joi, 7 februarie 2013

Caile respiratorii inferioare si plamanii Traheea este un organ tubular. Se intinde de la a 6-a vertebra cervicala de unde continua laringele pana la a 4-a vertebra toracala, unde se divide in cele doua bronhii principale. Limitele sunt relative deoarece se bucura de o mare elasticitate conferita de structura sa. Se alungeste atunci cand laringele se ridica si se scurteaza in cazul in care laringele coboara.
            Traheea apartine atat gatului (portiunea cervicala) cat si toracelui (portiunea toracica). Patrunde in mediastin prin orificiul superior al toracelui. Este situata in planul mediosagital al corpului inaintea esofagului.
            Traheea are forma unui tub cilindric cu perete posterior turtit. Ea prezinta de asemenea doua impresiuni determinate de organele vecine:
1. impresiunea tiroidiana situata pe partea stanga, data de lobul stang al glandei tiroide.
2. impresiunea aortica situata la terminarea organului , tot pe partea stanga, determinata de arcul aortic care se sprijina pe trahee.
            Portiunea cervicala are raporturi:
-anterior – cu istmul glandei tiroide peste care se dispun lama conjunctiva (fascia) pretraheala, muschii subhioidieni, lama superficiala a fasciei cervicale, extremitatea superioara a timusului la copil, piele.Aceasta zona este locul de electie al traheotomiei de urgenta.
-posterior – portiunea cervicala a esofagului.
-lateral – lobii glandei tiroide (hipertrofie glandei poate comprima traheea cu fenomene de dispnee), manunchiul vasculo-nervos al gatului (artera carotida, vena jugulara interna si nervul vag).
            Portiunea toracica este situata in mediastin, cu traiect median.
            Anterior – este incrucisata chiar deasupra bifurcatiei de arcul aortic, din care se desprinde trunchiul arterial brahiocefalic care ulterior trece in dreapta aortei si carotida comuna stanga care trece mai sus si in stanga traheei. Mai superficial, traheea vine in raport cu vena brahiocefalica stanga, timusul la copil, stern, piele.
            Posterior – se afla portiunea toracala a esofagului.
            Lateral stanga – pleura mediastinala, arcul aortic, artera carotida comuna stanga.
            Lateral dreaptaa – pleura mediastinala, vena cava superioara, arcul venei azygos.
            Bifurcatia traheei realizeaza raporturi cu numeroase noduri limfatice traheobronsice si :
            -anterior – cu aorta ascendenta,
            -posterior – cu esofagul toracic,
            -inferior – pericardul, inima si bifurcatia trunchiului pulmonar.
            Traheea este formata dintr-un schelet fibrocartilaginos si captusita de mucoasa.
            Scheletul fibrocartilaginos este alcatuit din 15-20 de arcuri cartilaginoase elastice, in forma de potcoava incomplete in partea lor posterioara.
            Cartilajele sunt orizontale. Ultimul are forma literei “V” si proemina in interiorul traheei, la locul de bifurcare in cele doua bronhii principale. Proeminenta poarta numele de pintene traheal.
            Bronhiile principale dreapta si stanga rezulta din bifurcarea traheei la nivelul celei de a 4-a vertebre toracale. De la origine, bronhiile se indreapta lateral si in jos, formand intre ele un unghi de 70-75°. Dupa ce ajung la hilul plamanilor, bronhiile se ramifica intrapulmonar formand o arborizatie bogata.
            Bronhia dreapta merge putin inapoi, iar cea stanga inainte. Bronhia dreapta se apropie mai mult de verticala, iar cea stanga se apropie mai mult de orizontala. Intrre ele se formeaza astfel un unghi ce se deschide in jos. Deoarece bronhia dreapta este mai verticala, corpii straini patrund mai usor in aceasta si mai rar icea stanga.

            Plamanii

            Organele principale ale respiratiei, plamanii sunt in numar de doi, drept si stang. Plamanii sunt continuti in cele doua seroase pleurale, complet separate intre ele. Seroasele pleurale si plamanii, separati prin mediastin sunt situati la randul lor in cavitatea toracica.
            Cei doi plamani, suspendati prin pediculii lor pot fi comparati cu doua jumatati ale unui con taiat de la varf la baza. In acest mod, fiecare plaman prezinta o baza, un varf, doua fete si doua margini. Aceste elemente realizeaza raporturi de vecinatate prin intermediul pleurelor.
            Baza repauzeaza pe diafragm si se numeste fata diafragmatica. Este puternic concava, inclinata, priveste anterior si medial. Diafragma este mai ridicata in dreapta din cauza ficatului. Ca urmare, baza plamanului drept este situata pe un plan mai inalt decat baza plamanului stang.
            Prin intermediul diafragmului, baza plamanului stang are raporturi cu splina, fundul stomacului si partial lobul stang al ficatului. Baza plamanului drept raspunde tot prin intermediul diafragmei recesurilor subfrenice si fetei diafragmatice a ficatului. Asa se explica posibilitatea ca un abces subfrenic sa se deschida intr-o bronhie.
            Varful paraseste cavitatea toracica, depasind orificiul superior al acestuia cu 2-3cm si raspunde fosei supraclaviculare mari de la baza gatului. Varful este acoperit de cupola pleurala si raspunde prin intermediul acesteia primei coaste.
            Fata costala este convexa, rotunjita, priveste inainte, lateral si inapoi, urmarind curba descrisa de coaste. Coastele imprima pe aceasta fata cateva santuri transversale.
            Fata mediala prezinta o portiune vertebrala si o portiune mediastinala.
            Portiunea vertebrala patrunde in santul pulmonar al toracelui osos. Raporturile acestuia se realizeaza cu fetele laterale ale corpurilor vertebrale toracice, extremitatile posterioare ale coastelor, spatiile intercostale, nervi si vase intercostale.
            Portiunea mediastinala este mai larga, usor concava si anterioara. Aici este situat hilul plamanului, care reprezinta locul pe unde trec elementele pediculului pulmonar. Hilul este usor excavat si situat in treimea superioara a fetei mediale.
            Marginea anterioara separa fata costala de cea mediala. Este ascutita , la dreapta usor convexa, iar la stanga cu o puternica scobitura, numita scobitura cardiaca determinata de prezenta inimii si pericardului. Sub scobitura cardiaca, marginea anterioara trimite o prelungire mediala, numita lingula. Marginea anterioara raspunde inainte sternului si inapoi pericardului.
            Marginea inferioara circumscrie baza plamanului. Este subtire si taioasa, separa fetele costala si mediala. Baza fiind inclinata, marginea inferioara urmeaza acelasi plan, fiind mai coborata posterior. Marginea inferioara patrunde in recesul costo-diafragmatic al pleurei parietale.
            Pe fetele plamanilor se intilnesc fisurisau arcuri.
            La plamanul stang se afla o fisura oblica care porneste de pe fata mediala a plamanului, deasupra hilului, se indreapta in sus, trece pe fata costala in jos si inainte, intersecteaza marginea inferioara si baza, apoi ajunge din nou pe fata mediala spre limita inferioara a hilului. Fisura oblica divide plamanul stang in doi lobi: superior si inferior.
            La plamanul drept fisura oblica are traiect asemanator. apare insa si fisura orizontala, care porneste de pe fata costala a plamanului drept, din portiunea mijlocie a fisurii oblice, se indreapta medial, strabate marginea anterioara a plamanului, ajunge pe fata mediala si se termina la nivelul hilului. Fisurile separa plamanul drept in trei lobi: superior, mijlociu si inferior. Cel mai voluminos este lobul inferior si cel mai mic este cel imjlociu.
            Radacina sau pediculul pulmonar este formata din totalitatea elementelor anatomice care vin sau pleaca de l aplaman. Acestea trec prin hilul plamanului.
            Plamanul este alcatuit din bronhia principala, artera pulmonara, doua vene pulmonare, artere bronhice, vene bronhice, limfatice, plex nervos pulmonar. Raporturile contactate in interiorul pediculului, intre elementele sale componente se numesc rapoarte intrapediculare.
            Rapoartele extrapediculare constau in principal cu pleura.
            Pleurele se reflecta la nivelul ambilor pediculi pe care ii invelesc, dar numai pe portiunea lor laterala, apropiat de hilul plamanului. Portiunea mediala a pediculilor este lipsita de invelisul pleural.
            Vena cava superioara coboara inaintea pediculului pulmonar drept. Inapoia acestuia urca vena azygos, iar arcul acesteia depaseste in sus pediculul, se indreapta inainte, incaleca pediculul drept si se varsa in vena cava superioara.
            Aorta ascendenta urca inaintea traheei si pediculului stang, se continua cu arcul aortei care incaleca pediculul si apoi cu aorta descendenta, care coboara inapoia pediculului stang. Astfel, cele trei portiuni ale aortei: ascendenta, arcul si cea descendenta ocolesc dinainte inapoi pediculul pulmonar stang.
            Structura plamanului cuprinde:
            -componenta bronhiala, care se arborizeaza in ramificatii din ce in ce mai mici si conduce aerul la nivelul parenchimului pulmonar.
            -componenta parenchimatoasa reprezentata de totalitatea acinilor, cu rol in realizarea schimburilor respiratorii pulmonare.
            -stroma care delimiteaza si uneste celelalte componente ale plamanilor.
            -vasele si nervii plamanilor.
            Componenta bronhiala formeaza ramificatii intrapulmonare bogate, provenite din ramificarea bronhiilor principale. Acestea grupeaza in jurul lor celelalte componente, realizand teritoriile bronhopulmonare.
            Urmarind ramificatiile intrapulmonare ale bronhiilor se observa ca bronhia principala dreapta da trei bronhii lobare: superioara, mijlocie si inferioara, in timp ce bronhia principala stanga da doua bronhii lobare: superioara si inferioara. Numarul bronhiilor lobare corespunde numarului de lobi ai fiecarui plaman, bronhia lobara srevind la aeratia parenchimului lobar corespunzator.
            Bronhiile lobare se divid in bronhii segmentare, care deservesc teritorii bronhopulmonare mai mici numite segmente.
            Segmentele bronhopulmonare se caracterizeaza prin: aeratie proprie, data de  bronhia segmentara, pedicul arterial propriu, stroma intersegmentara care le delimiteaza de segmentele vecine.
            Plamanul drept are 10 bronhii segmentare cu tot atatea segmente.
            Plamanul stang are 8 bronhii segmentare cu tot atatea segmente.
            Componenta parenchimatoasa.
            Bronhiolele segmentare continua sa se divida in bronhiole lobulare sau terminale, care deservesc teritorii numite lobuli.
            Bronhiolele lobulare se ramifica in bronhiole respiratorii ce se ramifica in ducte alveolare, terminate prin dilatatii numite saculeti alveolari. Saculatii se compartimenteaza in mai multe formatiuni veziculare numite alveole pulmonare.
            Bronhiola respiratorie si ramificatiile ei formeaza acinii pulmonari. Totalitatea acinilor formeaza parenchimul pulmonar unde au loc schimburile de gaze. Acinul reprezinta in consecinta unitatea morfofunctionala a plamanului.
            Vasele si nervii plamanilor
            Vascularizatia plamanilor este dubla: functionala si nutritiva.
            Vascularizatia functionala este asigurata de trunchiul pulmonar cu cele doua ramuri ale alui: artera pulmonara dreapta si atanga si cele patru vene pulmonare: doua drepate si doua stangi.
            Trunchiul pulmonar porneste din ventriculul drept al inimii si duce la plamani sange neoxigenat, iar venele pulmonare aduc sange oxigenat de la plamani la atriul stang.
            Trunchiul pulmonar si venele pulmonare alcatuiesc vasele circulatiei mici prin care se asigura permanent schimbul de gaze. Ramurile arterelor segmentare insotesc bronhiile si strabat impreuna segmentele bronhopulmonare. Ramificatiile lor ajung la lobulii pulmonari unde se dezvolta o retea de capilare perialveolare.
            Venele pulmonare se formeaza din reteaua de capilare perialveolare, e unde transporta sangele bogat in oxigen. Aceste vene realizeaza legaturi cu reteaua capilara bronhica, apoi formeaza vene perilobulare, intrasegmentare, intersegmentare si din unirea tuturar afluentilor. Se formeaza in final cate doua vene pulmonare la dreapta si stanga, una superioara si inferioara ce fac parte din pediculii pulmonari.
            Vascularizatia nutritiva este asigurata de arterele bronhice din aorta toracica si artera toracica interna, respectiv de venele bronhice. Arterele bronhice insotesc bronhiile si se distribuie peretilor acestora, peretilor vaselor pulmonare si stromei pulmonare. Arterele bronhice ajung numai pana la nivelul bronhiolelor respiratorii unde se termina in reteaua capilara din care pornesc venele bronhice.
            Arterele bronhice nu asigura nutritia parenchimului respirator, a acinilor pulmonari. Nutritia parenchimului este asigurata de vasele circulatiei functionale, adica de ramurile pulmonarei.
            Venele bronhice se formeaza din reteaua subpleurala, din stroma pulmonara si reteaua capilara din jurul bronhiolelor intralobulare.
            Limfaticele se grupeaza subpleural si intrapulmonar. Cele superficiale, subpleurale merg in profunzime si conflueaza cu cele intrapulmonare. Vasele limfatice trec prin nodurile limfatice pulmonare, bronhopulmonare, traheobronsice, mediastinale. De aceea carcinomul pulmonar metastazat de-alungul acestor noduri poate da paralizia nervilor frenici.
            Nervii formeaza la nivelul pediculului pulmonar un plex anterior si unul posterior. Fibrele sunt parasimpatice (din nervul vag) si simpatice (din ganglionii spinali toracali). Insotesc bronhiile intrapulmonare si arterele.
            Fibrele parasimpatice sunt destinate musculaturii bronhiale (bronhoconstrictie) si glandelor din mucoasa bronhica (secretia).
            Fibrele simpatice sunt vasomotoare: regleaza calibrul vaselor, debitul pulmonar si sunt relaxante pe musculatura bronhica.
           

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu