Global Rabota

vineri, 1 februarie 2013

Caile de administrare a medicamentelor

Tags

Caile de administrare a medicamentelor




  www.referat.ro
 
 





` Caile de administrare a medicamentelor

         Substantele medicamentoase se introduce de obicei in organism prin cavitatea bucala (per os),prin rect, sub piele-subcutanat,intravenos,intramuscular,intratraheal.Primele doua cai se numesc enterale,celelalte parenterale.In afara de caile aratate,in cazuri rare ,medicamentele pot fi administrate epidural,intraperitoneal,intraarterial,intracardiac.
Alegerea corecta a caii de administrare se realizeaza in functie de forma farmaceutica si avantajele sau dezavantajele administrarii medicamentelor: gradul de biotransformare la nivelul primului pasaj intestinal si hepatic, absorbtia, gravitatea bolii (acuta sau cronica), starea pacientului (constienta, inconstienta sau voma).
       
Administrarea medicamentelor pe cale orala

Calea orala este calea naturala de administrare a medicamentelor ,acestea putandu-se resorbi la nivelul mucoasei bucale  si a intestinului subtire sau gros.
Majoritatea medicamentelor administrate oral sunt absorbite suficient de repede, patrunzand in circulatie prin traversarea peretelui intestinal. Viteza si intensitatea pasajului principiului activ depind de mai multi factori. In primul rand, daca unul sau mai multe medicamente sunt administrate in acelasi timp si daca in momentul administrarii persoana are stomacul plin sau gol. Medicamentul administrat oral si pe stomac plin se absoarbe mult mai greu decat pe un stomac gol. Unele medicamente cum sunt antiacidele, care neutralizeaza aciditatea gastrica, sunt administrate oral pentru a obtine un efect direct pe stomac sau pe tractul digestiv. Medicamentele administrate sublingual trec rapid in sange, traversand mucoasa bucala bogata in vase sangvine. Scopul folosirii acestei cai este obtinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor:
-efecte locale:  favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor digestive; protejeaza mucoasa gastrointestinala ; inlocieste fermentii digestive,secretia gastrica ,in cazul lipsei acestora ;dezinfecteaza tubul digestive;
-efecte generale : medicamentele administratepe cale orala se resorb la nivelul mucoasei digestive ,patrund in sange si apoi actioneaza aupra unor organe ,sisteme ,aparate (antibiotice,vasodilatatoare,cardiotonice ,sedative).
Medicamentele care se administreaza pe cale orala:
-lichidele: siropuri,uleiuri,emulsii;
-solide:
           -tabletele,drageurile se aseaza pe limba pacientului si se inghit ca atare .Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se aseaza sub limba ;
           -pulberile divizate in casete amilacee ,sau capsule cerate-se inmoaie inainte caseta in apa  si se aseaza pe limba pentru a fi inghitita;
           -pulberile nedivizate –se dozeaza cu lingurita sau cu varful de cutit ;
           -granulele se masoara  cu lingurita ;
           -unele pulberi se dizolva in apa,ceai si apoi se administreaza sub forma de solutii (ex. purgativele saline).

Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie

Calea respiratorie se utilizeaza pentru administrarea (prin inhalatie) anestezicelor generale volatile si unor gaze ca oxigenul si bioxidul de carbon.Pe cale respiratorie se pot administra unele substante sub forma de aerosoli (penicilina,etc) sau injectii intratraheale.
Calea respiratorie se preteaza la administrarea medicamentelor avand in vedere suprafata de peste 100 metri patrati a alveolelor pulmonare si vascularizatia lor bogata.
Pe cale respiratorie se administreaza : gaze sau substante gaze ificate ; lichide fin pulverizate sau sub forma de vapori ; sau prin injectie intratraheala.
Scopul administrarii medicamentelor pe aceasta cale este: dezinfectia,decongestionarea mucoasei cailor respiratorii; imbogatirea aerului inspirat in oxigen , pentru combaterea hipoxiei; fluidificarea sputei ,expectoratia .
Eficienta unui tratament medicamentos depinde, in egala masura, de biodisponibilitatea preparatului prescris si de aderenta pacientului la regulile de administrare a acestuia.
Utilizarea caii respiratorii permite administrarea unor substante active cu actiune preponderent locala precum bronhodilatatoare simpatomimetice sau anticolinergice, antiinflamatoare sau combinatii fixe ale celor amintite.

Exista mai multe tipuri de dispositive pentru administrarea medicamentelor prin inhalare precum spray-urile, inhalerele cu pulberi uscate, nebulizatoarele.
Spray-urile sau inhalerele MDI (metered dose inhaler) contin dispersii fine ale substantelor terapeutic active conditionate in flacoane speciale, presurizate, care permit eliberarea unei cantitati determinate (doza) la actionarea declansatorului.
Particulele expulzate din dispozitivul generator sunt inhalate, tranziteaza caile arborelui bronsic si se fixeaza la nivelul epiteliului bronho-alveolar de unde sunt absorbite.
Pentru a realiza un contact cantitativ optim cu celulele epiteliului bronsic este important un inspir profund in timpul declansarii dispozitivului, apoi oprirea respiratiei pentru 10-15 secunde, permitand astfel fixarea particulelor aerosolului la nivelul mucoasei.
Este necesara, de asemenea, adoptarea ulterioara a unui ritm respirator lent care sa mareasca timpul de tranzit si de retentie al substantei active inhalate. Tehnica in sine nu este complicata, dar impune sincronizarea precisa a momentului inspirului cu declansarea dispozitivului.
Atasarea unui spacer creste efectivitatea tratamentului si nu necesita o coordonare speciala in timpul administrarii. Spacer-ul este practic o camera de retentie a substantei active din care sa poata fi aspirata lent, in timp, pe gura sau pe nas (spacer-ul este prevazut cu o piesa bucala si cu o masca). Pentru a exclude posibilitatea de aparitie a unor efecte secundare locale, precum candidozele orale in cazul administrarii corticosteroizilor, dupa administrare, gura se clateste bine cu apa.
Daca pentru preparatele orale (solutii, comprimate s.a.) modul de administrare este relativ simplu si binecunoscut, exista si cazuri in care pacientul trebuie sa primeasca o informare prealabila si, uneori, chiar o demonstratie practica pentru a deprinde administrarea corecta a produsului prescris.
Preparatele farmaceutice inhalatorii, larg folosite pentru tratarea simptomelor acute sau cronice ale bolilor respiratorii (astm bronsic, bronsite cronice) sunt un exemplu sugestiv in acest sens.

Administrarea medicamentelor pe cale rectala

Calea rectala reprezinta una din caile digestive de administrare a medicamentelor.
Medicamentele sunt administrate pe aceasta cale pacientilor cu tulburari de deglutitie ; pacientilor operati pe tubul digestiv superior sau cu intoleranta  digestiva(varsaturi,greturi,hemoragii); pacientilor la care se doreste evitarea circulatiei portale ,trecerea medicamentelor prin ficat.
Scopul administrarii medicamentelor pe cale rectala este obtinerea unor efecte locale sau generale a medicamentelor:
-efecte locale : golirea rectului;calmarea durerilor ;atenuarea peristaltismului intestinal;atenuarea proceselor inflamatoare locale;
-efecte generale: prin absorbtia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale pot actiona asupra unor organe sau sisteme  (inima-ex. supozitoare cu digitala,sistem nervos- ex. clisma cu cloral hidrat,etc).
Medicamentele se administreaza pe cale rectala sub forma de:
supozitoare si clisme medicamentoase.

Administrarea medicamentelor pe cale parenterala

Prin cale parenterală se înţelege administrarea medicamentelor pe altă cale decât tubul digestiv. În mod curent se înţelege introducerea în organism a medicamentelor aflate în stare lichidă, cu ajutorul unor ace care traversează ţesuturile, deci prin injecţii. Dintre avantajele utilizării acestei căi cităm:
absorbţia uşoară, cea ce determină o instalare rapidă a efectului
ocolirea tubului digestiv în cazul medicamentelor sensibile la acţiunea sucurilor digestive
introducerea medicamentelor în organismul bolnavului inconştient
Aceasta pastreaza in sfera ei numai calea injectabila de administrare a medicamentelor.
  Injectia consta in introducerea substantelor medicamentoase lichide in organism , prin intermediul unor ace care traverseaza tesuturile , acul fiind adaptat la seringa.
Avantajele caii parenterale sunt : dozarea precisa a medicamentelor; obtinerea unui efect rapid ;posibilitatea administrarii medicamentelor la pacientul inconstient ,cu hemoragie digestiva ,varsaturi.
Scopul injectiilor:
-explorator ,care consta in testarea sensibilitatii organismului fata de diferite substante;
-terapeutic:-administrarea medicamentelor.
Locul injectiilor (ca si scopul ) il constituie tesuturile in care se introduc medicamentele:
-grosimea dermului- injectia intradermica;
-sub piele,in tesutul celular subcutanat- injectia subcutanata;
-tesutul muscular- injectia intramusculara;
-in vasele sanguine- injectia intavenoasa si injectia intraarteriala ;
-in inima – injectia  intracardiaca;
-in interventia de urgenta –in maduva rosie a oaselor;
-injectia intraosoasa-in spatiul subarahnoidian.
Administrarea prin injectare se realizeaza, de obicei, in urgentele medicale pentru un efect rapid, fiind folosita si atunci cand nu este posibila sau nu este avantajoasa administrarea orala: medicamente care se absorb putin sau deloc, fie sunt distruse in tubul digestiv, cand bolnavii sunt necooperanti, aflati in stare de coma sau inconstienta sau in caz de contraindicatie pentru administrare orala. In urma administrarii medicamentelor pe aceasta cale, in sange se realizeaza concentratii sanguine foarte inalte si rapide, fiind extrem de eficace in urgente, dar si foarte periculoasa.

     Injecţia intradermică se face cu scop explorator, anestezic, curativ.
In scop diagnostic:injectarea diverselor antigene sau alergene care,in contact cu anticorpii din organism ,produc o reactie maculo-papuloasa locala (intradermoreactie),direct proportionala cu gradul de sensibilizare.Citirea reactiei se face intre 30 minute si 72 de ore ,in functie de antigenul introdus (tuberculina,antigen hidatic,difteric,etc.
In scop terapeutic se introduc substante medicamentoase pentru desensibilizarea sau se incepe anestezia locala prin infiltrare.
Zona de electie pentru astfel de injectii este fata anterioara a antebratelor ,fiind mai accesibila si lipsita de foliculi pilosi.
Se utilizeaza seringa de 1 ml si ace mici si subtiri ,cu bizoul scurt.Dupa dezinfectia tegumentului ,acesta se intinde usor ,patrunzand cu acul paralel cu suprafata pielii ,strict intradermic,injectand 0,1-0,3 ml. Daca injectia este corect facuta ,la locul injectarii apare o papula ,iar pielea ia aspectul unei “coji de portocala”.       

      Injectarea intraarteriala este rezervata pentru substantele radioopace folosite in vederea diagnosticului radiologic.De asemenea ,in situatii de exceptie se pot injecta regional substante citotoxice sau metaboliti protectori fata de acestea.
          Injectiile in seroase se folosesc foarte rar.Injectarea intraperitoneala,de exemplu ,poate servi ,ocazional,pentru introducerea de substante citotoxice sau de radioizotopi la bolnavii cu tumori abdominale si ascita . Administrarea intraarteriala a medicamentelor poate cauza reflexe puternice sau poate fi urmata de aparitia unui hematom la locul injectiei.

      Injecţia subcutanată se face numai in scop terapeutic si consta in introducerea substantei in hipoderm .In pricipiu injectia se poate efectua pe toata suprafata corpului cu exceptia zonelor tegumentare care acopera reliefuri osoase ,vase mari sau trunchiuri nervoase ,fata interna a membrelor ,regiunea gatului si capului si zonele unde se exercita presiuni .
Totusi ,se prefera anumite zone de electie ca: fata antero-externa a coapsei,fata posterioara a bratului,fata laterala a toracelui,fata peretelui antero-lateral al abdomenului ,unde hipodermul este mai dezvoltat si tegumentul mai mobil pe planurile subjacente.
Se utilizeaza seringi proportionale cu cantitatea de solutie ce trebuie injectata ,cu ace mai lungi si bizoul lung.Se dezinfecteaza pielea in zona respectiva si apoi prindem intre indexul si policele stang tegumentul pana face o cuta,la baza caruia introduce acul cu o miscare rapida ,paralel cu suprafata zonei ,apoi dam drumul la cuta .Pin miscari de lateralitate verificam daca acul este in hipoderm ;aspiram apoi putin pentru a verifica daca varful acului nu a patruns intr-un vas hipodermic,dupa care injectam lent solutia pentru a nu produce dureri prin distensia brutala a pielii.

      Injecţia intramusculară se efectuează în scop curativ.
Calea intramusculara prezinta unele particularitati.Pe cale intramusculara se administreaza medicamente in solutii sau suspensii apoase si uleioase.
Aceasta cale se utilizeaza de obicei pentru administrarea medicatiei de depozit (penicilina,hormoni).
 O injectie intramusculara, utilizata mai ales in cazul administrarii de produse ca solutiile uleioase (relativ dureroase), permite o actiune mai rapida si mai precisa a medicamentului decat administrarea pe cale orala, dar mai putin rapida si mai putin precisa decat cea pe cale venoasa.

Pregatire si desfasurare - Injectarea se practica intr-o regiune in care muschii sunt grosi, in afara traiectului vaselor mari sau al nervilor importanti, cel mai des in fesa. Pentru a evita nervul sciatic, intepatura trebuie facuta in sfertul superoextern al fesei. Acele, lungi de la 6 la 8 centimetri - mai mult pentru solutiile uleioase -, sunt fine si cu bizoul lung. Utilizarea unui material de injectare de unica folosinta a devenit obisnuita. Acul este infundat perpendicular, cu o lovitura seaca, cu scopul de a evila durerea. Este important sa se verifice ca nu curge sange si deci ca acul n-a patruns intr-un vas sangvin. Este bine sa se alterneze locurile de injectare pentru a limita riscul formarii de mici hematoame sau de mici induratii, susceptibile sa survina in cursul unor serii lungi de injectii, si tratarea induratiilor prin aplicarea de comprese calde de mai multe ori pe zi.

       Injecţia intravenoasă se efectuează în scop explorator sau curativ şi oferă o instalare rapidă a efectului dorit, administrarea în totalitate a dozei prescrise.
Se recurge la calea intravenoasa cand este necesar sa se administreze cantitati mari de solutii injectabile ,folosind in aceste cazuri perfuzia.Nu se pot administra pe cale intravenoasa suspensii sau emulsii,substante care produc hemoliza,precipita proteinele plasmatice,lezeza endoteliul vascular,sunt toxice pentru miocard.
Pe cale intravenoasa pot fi injectate cantitati de 1-500 ml solutie,administrarea durand intre 1 sau mai multe minute (in cazul injectilor obissnuite) si cateva ore (in cazul perfuziilor).
 O injectare intravenoasa, prin introducerea directa a medicamentului in circulatia sangvina, permite o actiune terapeutica difuzata in tot organismul, mai intensa si mai rapida decat pe alte cai. Ea se utilizeaza atunci cand produsele prescrise sunt iritante si deci putin adecvate la injectarea intramusculara.

Pregatire si desfasurare - O injectie intravenoasa necesita cunostinte anatomice precise (deosebirea venelor de artere, localizarea venelor etc.) si nu poate fi practicata decat de un personal specializat, medici sau asistente medicale cu diploma de specialitate. Injectia se face de cele mai multe ori in plica cotului, unde venele sunt mai vizibile comparativ cu alte locuri ale corpului, dar ea poate fi facuta siin venele antebratului sau in cele de deasupra mainii.
Injectarea necesita aplicarea unui garou, destinat sa faca vena sa iasa in evidenta si se indeparteaza dupa ce vena a fost punctionata, ceea ce se stie atunci cand intra sange in seringa. O injectie intravenoasa se face foarte lent cu seringi de capacitate 5-10 mililitri si cu ace de 4-5 centimetri lungime, cu bizou scurt. Injectia o data terminata si acul scos, se dovedeste necesar sa se comprime vena trei-patru minute pentru a evita formarea unei echimoze.

 Ce dezavantaje are administrarea injectabila a medicamentelor?
  1. Efecte secundare mai puternice si frecvente decat la administrarea orala
  2. Durere la locul injectarii
  3. Infectii locale sau sangerari locale
  4. Necroza locala a tesuturilor
  5. Transmiterea de diferiti agenti patogeni (de exemplu virusuri hepatitice, SIDA, bacterii)
  6. Incarcarea vaselor cu solutiile injectate; la administrarea pe cale orala, medicamentul este partial transformat de tubul digestiv, care poate sa si elimine o parte din medicament, care nu mai trece in vasele de sange.
  7. Evitarea trecerii medicamentului prin ficat - lucru care se intampla la administrarea orala, toate substantele din tubul digestiv trecand mai intai prin ficat, care le si poate metaboliza.
  8. Costuri mai mari - medicamentele injectabile sunt mai scumpe, sunt necesare dezinfectate, seringi, ace, crematorii pentru neutralizarea lor, etc,
  9. Necesita mobilizarea personalului medical pentru administrare.
  10. Necesita deseori internare, cu costurile aferente
  11. Pot fi atinse cu acul structuri vasculare sau nervoase



Administrarea prin aplicarea medicamentelor pe mucoase (sublingual-perlingual, intranazal, intrarectal etc) sau tegumente (transdermic) este mai rar utilizata (daca se face abstractie de medicamentele cu actiune locala) si se apeleaza la ea, in general, in cazul unor medicamente care se metabolizeaza foarte mult la prima trecere prin ficat (ex. nitroglicerina) sau in cazul unor substante care sunt distruse in tubul digestiv (catecolamine, vasopresina etc). O absorbtie foarte rapida o realizeaza administrarea pe cale inhalatorie, cale de administrare de asemenea rar utilizata (in anesteziologie, de exemplu), cu exceptia unor medicamente antiastmatice inhalatorii (a caror destinatie este insa sa ramana la locul administrarii, nu sa se absoarba).


       
 Administrarea medicamentelor pe suprafata tegumentelor
Pe suprafata tegumentelor ,se aplica medicamentele care au efect local la acest nivel.
Medicamentele administrate pe suprafata tegumentelor sunt:
-lichidele se administreaza prin badijonare ,compresa medicamentoasa; pudre,unguente, paste, mixturi, sapunuri medicinale, creioane caustice, bai medicinale.
                                                                                           
Administrarea medicamentelor pe suprafata mucoaselor

Se pot administra medicamente pe mucoasa nazala, conjunctivala, bucala,in conductul auditiv extern, pe mucoasa vaginala.
Scopul administrarii este dezinfectia si decongestionarea mucoaselor.
Pe suprafata mucoaselor se pot administra solutii,unguente , pulberi.

Administrarea unguentelor
Se pot aplica unguente in fundul de sac conjunctival ,pe marginea pleoapelor ,in vestibulul nasal,in conductul auditiv extern.
Executie :
-in sacul conjunctival ,unguentul se pune cu bagheta de sticla acoperita cu tampon;
-in fosa nazala unguentul se aplica cu ajutorul tamponului montat pe sonda butonata;
-unguentul  poate fi aplicat pe mucoasele mentionate si cu ajutorul prelungirii tubului in care se gaseste ,prin apasare pe partea plina a tubului.
Administrarea pulberilor
Pulberile medicamentoase se pot aplica in sacul conjunctival cu ajutorul unor tampoane de vata montate pe o bagheta de sticla.
Solutiile medicamentoase sau unguentele se aplica pe mucoasa vaginala sub forma tampoanelor vaginale .Tamponul este confectionat din vata presata ,acoperit de tifon,care se prelungeste cu 20-25 cm de la tampon.

loading...