miercuri, 6 februarie 2013

Nunta Zamfirei (comentariu) Nunta Zamfirei
                                         


         Coşbuc a proiectat o epopee pe motive folclorice, din care a realizat Nunta Zamfirei şi Moartea lui Fulger.
         Nunta Zamfirei a apărut în Tribuna din Sibiu în 1889. Intr-un cadru de basm poetul redă ceremonialul unei nunţi ţărăneşti din zona Năsăudului.      Criticul literar Petre Poantă considera Nunta Zamfirei o feerie nupţială.
         Câteva strofe la început au un caracter narativ cu rolul evident de a ne introduce în spectacol. Astfel este prezentat Săgeată-împărat şi fata acestuia:
Şi-avea o fată, - fata lui -
Icoană-ntr-un altar s-o pui
            La închinat.
         Este firesc ca fata să fie peţită des. Poemul se umple de mişcare din momentul răspândirii veştii despre nunta cara va avea loc. Procedeul esenţial este hiperbolizarea:
Nuntaşi din nouăzeci de ţări
             S-au răscolit
Venit-au roiuri de-mpăraţi
         Personajele, Zamfira, fiica lui Săgeată-împărat, Viorel - un prinţ frumos şi tinerel, împăraţii şi regii, piticul Barbă-cot, aparţin lumii basmului popular. Bătrânul Grui, Tinteş, Bardeş aparţin vechilor balade populare româneşti.
Sosit era bătrânul Grui
Cu Sandra şi Rusandra lui,
Şi Ţinteş, cel cu trainic rost,
Cu Lia lui sosit a fost,
Şi Bardeş cel cu adăpost
            Prin munţi sâlhui.
         Toate personajele sunt îmbrăcate în mătăsuri şi pietre preţioase, se comportă ca nişte autentici ţărani. Poetul obţine efecte deosebite prin aliteraţie în redarea cavalcadei sosirii tinerilor.
Şi-n creasta coifului înalt
Prin vulturi vântul viu vuia,
Vrun prinţ mai tânăr când trecea
C-un braţ în şold şi pe prăsea
            Cu celălalt.
         Alaiul mirelui este alcătuit după specificul nunţii ţărăneşti:
Rădvan cu mire, cu nănaşi,
Cu socri mari şi cu nuntaşi
Şi nouăzeci de fecioraşi
            Veneau călări.
         Alaiul este întâmpinat de sfetnici, de popor, cu muzici multe-n fruntea lor. Starostele este Paltin-crai: şi Paltin-crai a stărostit.
         Momentul următor este cel al întâlnirii tinerilor. Poetul realizează aici un portret sugestiv al Zamfirei:
Ieşi Zamfira-n mers isteţ,
Frumoasă ca un gând răzleţ,
Cu trupul nalt, cu părul creţ,
            Cu pas uşor.

Un trandafir în văi părea;
Mlădiul trup i-l încingea
Un brâu de-argint, dar toată-n tot
Frumoasă cât eu nici nu pot
O mai frumoasă să-mi socot
            Cu mintea mea.
         Trăsăturile care individualizează personajele aparţin basmului. Astfel Zamfira este ca o zână din poveşti: sprintenă, cu mijlocul subţire, încinsă cu un brâu de argint. Comparaţia cu trandafirul este totuşi convenţională.
         Începutul petrecerii este dat de un vătaf. Poetul găseşte prilejul de a prezenta elementele portului popular specific zonei:
Să joace-n drum după tilinci:
Feciori, la zece fete, cinci,
Cu zdrăgăneii la opinci
            Ca-n port de sat.
         De o mare plasticitate este scena horei. Ritmul jocului popular este redat prin imagini vizuale şi motorii. Se remarcă şi frecvenţa verbului onomatopeeic:
Trei paşi la stănga linişor
Şi alţi trei paşi la dreapta lor;
Se prind de mâini şi se desprind,
S-adună cerc şi iar se-ntind,
Şi bat pământul tropotind
            În tact uşor.
         Poetul foloseşte hiperbolizarea pentru a reda proporţiile veseliei şi belşugul ospăţului:
Iar la ospăţ ! Un râu de vin !
A fost atâta chiu şi cânt
Cum nu s-a mai pomenit cuvânt !
         Petrecerea şi jocul cuprind numeroase elemente dionisiace (Dionyssos), exteriorizând bucuria de a trăi. Urmează închinarea tradiţională făcută mirilor de Mugur-împărat:
Şi vesel Mugur-împărat
Ca cel dintâi s-a ridicat
Şi, cu păharul plin în mâni,
Precum e felul din bătrâni
La orice chef între români,
             El a-nchinat.
         Într-un cadru de basm poetul redă toate caracteristicile unei nunţi ţărăneşti:
·        peţitul fetei
·        înştiinţarea de nunţă
·        gătirea, sosirea, primirea oaspeţilor
·        sosirea mirelui cu alaiul său de nuntă
·        stărostirea crainicului Patin-crai
·        întâlnirea tinerilor
·        vătaful care începe petrecerea
·        celebrarea cununiei
·        hora
·        petrecerea
·        jocul nuntaşilor
·        urarea tradiţională de la încheierea nunţii

Realizarea artistică:

         Poetul foloseşte puţine figuri de stil. El obţine efecte deosebite din versificaţie şi din procedee sintactice:
Văzutu-s-a crescând în zări
Ieşit-a-n cale-ales alai
         Sistemul metric este alcătuit din 8 silabe după schema: a-a-b-b-b-a. Ritmul este iambic.
         Creaţia are un puternic caracter naţional şi popular, datorită faptului că surprinde datini şi obiceiuri populare într-o frumoasă limbă română.
         Poetul dovedeşte un deosebit simţ al limbii. El creează chiar cuvinte noi, ca de ex.: întrulpi - voinic, chipeş, sau dă sensuri noi unor cuvinte: toţi craii multului rotund = Pământul.
         Surprinzând o nuntă specific ţărănească este firesc ca lexicul să se definească printr-o oralitate specific ţărănească.

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu