile scutite cu drept de deducere, pentru care nu se datorează T.V.A., dar este permisă deducerea T.V.A. datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziţionate. Aceste scutiri sunt pentru exporturi sau alte operaţiuni similare şi pentru transportul internaţional, precum şi scutiri speciale legate de traficul internaţional de bunuri, cum este cazul bunurilor plasate în antrepozit vamal, în magazinele duty-fre, introducerea bunurilor în zonele libere sau portul liber, scoaterea mărfurilor străine din zonele libere sau portul liber;
-    operaţiuni scutite fără drept de deducere, pentru care nu se datorează T.V.A. şi nu este permisă deducerea T.V.A., datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziţionate, cum este cazul serviciilor medicale, activitatea de învăţământ, inclusiv a căminelor şi cantinelor organizate pe lângă acestea, prestarea de servicii culturale sau strâns legate de practicarea sportului şi educaţiei fizice ş.a.;
- operaţiuni de import scutite de plata T. V.A., pentru care nu se datorează T.V.A. în vamă, cum este cazul bunurilor introduse în ţară de persoane fizice, bunurilor importate destinate comercializării în regim de duty-free, importurilor de bunuri efectuate de organismele internaţionale sau interguvernamentale cu sediul în România ş.a.
Subiecţii impunerii. Deşi T.V.A. este suportată de consumatorul final, plătitorul este orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor impozabile pe valoarea adăugată; oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi. Instituţiile publice sunt persoane impozabile pentru activităţile desfăşurate în calitate de autorităţi publice, dacă tratarea lor ca persoane neimpozabile ar distorsiona concurenţa, precum şi pentru activităţile desfăşurate în aceleaşi condiţii legale ca şi cele aplicate operatorilor economici, chiar dacă sunt prestate în calitate de autoritate publică şi pentru o serie de activităţi expres prevăzute de
lege.
Sunt scutite de plata T. V.A. persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau utilizată, este inferioară plafonului de scutire, fixat la acest moment la 2 miliarde lei. ROL, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de T.V.A. Dacă în cursul anului fiscal este depăşit plafonul de scutire, este obligatorie solicitarea înregistrării ca plătitor de T.V.A. După acest moment nu se mai poate reveni la scutirea de T.V.A. chiar dacă cifra de afaceri este inferioară plafonului de scutire.
Faptul generator al T. V.A. este operaţiunea (livrarea de bunuri sau prestarea de servicii) care determină naşterea obligaţiei de plata T.V.A. Intervine la data livrării sau la data prestării de servicii, cu unele excepţii prevăzute de lege.
Exigibilitatea T.V.A. o reprezintă momentul când autoritatea fiscală devine îndreptăţită, în baza legii, să solicite plata, chiar dacă aceasta este stabilită prin lege la o altă dată (art. 134 alin. 2 Cod fiscal). Regula este că T.V.A. devine exigibilă la data livrării sau prestării. Atunci când sunt livrări sau prestări succesive care se efectuează continuu (gaze naturale, curent electric, servicii telefonice ş.a.) se consideră efectuate la momentul decontărilor sau plăţilor succesive. Exigibilitatea anticipată faptului generator intervine la data la care este emisă o factură fiscală înaintea livrării de bunuri sau prestării de servicii sau la data încasării avansului, cu excepţia celor pentru care plata importurilor şi a drepturilor vamale şi a oricăror avansuri pentru operaţiuni scutite sau care nu sunt în sfera de aplicare.
În cazul construirii unui bun imobil, antreprenorul general poate opta ca exigibilitatea T.V.A. să intervină la data livrării.
Cotele de T.V.A.. Există, la acest moment, cota standard de 19% şi cota redusă de 9%. Cota redusă se aplică pentru: taxele de intrare la muzee, monumente istorice, castele, case memoriale, grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii, cinematografe; livrările de cărţi, ziare, reviste, cu excepţia celor destinate publicităţii; pentru proteze şi accesorii, cu excepţia celor dentare; pentru produse ortopedice; pentru medicamente de uz uman şi veterinar; pentru cazarea în sectorul hotelier şi al celor cu funcţie similară.
Dreptul de deducere ia naştere la momentul exigibilităţii şi se aplică pentru T.V.A. datorată sau achitată pentru bunurile livrate sau care urmează să-i fie livrate şi prestările de servicii efectuate sau care urmează a fi efectuate de o altă persoană impozabilă, precum şi pentru T.V.A. achitată pentru bunurile importate. Se mai acordă şi pentru livrările de bunuri scutite de T.V.A. sau pentru operaţiunile efectuate în străinătate, dacă T.V.A. ar fi deductibilă sau s-ar efectua în ţară.
Perioada fiscală pentru T.V.A. este luna calendaristică.

5. Accizele
Sunt taxe speciale de consum pentru anumite produse provenite din ţară sau din import.
Accizele armonizate sunt stabilite pentru trei grupe de produse:
băuturi alcoolice - bere, vinuri, alte băuturi fermentate decât berea şi vinurile, produsele intermediare şi alcoolul etilic;
produsele din tutun;
-    uleiurile minerale şi electricitatea. În categoria uleiurilor minerale sunt incluse benzinele, cu sau fără plumb, motorina, păcura, petrolul lampant, gazul natural şi petrolier, benzenul, toluenul, xilenii şi alte amestecuri de hidrocarburi, cu excepţia celor solide (cărbune, lignit etc.).
In afara accizelor armonizate mai sunt supuse accizării o serie de produse precum cafeaua, anumite confecţii din blănuri naturale, anumite articole din cristal, bijuterii din aur şi/sau din platină, cu excepţia verighetelor, produse de parfumerie, cuptoare cu microunde, aparate de aer condiţionat, arme de vânătoare şi de uz individual, cu excepţia celor pentru sport, iahturi şi bărci pentru agrement şi anumite categorii de autoturisme.
Momentul exigibilităţii accizelor este data când produsul este eliberat pentru consum în România.
Plata accizelor la bugetul de stat se face până la data de 25 a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă.
Codul fiscal stabileşte scutiri la plata accizelor pentru livrarea în cadrul relaţiilor consulare sau diplomatice, pentru produsele destinate organizaţiilor internaţionale în condiţiile convenţiilor internaţionale sau acordurilor încheiate pentru forţele armate ale statelor membre NATO, cu excepţia celor române, pentru rezervele naţionale şi de mobilizare, precum şi în alte cazuri.
Regimul de supraveghere. In scopul prevenirii sustragerii de la impozitare s-a instituit un sistem de supraveghere prin funcţionari numiţi supraveghetori fiscali. Producţia sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plătită, poate avea loc numai într-un antrepozit fiscal. Acesta se află sub controlul organului fiscal.
Anumite produse accizabile sunt supuse marcării.

3.4.6. Taxele vamale
Taxa vamală este un impozit indirect, perceput de către stat asupra bunurilor, la momentul trecerii graniţei vamale a acestuia, în scopul importului, exportului sau tranzitării.
1) După obiect


Clasificare



2) După modul de fixare
Taxe vamale autonome, stabilite de stat în lipsa unor înţelegeri cu alte state sau comunităţi economi ce

Taxe vamale convenţionale, stabilite ca nivel cu alte state sau comunităţi econo­m i ce

Taxe vamale preferenţiale, care pot fi aplicate pentru produsele dintr-un anumit stat. Pot fi unilaterale sau reciproce.


3) După modul de percepere
Taxe vamale specifice, care se calculează în funcţie de unitatea fizică de măsură (masă, volum)

Taxe vamale ad valorem, stabilite asupra valorii mărfii


4) După scopul impunerii

Taxe vamale fiscale, instituite pentru asigurarea de venituri la buget şi care sunt, de regulă, mai scăzute

Taxe vamale protecţioniste, percepute în scopul de a proteja anumite ramuri ale economiei naţionale

Jîaxe plătite de agenţii economici

5) După
plătitorii taxelor

Taxe vamale plătite de instituţiile publice

Taxe vamale plătite de persoane juridice de drept privat
Taxe vamale plătite de persoane fizice





Înfăptuirea politicii vamale în România se face prin autoritatea vamală compusă din:
-    Autoritatea Naţională a Vămilor - funcţionează în cadrul ANAF în subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor (Ministerul Finanţelor Publice);
-    direcţiile regionale vamale;
-    punctele vamale.
Drepturile legal datorate (datoria vamală) se determină pe baza Tarifului vamal al României.

7. Regimurile vamale
Codul vamal al României, adoptat prin Legea nr. 86/2006 (Monitorul Oficial al României nr. 350/19.04.2006) prevede următoarele regimuri vamale:
-     punerea în liberă circulaţie care constă în îndeplinirea formalităţilor vamale şi încasarea oricăror drepturi legal datorate. Este un regim definitiv, cu excepţia transportului, celelalte fiind suspensive;
-     tranzitul, regim suspensiv care permite transportul de la un birou vamal la alt birou vamal;
-    antrepozitul vamal este un regim suspensiv în care mărfurile sunt depozitate într-un loc aprobat de autoritatea vamală şi aflat sub supravegherea acesteia. Poate fi public sau privat;
-    perfecţionarea activă - constă în supunerea, pe teritoriul României, la una sau mai multe operaţiuni de transformare sau prelucrare a:

-      mărfurilor străine destinate reexportului, sub forma produselor compensatoare fără a fi supuse drepturilor de import sau de politică comercială;
-      mărfurilor puse în liberă circulaţie, cu rambursarea drepturilor de import aferente, dacă sunt reexportate în afara teritoriului vamal al României sub formă de produse compensatoare;

-    transformarea sub control vamal permite ca mărfurile străine să fie utilizate pe teritoriul vamal al României pentru a fi supuse unor operaţiuni care le modifică natura sau starea, fără a fi supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială. La punerea lor în circulaţie se achită drepturile de import pentru produsele rezultate numite produse transformate;
-    admiterea temporară - este un regim suspensiv în care este permisă utilizarea temporară pe teritoriul vamal al României cu scutirea totală sau parţială de drepturi de import şi fără a fi supuse măsurilor de politică comercială, a mărfurilor străine destinate reexportului, fără să fisuferit vreo modificare în afară de deprecierea normală cauzată de utilizarea lor; termenul maxim nu poate depăşi 24 luni;
-    perfecţionarea pasivă - este un regim suspensiv care permite ca mărfurile româneşti să fie exportate temporar pentru a fi supuse unor operaţiuni de perfecţionare, iar produsele exportate să fie puse în liberă circulaţie (importate) cu exonerare totală sau parţială de drepturi de import;
-     exportul este regimul definitiv care permite scoaterea mărfurilor româneşti în afara teritoriului vamal al României.
Codul vamal mai reglementează şi alte destinaţii vamale, respectiv zonele libere şi antrepozitele libere care sunt părţi din teritoriul vamal al României sau incinte situate pe acest teritoriu, separate de restul acestuia în care:
-    mărfurile străine sunt considerate că nu se află pe teritoriul vamal al României cât timp nu sunt puse în liberă circulaţie sau plasate sub alt regim vamal şi nici consumate sau utilizate în alte condiţii decât cele stabilite prin reglementările vamale;
-    mărfurile româneşti beneficiază, pe baza plasării lor, de măsurile legale de export al mărfurilor.
Datoria vamală constă în obligaţia unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export.
Drepturile de import sunt taxele vamale şi alte taxe echivalente taxelor vamale de plătit la importul mărfurilor, precum şi taxele agricole şi alte taxe la import introduse prin reglementările privind politica agricolă. Drepturile de export au acelaşi conţinut dar sunt aplicabile produselor exportate.

8. Impozitele şi taxele locale
Sunt venituri ale bugetelor locale constând în:
-    impozitul pe clădiri, care se datorează de proprietarii de clădiri într-o cotă de 0,2%, pentru clădirile din mediul urban, şi 0,1%, pentru clădirile din mediul rural, calculată asupra valorii impozabile a clădirii. Pentru persoanele fizice care au în proprietate două sau mai multe clădiri utilizate ca locuinţă, care nu sunt închiriate altei persoane, impozitul se majorează progresiv;
-    impozitul pe teren, care se stabileşte în funcţie de suprafaţa măsurată în metri pătraţi şi de amplasarea lui în intravilan sau extravilan. Se plăteşte anual în patru rate egale;
-    taxa asupra mijloacelor de transport, care se determină în funcţie de tipul mijlocului de transport în funcţie de capacitatea cilindrică pentru fiecare 500 centimetri cubi ai motorului sau fracţiune din aceasta. Se plăteşte anual în patru rate egale;
-    taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, care se stabileşte de consiliul judeţean sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, între limitele prevăzute de Codul fiscal. Sunt stabilite pentru eliberarea certificatelor de urbanism, autorizaţiilor de construire şi altor avize asemănătoare, pentru eliberarea autorizaţiilor pentru a desfăşura o activitate economică şi a altor autorizaţii similare;
-    taxe pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate, pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate;
-    impozitul pe spectacole, care se calculează prin aplicarea unei cote de impozit la suma încasată din vânzarea biletelor de intrare, şi abonamentelor, cuprinsă între 2% şi 5%, în funcţie de tipul de spectacol;
-    taxa hotelieră, care poate fi instituită de consiliul local pentru şederea într-o unitate de cazare. Cota poate fi între 0,5% şi5% din tariful de cazare;
-    alte taxe specifice stabilite de consiliile locale, potrivit reglementărilor legale privind finanţele publice locale.

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu